Întreaga lume alunecă treptat spre catastrofă economică, financiară și chiar alimentară din cauza violentelor schimbări geostrategice recente. Ele sunt cauzate în primul rând de conflictul ruso-ucrainean, care în mod clar este un război proxy între Occident și Rusia. Impropriu spus de fapt Occident, deoarece la ora actuală, Europa Occidentală, Marea Britanie, Australia, Canada, Noua Zeelandă și Japonia sunt aproape în întregime vasale, cel puțin din punct de vedere politic, SUA. Deci, avem de-a face cu un conflict aparent regional, care în fond este o confruntare între Rusia și SUA, o înfruntare mondială între globalismul american și suveranismul asiatic. Se dă bătălia finală între lumea unipolară condusă de Casa Albă și cea multipolară reprezentată, printre altele, de Kremlin.

Chiar dacă mediile de informare occidentale denaturează realitatea de pe teren și de pe arena diplomatică, creând impresia că întreaga lume s-a aliat împotriva Imperiului Răului (axis of evil – celebra sintagmă a președintelui Reagan), adică a Rusiei, recentul vot de la ONU privind condamnarea anexiunilor teritoriale rusești în Ucraina indică clar că nu mai avem de-a face cu o lume unipolară dirijată politic, economic și militar de la Washington. Cum era de așteptat, patru țări satelit ale Moscovei au votat împotriva rezoluției: Belarus, Coreea de Nord, Siria și Nicaragua. În schimb, 35 de țări s-au abținut de la vot, state foarte importante precum China și India, majoritatea țărilor africane, Vietnam, Pakistan, Mongolia, Armenia, Bolivia, Cuba și state asiatice foarte bogate în resurse precum Uzbekistan, Kazahstan, Kârgâzstan, ceea ce atestă clar că monopolul mondial al puterii americane a luat sfârșit, celebra Pax Americana de după 1990 nu mai există.

Din nefericire, războiul local izbucnit în Donbas încă din 2014, între forțele armate ucrainene și forțele separatiste ruse, sprijinite de Moscova, a degenerat la fatidica dată de 24 februarie 2022 într-un conflict regional între Ucraina agresată și Rusia agresoare, iar acesta în scurtă vreme a escaladat într-un război global, în care NATO și alte state sunt implicate indirect. Din nefericire și de partea Rusiei agresoare, state ca Iran, Coreea de Nord (deocamdată pe acestea le cunoaștem) trimit masiv arme și muniții Moscovei: Iranul – drone de atac și Coreea de Nord – muniții pentru artilerie și infanterie[1].

Pe front, în mod aparent neașteptat, de la sfârșitul lui august, Ucraina a preluat inițiativa tactică și strategică și a reușit două contraofensive de succes în regiunile Harkiv și Kherson. Au fost eliberate câteva sute de localități, unele de importanță strategică, și au fost recuperați cca 5.000 km² din teritoriul ucrainean ocupat. În multe zone ale frontului lung de cca 1.100 km trupele rusești au fost obligate să se retragă în degringoladă, într-un mod de-a dreptul rușinos pentru o mare putere militară, lăsând în urmă cantități uriașe de tehnică de luptă. Din jurul orașului Harkiv, al doilea centru urban al Ucrainei, trupele rusești au fost constrânse să se retragă 30-40 km, până la frontiera internațională, iar în orașul Kherson, emblemă a noii cuceriri rusești, s-a trecut la evacuarea populației civile înapoi în Rusia, datorită înaintării trupelor ucrainene până aproape de suburbiile orașului.

Livrările masive de arme americane și vest europene încep să-și facă simțită prezența pe front în mod operațional, ba chiar să-și dovedească superioritatea combativă în raport cu cele rusești depășite, majoritatea din anii 70 și 80.

În mod clar, moralul superior al trupelor ucrainene, hotărârea și curajul lor dă roade, ele își apără pur și simplu patria, pe când cele rusești sunt angrenate într-o aventură militară în străinătate, de unde se vede clar lipsa lor de motivație și anduranță. Fără obiective bine precizate, după 7 luni de uzură pe front, confruntate cu probleme grave de aprovizionare, de multe ori cu lipsă de alimente și echipament personal, efectivele rusești sunt tot mai demoralizate.

O altă slăbiciune a Rusiei în ofensiva din Ucraina o constituie caracterul mixt al trupelor, formate din unități regulate, din unități de gardă, din unități de voluntari, din unități ale separatiștilor din Luhansk și mai nou din unități ale rezerviștilor. Dacă la acest mozaic greu funcțional adăugăm lanțul de comandă centralizat specific Armatei Roșii, respectiv aportul informativ militar al Pentagonului, care monitorizează aproape perfect toate mișcările greoaie ale trupelor rusești, reiese clar că în prezent Ucraina a preluat inițiativa pe front și are o relativă superioritate. Este însă un avantaj fragil care oricând poate fi pierdut din următoarele motive:

– Resursele umane militare ale Ucrainei sunt în curs de epuizare. Mare parte din trupele de elită din Donbas și cele din Kherson au fost decimate de superioritatea zdrobitoare a artileriei rusești. Nu cunoaștem date exacte, dar estimări neoficiale ale Pentagonului apreciază că 65-70% din acestea au fost nimicite sau rănite. Tot după estimări neoficiale, cca 10 milioane de ucraineni s-au refugiat în străinătate, din care cca 3 milioane de bărbați.[2] În ciuda mobilizării generale decretate de Zelenski și a interdicției ca bărbații între 18 și 60 de ani să părăsească țara, datorită corupției generalizate a regimului de la Kiev, sute de mii de bărbați apți pentru serviciul militar au părăsit țara în mod ilegal.

– Potrivit mediei americane și britanice, cca 25% din armele livrate de Occident au fost deturnate de organizații interlope și mafiote și o proporție însemnată a acestora a părăsit deja Ucraina[3].

– Ucraina este practic un stat falimentar și trăiește din ajutorul financiar și militar de urgență al SUA, al UE, al Marii Britanii și al altor state occidentale. Este foarte posibil ca după alegerile parlamentare din SUA de la 8 noiembrie, respectiv sub presiunea opiniei publice europene zdrobite de creșterea alarmantă a costului vieții, acest belșug de fonduri și de armament să se transforme rapid în penurie. Fără cele 9 miliarde de dolari primite în medie, lunar, din Vest, Ucraina se va prăbuși și va pierde războiul.

– Odată cu escaladarea războiului, Rusia, pe lângă atacarea criminală a obiectivelor civile în marile orașe ale Ucrainei, a trecut la distrugerea infrastructurii și a obiectivelor energetice, pentru întreruperea alimentării cu gaz, electricitate și apă în special a populației urbane. Vine iarna și în mod clar Moscova urmărește demoralizarea populației, pauperizarea ei, generarea unui nou exod și în ultimă instanță o presiune publică asupra regimului Zelenski de a purcede imediat la o încetare a focului și începerea negocierilor de pace în orice condiții.

– Frenetica și unilaterala manipulare a opiniei publice occidentale și est europene de către mass media apuseană, în special cea americană, cenzura totală aplicată mediilor de informare rusești nu mai dau roade, cetățenii europeni, americani, britanici, canadieni etc. s-au săturat de propaganda de război, de perspectiva reală a unui conflict nuclear, de solidaritatea necondiționată cu Ucraina, care începe să le distrugă existența cotidiană și să le amaneteze viitorul.

Din perspectiva imediată și pe termen lung a Rusiei se impun următoarele observații obiective:

– Din cauza lipsurilor organizatorice acute, a haosului ierarhic din structura de comandă a Armatei Roșii, a deficiențelor grave din aprovizionarea trupelor, a problemelor majore de logistică, șansa unor victorii rusești tranșante pe front este extrem de redusă.

– Pe termen lung, gravele neajunsuri demonstrate de Armata Roșie pot fi compensate parțial de mobilizarea decretată și pusă în aplicare de președintele Putin, care, cu toate detaliile ei de-a dreptul comice, poate să răstoarne echilibrul de forțe de pe front. Trebuie amintit un fapt esențial: până acum, timp de 7 luni, pe front au luptat cel mult 200.000 de ruși contra cel puțin 700-800.000 de ucraineni[4],  la care se adaugă câteva mii de voluntari profesioniști străini și câteva sute de ofițeri NATO și CIA sub acoperire. Dacă rușii vor reuși să egalizeze cât de cât efectivele numerice cu cele ale ucrainenilor, atunci e posibil ca inițiativa tactică să fie preluată de ruși, care întotdeauna de-a lungul istoriei, pe timp de iarnă au repurtat succese militare majore.

– Dacă trupele rusești vor folosi intens rachetele balistice ultramoderne de care dispun, în scurtă vreme Rusia va prelua cel puțin inițiativa strategică, ceea ce în timp va duce și la înaintări tactice pe front și la recucerirea unor localități și teritorii pierdute în ultima vreme. Prin aceste tiruri de precizie la mare distanță, Armata Roșie va distruge în parte și depozitele de armament și liniile de aprovizionare cu arme și muniție occidentală.

– Dacă eventual, poziția dominantă a lui Putin se va clătina în lunile următoare din cauza insucceselor militare din Ucraina și din pricina decăderii Rusiei din statutul de supraputere în cel de putere regională, în ciuda arsenalului nuclear de vârf, atunci Rusia are șanse să se destabilizeze și să piardă formal acest război. Deși tot formal, l-a și câștigat până în prezent, anexând patru teritorii care au aparținut statului ucrainean și refăcând o parte a Novorusiei istorice. 

În concluzie, după modesta mea opinie, deocamdată avem de-a face cu o remiză, ușor în favoarea Rusiei din cauza anexărilor teritoriale deja operate de facto. Să sperăm că minima rațiune rămasă la Moscova și Washington va triumfa, respectiv poporul ucrainean se va sătura de război și își va impune voința adevărată.

---

[1] https://www.youtube.com/watch?v=1y29A-nLguI

[2] https://www.youtube.com/watch?v=omBKD36CogE

[3] https://hirado.hu/kulfold/cikk/2022/07/06/rovid-ideig-tudjuk-csak-kovetni-mi-tortenik-az-ukrajnaba-kuldott-fegyverzettel

[4] https://www.rferl.org/a/russia-putin-soldiers-ukraine-war-decree-/32006252.html

https://www.euronews.com/2022/05/21/live-sievierodonetsk-shelling-brutal-and-pointless-zelenskyy-says-as-russia-continues-offe