Paradox și Pasiune

Gândirea existențială este definită ca aspirația de a reflecta asupra realității umane de zi cu zi pentru a găsi în ea un sens. De-a lungul istoriei, gândirea existențială a fost rezultatul reacției la încercările dogmatice și pedante de a controla destinul uman. În prezent, independența gândirii despre viață este în pericol. Terorismul științific și tendința de a baza viața pe statistică sunt omniprezente. Reflecția independentă asupra vieții este și acum un tabu precum a fost dintotdeauna, deși odată cu înțelegerea existenței umane, ea poate deveni posibilă.

Emmy van Deurzen (n. 1951) este psihoterapeut existenţial, filozof și consilier psihologic. Este director la New School of Psychotherapy and Counselling de la Existential Academy din Londra și conduce practica privată – Dilemma Consultancy din Londra, ambele pe care le-a înființat în 1996, împreună cu soțul ei, prof. Digby Tantam, profesor asociat la Middlesex University.

Ea ține conferințe în diferite țări și a publicat optsprezece cărți în domeniul terapiei existențiale și al provocărilor condiției umane. Lucrările ei au fost traduse în mai multe limbi.

Am citit cu interes Paradox and Passion in Psychotherapy şi în acest articol împărtășesc câteva idei din această carte.

De la naștere până la moarte, viața omului este bazată pe mișcare și transformare.

Pentru a deveni o persoană matură cu un anumit grad de flexibilitate și de libertate, trebuie să fim conștienți de contradicții, de conflicte și de dileme.

Când suntem capabili să vedem întreaga gamă a ceea ce e posibil, de la o extremă la alta, și putem lua decizii, descoperim că avem multiple, chiar infinite opțiuni și posibilități, putem experimenta cu punerea lor în valoare și ne putem bucura de creativitatea și originalitatea noastră.

Un asemenea nivel este greu de atins.

Nimeni nu ne explică faptul că multe din tensiunile și contradicțiile vieții nu vor fi rezolvate niciodată. Cu toții trebuie să recunoaștem că în viață trebuie să învățăm să acceptăm binele împreună cu răul și să conviețuim cu situații nedorite.

Să enumerăm câteva paradoxuri:

Ne-am născut fiind predestinați să murim.

Tindem la vitalitate și prosperitate, în timp ce viața ne expune la boli, ne amenință cu sărăcie și lipsuri.

Dorim să fim iubiți, dar tot timpul ne e teamă că vom fi urâți, disprețuiți, respinși.

Ne place să gândim despre noi că suntem speciali, puternici și avem succes, dar suntem inevitabil puși în fața eșecului.

Apreciem adevărul, rostul și scopul, dar deseori adevărul este confuz, neclar.

Credem că fericirea ne poate rezolva problemele. Viața decide altfel. Soarta ne aduce griji, încercări, dezamăgiri.

Una din sarcinile evidente ale vieții, sarcină de care nimeni nu este scutit, este să găsim căile de a înfrunta nefericirea, durerea, disconfortul, pierderea.

Să învățăm cum să echilibrăm momentele fericite cu cele nefericite, să găsim în noi înșine puterea pentru a face față problemelor vieții.

Faptul că nu ne putem simți bine într-o relație până nu învățăm să fim puternici este un paradox.

Trebuie să facem față slăbiciunii noastre, dacă vrem să devenim puternici și stabili.

Dublul paradox în miezul existenței este că nu dispunem niciodată de o extremă fără cealaltă.

E nevoie să ne scufundăm în paradox pentru a găsi în adâncime claritatea pe care nu o putem vedea la suprafață.

A ne scufunda în paradoxul vieții nu înseamnă a dispera, sau a deveni pesimiști și patetici, ci de a înțelege, de a găsi noi răspunsuri, uneori doar noi întrebări.

Învățăm despre libertate nu când suntem liberi, ci când suntem oprimați, despre adevăr, când suntem confruntați cu minciuni și înșelați. Creăm un țel atunci când luptăm cu absurdul și lipsa unui țel.

Paradoxul este o adevărată esență a vieții. Viața este stimulată de diferențele dintre energiile opuse.

***

Dacă paradoxul este sursă a confuziilor noastre, pasiunea este principala sursă a energiei și a clarității.

E nevoie de pasiune pentru a confrunta contradicțiile realității și pentru a crea o punte peste dilemele noastre.

Când paradoxul ne blochează, pasiunea este ceea care ne arată drumul și ne pune în mișcare.

Ea ne arată atracțiile necunoscute ale misterelor vieții care ne implică mintea, inima, sufletul și trupul, toate emoțiile și acțiunile. Pasiunea ne înrădăcinează în viață, pregătiți să înfruntăm vântul și valurile, precum și soarele și umbra.

Adaug ultimele fraze din cartea lui Stefan Zweig, Lumea de ieri, ultima carte pe care a scris-o între 1939-41 :

«Soarele ardea cu intensitate și putere. În drum spre casă, am văzut deodată în fața mea umbrele, la fel cum alături de războiul recent [al Doilea Război Mondial] am văzut umbrele războiului precedent. Această umbră nu m-a părăsit niciodată. A pătruns în fiecare gând, zi și noapte, și poate conturul ei întunecos umbrește și paginile acestei cărți.

Dar, până la urmă, fiecare umbră este totuși un copil al luminii.

Și numai cine a văzut atât lumina cât și întunericul, atât războiul cât și pacea, atât prosperitatea cât și decăderea, numai acela a trăit cu adevărat.”

Eva Grosz

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

21 Comments

  • Marica Lewin commented on April 24, 2023 Reply

    Emmy van Deuzen, prin psihoterapia existențiala, nu continua metoda lui Victor Frankl psihiatrul supraviețuitor de la Auscwitz care isi bazeaza tratamentele prin atribuirea unui sens vieții?
    Acum câțiva ani ati scris articole admirabile despre viata , esenta activitatii si crezul lui Victor Frankl.
    Va felicit si pentru analiza subtila a cartii ” Paradox si pasiune…..” , pentru luminile si umbrele lui Stefan Zweig

    • Eva Grosz commented on April 24, 2023 Reply

      Mulțumesc Marica ! Autoarea se bazează pe filozofia existențială și pe anumiți psihologi orientați în teoria existențială. Este adevărat că existențialismul pretinde ca omul să-și găsească un sens în viață, precum V. Frankl scria. În afară de asta se îndepărtează de latura patologică a psihiatriei și pretinde că cele mai multe manifestări negative sunt naturale și fiecare om are parte de ele, dar în aceeași măsură poate găsi forța creativă ca să depășească emoțiile negative și să găsească starea de homeostază sau echilibrul natural.

      • Marica Lewin commented on April 26, 2023 Reply

        Eva, uemăresc acum un serial f bun, nu foarte nou, MadMen.
        Despre dezvoltarea reclamelor, dar in esență despre schimbarile in societatea americana intre anii 1960- 1970. Ma gândeam cât de utila ar fi fost psihoterapia existențiala personajelor serialului, cărora le lipseşte un scop, un sens al vieții. Multi dinte ei consulta psihologi, desi nu sunt bolnavi psihici, doar pentru ca sa reziste dificultăților vieții . Si se comportă ca niṣte dezaxați
        Acest serial , cred este o exemplificare perfecta a utilității teoriei lui Emmy van Deuzen, pentru îmbunatățirea relațiilor de muncă, conjugale, de familie.
        Acum o saptamănă a avut loc comemorarea Holocaustului si azi am trecut o zi de jale plângându- ne tinerii aproape copii cazuti la datorie si victimele, de orice vărsta a terorismului. De aceea, intrebarea mea este: oare pentru persoanele zdruncinate de asemenea tragedii, exista vreo psihoterapie de susținere?

        • Eva Grosz commented on April 26, 2023 Reply

          Pentru toate familiile care au pierdut un aparținător ,rudă de gradul întâi-copil, părinte, frate ,soră există sprijin de mai multe feluri, inclusiv psihologic , care este oferit imediat și pe parcursul anilor ,de către Misrad haBitahon, Serviciul Securității, cred că așa se cheamă în românește. Apoi sunt tot felul de organizații în care familiile victimelor se întâlnesc și discută . În afară de asta aceste familii sunt ajutate să creeze un loc de memoriu pentru cel căzut , uneori nu numai un monument, dar și o activitate pentru grupuri de oameni care aparțin familiilor îndoliate. Vecinii mei a căror băiat a căzut acum 30 de ani au organizat o echipă de handbal în numele celui căzut. Sunt foarte bine organizate aceste ajutoare. Unde vezi serialul? În Netfix ?

          • Marica Lewin commented on April 26, 2023 Reply

            Mulrumesc mult, Eva.
            Serialul MadMen il vedem pe
            Prime TV.
            Se petrece in deceniul 60- 70 in New York, dar este realizat de Mathew Weiner intre 2007- 2015.
            Psihoterapia existențiala ar fi foarte necesara tuturor personajelor. O modesta părere

            • Eva Grosz commented on April 27, 2023 Reply

              Mulțumesc !

  • Monica Ghet commented on April 23, 2023 Reply

    Pasiunea ar fi ”nodul gordian” al rezolvării paradoxului, nu-i așa D-na Eva Grosz?

    • Eva Grosz commented on April 24, 2023 Reply

      Da.Monica. Dar una nu există fără cealaltă. Poate una se complectează cu cealaltă.Ca toate în viață.
      Presupunem că ai o pasiune pentru scris sau pentru artă. Chiar dacă ai perioade de conflicte, acea pasiune veșnic te va ridica din impasul dintre conflicte sau paradoxuri sau neînțelegeri și te va pune să mergi mai departe. Te va mobiliza. Pentrucă e pasiune.

  • Marina Zaharopol commented on April 22, 2023 Reply

    Un articol binevenit despre esenta vietii si atitudinea pe care ar trebui s-o avem fata de complexitatea existentei. Accent pe realizarea potentialului ca un tel de urmarit, dar greu de atins.
    Japonezii iubesc intrebarile la care nu poti gasi raspuns si care dau nastere la noi intrebari. Insa nu e usor sa gasesti intrebarile necesare examinarii unui fenomen.
    Dupa parerea mea, unul din scriitorii existentialisti cel mai neintelesi – cel putin initial in SUA – a fost Albert Camus. Criticii literari vedeau numai filozofia lui absurdista si il socoteau pesimist. Pe cand el indemna oamenii la actiune, la participare in comunitate si gasirea unui sens al vietii. El indemna exact la ceea ce numeste Emmy van Deurzen “pasiune.” Dar criticii au vazut numai “umbra” din scrierile lui si au neglijat “soarele!”
    Multumesc pentru articol!

    • Eva Grosz commented on April 22, 2023 Reply

      Interesantă complectare ai adus la micul meu articol. probabil așa au fost înțeleși mai toți existențialiștii, dat fiind că au atins problema absurdului. de fapt îndemnul este de a găsi un țel în acel absurd. Mulțumesc . Ai întotdeauna idei așa de frumoase. Aștept scrierile tale

      • Marina Zaharopol commented on April 22, 2023 Reply

        Multumesc, Eva!

  • Veronica Rozenberg commented on April 21, 2023 Reply
    • Eva Grosz commented on April 21, 2023 Reply

      Mulțumesc !

  • Veronica Rozenberg commented on April 21, 2023 Reply

    Cred ca lucrul cel mai important pentru intelegerea notiunii de paradox este o definitie folosita de dictionar. Aceata notiune cat si existenta sa in viata reala a preocupat filozofia inca din timpurile cele mai vechi. De aceea voi copia mai jos ceea ce am gasit in Dictionarul Meriam-Webster. Dar pe langa aceste alternative ale definitiei, desigur ca exista si definitia matematica a paradoxului.

    1
    : one (such as a person, situation, or action) having seemingly contradictory qualities or phases
    2
    a
    : a statement that is seemingly contradictory or opposed to common sense and yet is perhaps true
    b
    : a self-contradictory statement that at first seems true
    c
    : an argument that apparently derives self-contradictory conclusions by valid deduction from acceptable premises
    3
    : a tenet contrary to received opinion

    Din discursul prezentat de autoare, prin intermediul Evei, care a patruns cu intelegerea sa profunda continutul destul de complex al cartii, nu am vazut ca se ia in consideratie partea definitorie a acestei notiuni, care a fost disputata adesea in matematica si desigur nu este usor de perceput sub ascest aspect.
    Paradoxuri celebre sunt desigur cel al lui Bertrand Russel, filozoful englez, matematician, care s-a ocupat de Teoria Multimilor, dar poate cu mult mai vechi si din rastimpurl paradoxul lui Achile si broasca testoasa.
    In vremurile studentiei mele, se vorbea despre un filozof ardelean evreu cu numele de Imre Toth,care a scris o carte deosebit de interesanta, pe care din pacate nu am reusit s-o inteleg pana la capat. Cartea se numea “Achile si paradoxele eleate in fenimenologia spiritului” aparuta in Editura Stiintifica in anul 1969. Cartea a fost digitizata in 2009, iar Imre Toth, odata profesor la facultatea de matematica cred din Bucuresti si-a mutat activitatea in Germania.

    Eva felicitari pentru preocupare si aprofundare :-). chair daca aspectul prezentat se ocupa de domeniul psihologiei.

    • Eva Grosz commented on April 21, 2023 Reply

      Mulțumesc Veronica pentru apreciere. Nu sunt sigură că le meritam. Pentru mine citirea acestor cărți este mai mult pentru a încerca de a înțelege viața. Unii afirmă că o înțeleg. Eu sunt mai puțin optimistă.
      Deasemenea mulțumesc pentru informațiile despre paradox din p.d.v. al matematicii. Pentru mine un domeniu total necunoscut.Ai putea să explici mai concret ce este paradoxul în matematică ?

      • Veronica Rozenberg commented on April 21, 2023 Reply

        Paradoxul este ceea ce am spus in principiu mai inainte, iar acum copiez din Micul Dictionar Filozofic, aparut la Bucresti in 1973 🙂
        para-contra / doxa – opinie
        este un enunta contradictori si totodata demonstrabil. Daca in cadrul unui sistem este demonstrabil atat enuntul A cat si contradictoriul sau, non-A, atunci ia nastere un paradox, care consta ca ambele sunt adevarate in acelasi timp,

        Paradoxurile pot fi semantice sau formale, dar o explicatie mai detailata mi-ar fi greu sa dau pentru ca mi-ar lua mult timp pe care nu il am si probabil ca nici rationamentele pe care le faceam probabil la vremea la care aceste ganduri m-au preocupat nu le mai pot face la fel.

        Am dorit doar se mentionez ca in articol, si poate in intreaga carte, cele analizate sau mentionate se bazeaza – cred- mai mult pe simturi si pe intuitii, decat pe legi matematice.
        Voi copia mai jos, doua dintre paradoxurile cunsocute,
        Paradoxul lui Russe sau al barbierului:
        =============================
        Paradoxul se bazează pe exemple de genul acesta: Luați în considerare un grup de frizeri care rad numai acei bărbați care nu se rad singuri. Să presupunem că în această colecție există un frizer care nu se rade singur; După definiția colecției, ar insemna ca de fapt acest frizer se rade totusi singur, facand parte din colectie. Dar niciun frizer din colecție nu se rade singur. (altfel ar fi un frizer care rade pe acei barbati care se rad singur – el insusi in acest caz)

        Despre Achile si Broasca Testoasa – citat din wiki
        Paradoxurile lui Zenon
        =====================================

        Ahile se întrece cu o broască țestoasă, dar îi lasă acesteia 10 metri avans. Ahile este de zece ori mai rapid.

        Când Ahile a făcut cei zece metri, broasca a făcut doar unul.

        Când Ahile a făcut acel metru, broasca a făcut zece centimetri.

        Când Ahile a făcut cei zece centimetri, broasca a făcut un centimetru.

        Când Ahile a făcut acel centimetru, broasca a făcut 0,1 centimetri.

        Broasca câștigă cursa, fiind absolut tot timpul înainte, chiar dacă cu puțin.

        Paradoxul este că într-o cursă, alergătorul mai rapid nu-l poate depăși niciodată pe cel mai lent, aflat în fața sa, deoarece el trebuie să ajungă întâi într-un loc în care cel din față fusese deja, astfel că cel lent va fi mereu în față.

        Din punct de vedere matematic problema poate fi abordată în mai multe moduri.

        O posibilă explicație ar fi să se considere două puncte A și B. Distanța dintre cele două puncte este X. Pentru ca din punctul A să se poată ajunge în punctul B este necesar să se parcurgă mai întâi jumătate din distanța inițială, adică x/2. Pentru ca punctul A să ajungă din punctul curent în punctul B este necesar să mai parcurgă jumătate din distanța rămasă, deci o pătrime din distanța totală, sau x/4. Și așa mai departe pentru următoarele distanțe (1/8, 1/16…). Pentru a obține distanța totală D pe care A o parcurge se însumează toate distanțele și se obține următoarea serie geometrică:

        X = X/2+X/4+X/8+X/16+… = X/2 / 1-1/2 = X

        În concluzie, distanța D pe care A o parcurge este într-adevăr egală cu distanța x dintre A și B, ceea ce înseamnă că A ajunge în punctul B.

        Nu e prea simplu. Cand Russel a descoperit paradoxul in 1902, s-a pus problema completitudinii Teoriei Multimilor, deoarece exista si in acest domeniu, definitii/legi care conduc la paradoxuri.

        Lumea aceasta a ramas insa undeva in spatele meu.

        • Eva Grosz commented on April 21, 2023 Reply

          Mulțumesc.

    • Eva Grosz commented on April 21, 2023 Reply

      De asemenea apreciez foarte mult pe autoarea Emmy van Deurzen, de la care am aflat multe răspunsuri la problemele vieții. Meritul este al ei.

  • Andrea Ghiţă commented on April 20, 2023 Reply

    Mulţumesc pentru semnalarea acestei cărţi şi a autoarei Emmy van Deurzen. Sper să ajung să citesc şi eu cartea sau să am timp să ascult prelegerile autoarei care se găsesc pe Internet.

  • Anca Laslo commented on April 20, 2023 Reply

    Cat inca identificam paradoxuri si intelegem ca sunt vitale si mai incercam sa rezolvam si dileme e bine, zic eu. Foarte interesant articolul!

  • tiberiu ezri commented on April 20, 2023 Reply

    Articol foarte interesant și pe alocuri complicat. Din păcate, cu anii, paradoxurile cresc și pasiunile scad. Păcatele bătrâneții!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *