De curând s-au împlinit cinci decenii de când academicianul Mendel Haimovici a plecat în împărăţia cerurilor, în lumea veşniciei.

Dedicăm aceste rânduri, însoţite de omagiul neuitării, memoriei cunoscutului matematician şi mecanician, fondatorul Departamentului de Mecanică al Şcolii matematice ieşene.

Mendel Haimovici s-a născut la Iaşi, în 30 noiembrie 1906, într-o familie evreiască. Studiile liceale le-a urmat la prestigiosul Liceu Naţional din orașul natal. În anul 1930 a absolvit Secţia de matematică din cadrul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii ieşene. Imediat după absolvire a fost numit asistent în cadrul facultăţii şi a devenit colaborator apropiat al foştilor săi profesori, Alexandru Myller şi Octav Mayer.

A efectuat stagii de specializare la mari universităţi din Roma, Paris şi Londra.

În anul 1933 şi-a susţinut doctoratul în Italia, sub îndrumarea profesorului Tullio Levi-Civita, cu o teză din domeniul mecanicii fluidelor. În anul 1940, datorită aplicării legilor rasiale introduse în România de guvernul Ion Antonescu, a fost exclus din învăţământul românesc. În anii celui de-al Doilea Război Mondial a avut dreptul să predea doar la Liceul Evreiesc din Iaşi.

La încheierea războiului a fost reintegrat în cadrul corpului didactic universitar ieşean, a fost numit profesor universitar şi a devenit şeful Catedrei de Mecanică de la Facultatea de Ştiinţe.

În anul 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular în 1963. La înfiinţarea Filialei Iaşi a Academiei Române, acad. Mendel Haimovici a fost numit director al Institutului de Matematică al Academiei Române, pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii sale.

Şcoala matematică din Iaşi a fost fondată în anul 1910 în cadrul Seminarului Matematic de către savantul Alexandru Myller şi s-a dezvoltat şi consolidat prin opera unor mari personalităţi din domeniu ca Octav Mayer, Mendel Haimovici şi prin contribuţia valoroasă a unor străluciţi continuatori ai lor.

Domeniile ce l-au consacrat pe profesorul Mendel Haimovici în cele peste patru decenii de activitate ştiinţifică au vizat spaţiile cu conexiune liniară, geometria integrală, spaţiile Finsler, familiile de transformări pe varietăţi diferenţiabile şi metodele geometrice în mecanică. Cercetările sale s-au raportat la trei domenii importante ale matematicii şi anume: geometrie, teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale şi mecanica. Profesorul ieşean a fost pionier şi în domeniul geometriei integrale.

În perioada 1948–1960 profesorul M. Haimovici s-a preocupat în mod deosebit de dezvoltarea teoriei integrării ecuaţiilor cu derivate parţiale pe baza rezultatelor din teoria sistemelor diferenţiale exterioare. Cercetările de mecanică întreprinse de reprezentanţii şcolii matematice ieşene s-au dezvoltat sub directa sa îndrumare.

Pe lângă problemele de mecanică generală, în ultima parte a vieţii, profesorul a fost atras în mod special şi de teoria elasticităţii. În acest domeniu a abordat probleme de mare fineţe din teoria plăcilor elastice, în care a iniţiat metode foarte eficace de cercetare.

Trăsături definitorii ale cercetărilor sale au fost eleganţa teoriei şi rigoarea matematică şi pe toate acestea le-a transmis ca obiective generale următoarelor generaţii de cercetători matematicieni pe care le-a format cu multă grijă, abnegaţie şi devotament. 

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în reviste de mare prestigiu internaţional. De-a lungul timpului a fost invitat şi a participat la numeroase manifestări ştiinţifice importante organizate în diverse ţări din lume. De asemenea, împreună cu colegii, colaboratorii şi studenţii săi, a organizat în ţară numeroase conferinţe, simpozioane şi congrese în domeniul matematicii, care s-au bucurat de o prestigioasă audienţă internaţională datorată înaltului său patronaj ştiinţific.

Despre Magistrul său, al cărui prim doctorand a fost, acad. Radu Miron scria în articolul intitulat „Mendel Haimovici şi Şcoala matematică din Iaşi”: „Profesorul a avut vocaţie de geometru (…) Dăruirea pentru ştiinţă este concretizată în cele două mari realizări ale sale: Şcoala de matematică din Iaşi şi Institutul de Matematică renăscut după 1989”.

În 31 martie 1973, acad. Mendel Haimovici a plecat în lumea umbrelor lăsând în urma sa o operă ştiinţifică de mare prestigiu şi amintirea luminoasă a unui savant remarcabil. Calităţile sale de OM, SAVANT, PROFESOR şi luptător neobosit pentru dreptate au trezit admiraţia opiniei publice, a colegilor, a colaboratorilor şi a studenţilor săi.

A avut o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea ideilor matematice moderne. Întreaga sa activitate îi ilustrează personalitatea caracterizată prin inteligenţă, curiozitate ştiinţifică deosebită, creativitate, vastă cultură şi etică profesională.

Datele bibliografice prezentate în acest articol au avut ca surse documentare volumele „Istoria matematicii în România”(1967), „Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie” (Editura Hasefer, Bucureşti, 1996, coordonatori academician Nicolae Cajal şi cercetător dr. Harry Kuller) şi articolul academicianului Radu Miron menţionat anterior. 

Martha Eşanu