În preziua semifinalei dintre Argentina și Croația, la Cupa Mondială de fotbal din Qatar se desfășoară tradiționalul meci între echipe alcătuite din veteranii Cupelor Mondiale precedente. La meci asistă toate oficialitățile din conducerea FIFA-Federația Internațională de Fotbal, printre care bineînțeles se află și Gianni Infantino, președintele acestui for.
Pentru decernarea premiului care i se acordă celui mai bun jucător din categoria veteranilor, Infantino invită lângă el un bătrânel, micuț de statură. Acest bătrânel vioi, care vorbește cinci limbi învățate demult, într-o tinerețe timișoreană, se numește Abraham Klein.
Pentru Abraham Klein e încununarea unui traseu început cu 88 de ani în urmă în cartierul Iosefin din Timișoara. “Oamenii își amintesc de Timișoara ca de un oraș frumos. Pentru mine nu a fost”, scria Klein în cartea lui de memorii, prefațată chiar de marele Pele, cel care a semnat: „Admiratorul și prietenul tău din Brazilia”. Acolo, la Timișoara, și-a trăit primii ani ai vieții, ani de război și de lipsuri. O părăsește la 13 ani, în 1947, în drum spre Palestina. “Mi s-a oferit de multe ori ocazia să revin la Timișoara ca arbitru, sau ca observator FIFA. Am refuzat de fiecare dată.”
În 2014 o echipă de la BBC vrea să facă un film documentar despre viața lui Abraham Klein. Îi propune să revină în casa în care s-a născut în strada Preyer din cartierul Iosefin. Klein acceptă și după 67 de ani revine în orașul natal. Se reîntâlnește cu Francisc Schneider, fostul lui coleg de clasă de la Zsidlic (Liceul Evreiesc), ulterior conferențiar la Facultatea de Medicină, și cu Luciana Friedmann, președinta Comunității din oraș. “Am întâlnit o altă Timișoară decât cea din memorie. Îmi pare foarte bine că am revenit”, spune omul care În perioada de dinaintea VAR-ului a fost socotit de mulți ca fiind cel mai bun arbitru de fotbal din lume, arbitrând printre altele la trei campionate mondiale.
În anul 1970 Cupa Mondială se dispută în Mexic. Grupa a treia, de la Guadalajara, e numită și grupa morții. Ea cuprinde patru echipe: Brazilia, Anglia, Cehoslovacia și România. Meciul important dintre Brazilia și Anglia, fosta și actuala campioană mondială, îi este încredințat unui obscur arbitru israelian pe nume Abraham Klein. “E ca și cum ai trimite un cadet dintr-o tabără de cercetași să lupte în războiul din Vietnam” – titrează un ziar.
“Când am intrat pe teren, mi-am vârât mâinile în buzunare”, povestea ulterior Abraham Klein. “Nu voiam ca jucătorii să vadă că îmi tremură.” Și ce jucători? De o parte Pele, Carlos Alberto, Tostao, Jairzinho, iar de cealaltă Bobby Moore, Bobby Charlton, Geoff Hurst, Gordon Banks – legende ale fotbalului. Când cei doi căpitani de echipă au schimbat între ei fanioanele, lui Klein i-a trecut emoția. A arbitrat foarte bine. La un moment dat marele Pele i-a cerut un 11 m. “Ridică-te, n-a fost nimic”, i-a spus Klein. La sfârșitul meciului, Pele a recunoscut că simulase la acea fază și i-a întins mâna. De atunci mâinile lui Abraham au încetat să mai tremure.
Ulterior Abraham Klein a participat şi la Cupa Mondială din 1978 şi la cea din 1982. Atunci, la Campionatul Mondial din Spania, e desemnat să arbitreze un meci decisiv din optimile de finală între Brazilia și Italia. Abraham Klein e din nou foarte emoționat. Numai că de data asta este un alt fel de emoție. Cu câteva săptămâni în urmă, fiul său, Amit, fusese mobilizat să lupte în războiul din Liban și Abraham nu știa nimic despre el. Doar cu câteva ore înainte de partidă e anunțat că Amit e bine. Arbitrajul lui din acel meci Italia-Brazilia avea să fie dat ca exemplu la cursurile pentru arbitri. Deși Brazilia era favorită, Italia câștigă cu 3-2 prin golurile lui Paolo Rossi, iar Brazilia e eliminată.
Printre cei care urmăresc meciul la televizor în Italia se află și un băiat de 12 ani, Gianni Infantino, cel care va deveni președintele Federației Internaționale de Fotbal, FIFA. Se pot spune multe lucruri neplăcute despre Infantino, însă cu memoria stă bine. Se întâlnește cu Abraham Klein în 2021 la Zürich, la un eveniment dedicat memoriei marelui Paolo Rossi, care cu un an înainte pierduse lupta cu o boală nemiloasă. “Atunci, la acel meci, am început să iubesc fotbalul”, se destăinuie Infantino și îl invită pe Abraham Klein în anul următor, 2022, să-i fie oaspete la Cupa Mondială din Qatar. Klein ezită. Nu știe dacă sănătatea îi va permite și în plus israelienii nici nu sunt prea bine văzuți în Qatar. “Voi avea eu grijă de toate”, îl asigură Infantino. Și s-a ținut de cuvânt .
Astfel a ajuns fostul timișorean să fie singurul reprezentant oficial al fotbalului israelian la Cupa Mondială din Qatar.
Surse:
*Rob Smith: ”The Forgotten Story of Abraham Klein, the ‘master of the whistle’” în The Guardian.
*Getta Neumann: „Un arbitru legendar, un om drept și curajos” în revista electronică bjt2006.
*Arhiva FIFA
George Uri Schimmerling
11 Comments
Cupa Mondială de fotbal a fost o revelație sportivă uriașă,dar și de arhitectură de tehnologie, de costume diferite ,de imnuri, un carnaval universal în care oamenii de diferite etnii și religii și culturi și mentalități….s-au înțeles și au râs și plâns împreună . Și eu am urmărit câteva .Pe lângă soțul meu care nu a pierdut nici o mișcare…
Păi nu e ceva mai bun decât politica ,”bat-o vina”…cum spune GbM?
Cu siguranță e mai bun decat politica
Dl Schimmerling, m-a impresionat articolul dvs, idea de a scris despre acest om, dar mai ales traseul sau impresionant, Nu am nici un interes pentru acest sport, dar m-a captivat ceea ce ati scris, iar din cand in cand, atunci cand ma uit din intamplare la televizorul care transmite meciurile, ma uluieste entuziasmul unviersal pentru aceasta “CHESTIE”, fotbalul.
Asa a fost si acum, mie mi-a parut rau ca Maroco nu a invins Franta in semifinala :-)).
Si imi mai spun, daca aceasta uriasa energie nu ar putea fi dirijata catre scopuri umanitare, catre incercari de intelegere intre oameni, de a intrerupe conflictele ingrozitoare si valurile de migrare dintr-un loc in altul.
Probabil ca naivitatea, chiar disimulata 🙂 nu poate parasi pe cineva, care si-ar dori, ca omenirea sa fie putin mai empatica.
Nu este deloc naivitate ce ați scris. Intr-un fel fotbalul chiar face toate astea. Parafrazându-l pe Clausewitz aș zice că fotbalul este continuarea unui razboi dar prin alte mijloace. Sunt aceleași emoții implicate,există învingători și exista invinsi dar ceea ce da frumusețea fotbalului, a sportului in general e că nimeni nu este ucis(aproape nimeni ca să fiu exact) și in plus cei ce se duelau pe viață și pe moarte se pot reintâlni peste 40 de ani la un pahar de apă minerală -și depăna amintiri .
Intersant ar fi fost de observat cât de mult ar fi avut nevoie Klein de ajutorul VAR-ului……
GbM
Avraham Klein a fost instructorul meu de condus auto in Haifa in jurul anului 1971. Eu am învățat sa conduc o mașina care era atunci cu transmisie manuala. Era foarte greu pentru mine sa opresc mașina in direcția dealului Carmel sau sa cobor de pe același deal. Avraham, cu multă răbdare m-a învățat cum sa exersez aceste metode speciale de condus mașina. Am citit cu mare plăcere acest articol despre a doua ocupație al acestui mare profesionist, mare specialist al acestor doua profesii. Am tot respectul pentru Avraham Klein și pentru dumneavoastră George Uri Schimmerling care ați scris acest important și interesant articol.
Multumesc mult. Nu știam care a fost profesiunea lui Abraham Klein. O completare prețioasă .
Pentru mine acel campionat mondial din 1970 a fost cel mai reusit si mai frumos, nu numai fiindca brazilienii au castigat sau fiindca ei erau si Pele in fruntea lor cu doua clase mai buni dacat celelalte echipe, ci si fiindca a fost singurul mondial la care a participat echipa Israelului. Spiegler si Spiegel au terminat turneul in mid onorabil: 0-0 cu Italia, 1-1 cu Suedia si 0-2 cu Uruguay.
Articol excelent care imi aduce aminte de vremurile in care fotbalul era mai putin corupt decat astazi. Am vazut si cele doua meciuri la care Klein a arbitrat corect si profesional.
Multumesc. Imi amintesc și că Abraham Klein a fost arbitru de tușă la finala dintre Italia si RFG -castigata de italieni. De aceea Infantino il considera un fel de “kamea”- lucky charm (nu stiu termenul in romaneste)pt italieni
Mărturisesc că în viața mea nu am urmărit un meci de fotbal, dar dacă așa o celebritate se trage din Timișoara, chiar și mie îmi crește inima de mândrie!