Alegerile din 1 noiembrie a.c, intrigă o bună parte din opinia publică. Problemele sunt extrem de complexe și nu trebuie analizate după aparențe. Potrivit site-ului “Sondaj de opinie pentru alegerile legislative din Israel din 2022”, publicat în 22 septembrie a.c., rezultatele alegerilor ar fi următoarele: Partidul Likud cu 34 de mandate, partidul Shas cu 9 mandate, partidul United Torah Judaism cu 7 mandate și partidul Religious Zionist Party cu 12 mandate. Deci un guvern condus de Benjamin Netanyahu cu 61 de mandate.

Partidul Yesh Atid al lui Yair Lapid ar obține 24 de mandate. Actuala coaliție guvernamentală ar avea numai 54 de mandate. Rezultatele acestui sondaj se modifică de la o zi la alta. Desigur abia după alegeri vom afla rezultatele exacte.

Care sunt diferențele dintre cele două tabere care aspiră să formeze un noul guvern?

Personalitățile.

O apreciere superficială ar fi problema personalităților. Sloganele “Bibi” sau “numai Bibi nu“ au dominat precedentele alegeri, care au adus la putere actuala coaliție “fără Bibi”, condusă inițial de Naftali Bennett și, prin rotație, de Yair Lapid.

O analiză mai atentă arată că între cele două grupări care concurează la conducerea Țării Sfinte sunt diferențe mult mai profunde. Se pot enumera câteva.

Justiția vs. Knesset

Coaliția condusă de partidul Likud intenționează să reducă influența Justiției în favoarea puterii Knesset-ului. Justiția și procuratura nu vor mai putea abroga legi votate în Knesset, considerându-le ilegale  sau nedemocratice. Mulți parlamentari din coaliția Likud consideră că Justiția este de stânga!

Pentru prima dată în Israel a fost atacată autoritatea Înaltei Curți, adică respectul faţă de instituțiile juridice și hotărârile legale. Acest lucru este în contradicție cu tradiția național-liberală a partidului Herut (actual Likud) care s-a angajat întotdeauna să susțină statul de drept.

Defunctul prim-ministru Menachem Begin a susținut în mod constant că Înalta Curte ar trebui să aibă autoritatea de a anula legislația Knesset-ului în cazul în care aceasta încalcă drepturile omului.

Cealaltă tabără, partidul Yesh Atid al lui Yair Lapid, consideră că Justiția trebuie să fie independentă, ca în majoritate țărilor democrate.

Astfel de norme includ egalitatea tuturor cetățenilor, libertatea de exprimare și asigurarea drepturilor individuale ale cetățenilor. Israelienii s-au bazat pe mecanisme de stat precum legislația, poliția, procurorii de stat, procurorii generali și Înalta Curte pentru a asigura respectarea acestor valori.

În mod simplist ar fi o luptă între Justiție și Knesset!

Compoziția socială a alegătorilor:

Susținătorii coaliției conduse de partidul Likud sunt de regulă cetățenii din pătura defavorizată economic a societății: locuitorii cu venituri minime din localitățile în curs de dezvoltare, aflate în sudul și nordul ţării și „gulerele albastre” (muncitorii).

Adepții coaliției conduse de partidul Yesh Atid sunt din rândurile intelectualităţii, funcţionărimii, inginerilor și a cadrelor de conducere din economie, aşa-numitele „gulere albe”. Succint, ca să folosesc în mod simplist o expresie din tinerețea mea stalinistă, este o luptă de clasă!

Diferenţe legate de origine.

Adepții coaliției conduse de partidul Likud și parlamentarii acesteia sunt în majoritate evrei originari din Orient. Adepții coaliției conduse de partidul Yesh Atid sunt în majoritate evrei așkenazi, originari din Europa Centrală și de Răsărit). Aparent se conturează o luptă între europeni și orientali…

Diferenţe de opinii privind religia.

O bună parte din susținătorii coaliției conduse de partidul Likud sunt extremiștii religioși, care se așteaptă la subvenții serioase ale învățământului religios (yeshivot)

Coaliția condusă de partidul Yesh Atid susține micșorarea alocațiilor financiare pentru yeshivot, introducerea matematicii și limbii engleze în programul acestor școli și integrarea extremiștilor religioși în armată, servicii sociale și în unități productive.

Pe scurt, o contradicție între cetățenii laici și religioșii extremiști.

Problema palestiniană.

Susținătorii și parlamentarii coaliției conduse de partidul Likud exclud (deocamdată) rezolvarea problemei prin soluția a două state. Netanyahu este de părere că ”Nu este loc pentru un alt stat între Mediterana și râul Iordan, nu doar din cauza dreptului nostru la acest pământ, ci și pentru că practic nu există nicio șansă ca un proces diplomatic cu palestinienii să reușească.”

Yair Lapid a susținut la ONU rezolvarea problemei palestiniene prin soluția a două state, deci înființarea unui Stat Palestinian care să nu susțină teroarea și să trăiască în pace alături de Statul Israel. Dar coaliția lui Lapid este eterogenă. Partidele Meretz și Avoda susțin două state, în schimb noul Partid al Unității Naționale, format din partidele Alb-Albastru (Benny Gantz) și Noua Speranță (Gideon Sa’ar), se opune soluției a două state. În cadrul acestui nou partid opiniile sunt de asemenea diferite. Ministrul Justiției, Gideon Sa’ar din Partidul Unității Naționale, și-a expus opoziția față de un stat palestinian, declarând: „Înființarea unui stat terorist în Iudeea și Samaria va pune în pericol securitatea națională a Israelului”. Benny Gantz a declarat că ”nu întrevede rezolvarea problemei într-un viitor apropiat”, iar fostul șef al Statului Major al Armatei, Gadi Eizenkot, din același partid, și-ar dori două state.

Procesul lui Benjamin Netanyahu.

În opinia multora din tabăra Likud, procesul lui Benjamin Netanyahu a fost un complot orchestrat de Avichai Mandelblit, fostul procuror general, și Roni Alsheikh, fostul șef al Poliției, în scopul răsturnării guvernului Likud.

Tabăra adversă și îndeosebi ministrul justiției Gideon Sa’ar din coaliția Lapid, susține că Benjamin Netanyahu, fiind implicat într-un proces de mită și corupție, nu poate candida la conducerea statului.

Opinii.

Mass media redă opiniile unor personalități importante din Israel și din străinătate privind modul eronat de alcătuire a guvernului israelian. Se consideră absurd ca în scopul salvării unei coaliții, reprezentanții unor partide cu un număr minim de mandate să devină miniștri. Este un fel de mită electorală. În funcție de opinia lor politică, aceștia pot susține sau nu guvernul, dar fără a fi miniştri. De exemplu actuala coaliție a oferit Ministerul Sănătății partidului Meretz, Ministerul Transporturilor partidului Avoda și funcția de prim-ministru lui Naftali Bennett, fiecare din aceste formaţiuni având aproximativ cinci mandate!

Se apreciază că electoratul trebuie să aleagă unul din partidele majoritare, la fel ca în Statele Unite, iar premierul să aibă dreptul de a numi miniștri în funcție de pregătirea lor profesională, și nu politicieni din partidele mici pentru a salva coaliția. 

Care va fi rezultatul alegerilor din 1 noiembrie? Sunt posibile toate variantele, inclusiv noi alegeri.

Theodor Toivi