Recent am avut ocazia să întâlnesc un palestinian deosebit și un om deosebit, prof. Mohammed Dajani Daoudi. La început am avut unele dubii dacă să merg la conferința lui: un palestinian? Și încă pe timp de război? Mi s-ar putea reproșa că am legături cu inamicul?? Dar cum „inamicul” este un pacifist în vârstă de 77 de ani și ce am citit despre el pe internet mi-a stârnit interesul, mă bucur că am hotărât totuși să merg.
În fața publicului a apărut un domn distins, cu voce molcomă, și întâi de toate s-a prezentat. Aparține uneia din vechile familii ale Ierusalimului – numele de Daoudi (adică „al lui David”) l-au primit strămoșii lui în urmă cu 500 de ani de la sultanul Suleiman Magnificul, pentru că în grija lor se afla mormântul regelui David de pe Muntele Sion. Familia a trăit în Ierusalimul de Est, sub dominație otomană, apoi britanică, apoi iordaniană…
Mohammed Dajani a studiat la Universitatea Americană din Beirut. Între timp a aderat la organizația de eliberare a Palestinei Fatah și a făcut chiar pregătire militară – poate că altul în locul lui ar fi devenit terorist. Ca membru în Fatah, în 1975 a fost expulzat din Liban și nu a fost primit nici în Israel, nici în Iordania, așa că a plecat să-și continue studiile în SUA, în științe politice. Și acolo s-a produs miracolul: trăind într-o societate liberă, democratică, fără influența zilnică a propagandei, și-a dat seama că soluția conflictului Israelo-Palestinian trebuie să fie una pașnică, bazată pe înțelegere și respect reciproc. (Mie îmi amintește de iranianul Mohsen Banaie a cărui experiență în Germania l-a dus la concluzii asemănătoare https://baabel.ro/2023/02/un-iranian-in-israel/ ) În 1993 a primit permisiunea să se întoarcă la Ierusalim și a început să lucreze pentru Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Convingerile lui pacifiste au fost influențate și de o serie de întâmplări personale. La spitalul Hadassah tatăl său a fost tratat ca oricare alt pacient, fără niciun fel de discriminare. (Bineînțeles! – spun eu din proprie experiență.) La fel s-a întâmplat și cu mama lui: când i s-a făcut rău în aeroportul Ben Gurion, a fost dusă cu salvarea la spitalul cel mai apropiat (chiar dacă era unul militar) și medicii au luptat din răsputeri să-i salveze viața. Acestea l-au făcut să înțeleagă că nu trebuie să-l vedem pe „celălalt” numai ca dușman, ci în primul rând ca om.
În 2001, Dajani a înființat primul centru de studii americane din lumea arabă, la Universitatea El-Quds din Ierusalimul de Est. Iar în 2007 a înființat organizația Wasatia (Calea de mijloc) care promovează cunoașterea, înțelegerea, toleranța și moderația, pentru că numai așa se poate ajunge la împăcare. Și în acest scop, în 2014 Dajani a fost primul care a dus un grup de studenți arabi la Auschwitz. A fost un mare act de curaj, pentru că la întoarcere a fost hărțuit și obligat să-și dea demisia de la universitate.
După părerea lui (dar și a altora), majoritatea palestinienilor nu sunt nici militanți, nici teroriști, ci oameni obișnuiți care ar prefera să fie lăsați în pace să-și vadă de treburile lor, dar în climatul de instigare care predomină în zilele noastre, acest lucru este practic imposibil – iar cei care au opinii moderate se tem să și le exprime în mod public. (El însuși se simte amenințat și povestește că într-o zi i s-a incendiat mașina.)
Contribuția pe care încearcă să o aducă el la remedierea acestei situații este educația. Și cum mulți dintre musulmani sunt foarte religioși, el a denunțat răstălmăcirea Coranului în scopuri extremiste, a adunat și a publicat fragmentele din Coran care îndeamnă la moderație.
Propun cititorilor să se convingă singuri ce fel de om este și sper că va reuși să-și promoveze ideile pentru binele tuturor.
http://www.wasatiamovement.com/
Iată un text scris de profesorul Mohammed Dajani Daoudi pentru revista Baabel:
Wasatia aims to promote political and religious equality, spread moderation, establish universal human rights, uphold freedom of speech, encourage religious freedom, introduce peaceful coexistence among parties in conflict, and encourage diversity and pluralism. Wasatia combats antisemitism and Islamophobia, as well as the dehumanization and demonization of Jews and Palestinians. This name-calling has to end. When protesters around the world are chanting, “From the River to the Sea, Palestine will be free,” Wasatia interprets it to mean Palestine will be free of dominance, oppression, occupation, prejudice, hatred, hostility, and bigotry. Wasatia sees the occupation as morally indefensible. It calls for ending the occupation. The Palestinian struggle to end the Israeli occupation and create a two-state solution in itself is a rejection of the view that Israel should be demolished. Palestinians acknowledged the State of Israel in the 1993 Oslo Accords. It is time for the Jewish State to recognize the State of Palestine. It complies with international law and the 1947 UN Partition resolution. The denial of Palestine’s right to exist is the other side of the coin that denies Israel’s right to exist—a lose-lose outcome. The recognition of Palestine’s right to exist is the other side of the coin that recognizes Israel’s right to exist—a win-win result. There is no military victory in the Gaza war. You cut the tree, and its seeds will grow again. A peaceful solution may seem elusive now, but is the only way out. I am very concerned and depressed regarding rising human casualties on both sides, including the threat posed to people and the hostages due to continued bombings and violence. This is a lose-lose situation. Even if you win, you lose. I do not understand. The more Israel bomb, the more casualties, the longer the war, the more Israel is creating a Hamas legend in Arab history, and the more challenging it is to get rid of its ideology. This is the goal of Hamas. This is their Alamo, their Stalingrad. They take the credit, and the people pay the price. Is there no other way out? Seeing Gazans in these times on television living in the Stone Age makes one wonder: where is God? Has anyone seen him? I have seen him in the smile of a young, freed hostage and the crying eyes of a baby Gazan fleeing the shelling. May God forgive us for our trespasses. May peace prevail.
Professor Mohammed S. Dajani Daoudi, Wasatia Founder, Palestine
(Wasatia își propune să promoveze egalitatea politică și religioasă şi respectarea drepturilor universale ale omului, să răspândească moderația, să susțină libertatea de exprimare, să încurajeze libertatea religioasă, să militeze pentru coexistența pașnică între părțile aflate în conflict, să încurajeze diversitatea și pluralismul. Wasatia combate antisemitismul și islamofobia, precum și dezumanizarea și demonizarea evreilor și palestinienilor. Insultele trebuie să înceteze. Cuvintele scandate de protestatarii din întreaga lume: „De la râu la mare, Palestina va fi liberă”, Wasatia le interpretează că Palestina va fi liberă de dominație, opresiune, ocupație, prejudecăți, ură, ostilitate și fanatism.
Wasatia vede ocupația ca fiind lipsită de orice bază morală și cere ca ea să înceteze. Lupta palestinienilor pentru a pune capăt ocupației israeliene și pentru a crea o soluție cu două state este prin ea însăși o respingere a tezei că Israelul trebuie nimicit. Palestinienii au recunoscut statul Israel în Acordurile de la Oslo din 1993. A venit timpul ca Statul Evreu să recunoască Statul Palestinian, conform dreptului internațional și rezoluției ONU din 1947 privind împărțirea Palestinei. Negarea dreptului de existență a Palestinei este cealaltă fațetă a negării dreptului de existență a Israelului – iar rezultatul este o pierdere pentru toți. Recunoașterea dreptului de existență a Palestinei este cealaltă fațetă a recunoașterii dreptului de existență a Israelului – un câștig pentru toți.
În războiul din Gaza, o victorie militară nu există. Taie copacul și semințele lui vor crește din nou. O soluție pașnică poate părea iluzorie acum, dar este singura ieșire. Sunt foarte îngrijorat și deprimat de creșterea numărului victimelor de ambele părți, inclusiv de amenințarea pe care bombardamentele și violența continuă o reprezintă pentru locuitori și pentru ostatici. Este o situație în care ambele părți nu au decât de pierdut. Chiar dacă câștigi, pierzi. Nu înțeleg. Cu cât Israelul bombardează mai mult și face mai multe victime, cu cât războiul este mai lung, cu atât mai mult Hamas devine o legendă în istoria arabă și cu atât este mai dificil de a scăpa de ideologia sa. Acesta este scopul Hamas. Pentru ei este ca Alamo, ca Stalingrad. Ei primesc laurii, iar oamenii plătesc prețul. Nu există altă ieșire? Văzându-i la televizor pe locuitorii din Gaza care în zilele noastre trăiesc ca în epoca de piatră, mă întreb: oare unde este Dumnezeu? L-a văzut cineva? Eu l-am văzut în zâmbetul unui tânăr ostatic eliberat și în lacrimile unui copil din Gaza care fuge de bombardamente.
Dumnezeu să ne ierte pentru greșelile noastre. Să fie pace.
Prof. Mohammed S. Dajani Daoudi, Fondatorul organizației Wasatia, Palestina.)
Se vor găsi, desigur, mulți care să-l declare visător, utopic. „O rândunică nu aduce primăvara”, vor spune. Da, dar pentru ca să vină primăvara e nevoie de o primă rândunică, în speranța că o vor urma și altele.
Hava Oren
41 Comments
Constat cu uimire că Facebook a blocat linkul la acest articol. Nu ştiu ce cuvinte cheie i-au deranjat, dar e de neconceput ca un articol despre un palestinian pacifist să fie blocat. Nu e pentru prima oară. Mi-au blocat şi articole despre memoria Holocaustului care sunt tot contrare “politicilor Facebook”,
Tînărul la care mă refeream nu avea nici-o intenție de a se stabili în Israel , sau de a avea ceva în comun . Ar fi interesant de știut dacă există vre-o contabilitate clară care să arate eficiența acestor programe . K.I.
O parte din eficienta acestor programe este dovedita de exemplu, de faptul ca ele continua sa existe, cred, de peste 20 de ani. Dar, daca ar fi vorba de a socoti cu adevarat, cat sunt de eficiente, nu contabilitatea este cea care ar trebui urmarita, ceea ce ar trebui urmarit, este procentul celor, care in urma vizitei facute prin TAGLIT, au hotarat unul dintre lucrurile mentionate de mine, cu precadere, emigratia in Israel.
De reținut.
Winston Churchill:
Întreaga istorie a lumii se poate rezumă la aceasta: atunci când naţiunile sunt puternice, ele nu sunt întotdeauna juste, iar când vor să fie juste, nu mai sunt puternice
Cu simă, vă doresc sănătate, TT
Nu este de preferat o situație în care puterea să nu mai fie necesară? Dacă se poate ajunge la ea este altă întrebare, dar de ce să nu încercăm?
Israel nu a fost , nu este și cred că nu va avea șansa de a se afla într-o situație “preferată” , fără a-i crea premizele . K.I.
Teșu Solomovici
Absolut extraordinar articol, felicitări doamnă Hava Oren. Important e să nu ne pierdem speranța. Eu am lansat la „Gaudeamus”, cartea „Sabia de fier” a Israelului versus „Taifunul Al Aqsa”. Războiul Israel-Hamas istorisit de mari jurnaliști, demnitari și specialiști din Israel și România”. Articolul dnei Hava Oren l-aş fi așezat ca prefață…. .
Faptele graiesc mai elocvent decat vorbele si faptul ca Prof. Dajani a dus un grup de studenti arabi la Auschwitz – in ciuda riscurilor asociate cu aceasta initiativa – denota calitatea acestui OM si ACTIVIST pentru pace in adevaratul sens al cuvantului..
Marina scrie un lucru adevarat. Tot meritul profesorulu pentru laudabilul gest de la Auschwitz.
“in ciuda riscurilor asociate cu aceasta initiativa”- riscuri pe care evident le-a luat în considerare și pe care probabil nu le-a evaluat corect dacă l-au concediat . Pentru această inițiativă eu nu m-aș grăbi să-i acord atîtea calități . Detalii bine de știut – pe cine a ales pentru cele două deplasări și cine a plătit-o pe cea în Polonia , cealaltă cheltuială fiind probabil derizorie ? …O paralelă necesară – cu mulți ani în urmă îmi povestea rîzînd un tînăr proaspăt imigrat în America – mamă evreică , tatăl rus – ” o organizație americană oferă excursii în Israel pentru tineri evrei . Eu nu am nici-o problemă dacă ei vor să-mi ofere o excursie gratis .”. K.I.
Ce conceptie stranie, ca sa folosesc un eufemism.
O fi excursia gratis, (exista asemenea programe, de exemplu, TAGLIT – descoperire, dar si invatare, sau recunoastere – finantate de nu conteaza cine, poate chiar de Israel) dar ea are ca scop sa deschida ochii unora care nu stiu ce inseamna Israel, si care in urma vizitei pot considera ca Israelul este o posibilitate pentru viitorul lor, fie ca studenti, fie ca cetateni, sau ca viitori oameni care vor sprijini Israelul, ramanand in USA, sau Canada. Deci faptul ca s-a bucurat ca excursia e gratuita este lipsit de importanta.
Am recitit articolul si am vrut sa mai adaug ceva.
Vizita la Auschwitz nu este ca o excursie in Israel, eu am fost la Auschwitz, abia in 2014. E adevarat ca atunci cand rudele tale au trecut prin Auschwitz este diferit, cu toate acestea, pentru niste elevi arabi din Israel, o vizita ca aceea – nu numai ca ar trebui facuta pe gratis, dar chiar ar trebui recompensati usor acei copii, dispusi sa vina sa se confrunte cu ceea ce a fost o trauma. Chiar daca nu au decat antipatie fata de israelieni si evrei, vazand geamandanele, ochelarii, parul, si auzind explicatiile, doar daca esti un Sinwar, atunci poti spune ca ai venit degeaba.
Trec peste generalitățile cu care toți – cele două părți opuse – sînt de acord . Să luăm detaliile afirmațiilor deoarece „the evil is in details” ( diavolul e în detalii ) .
“Wasatia combate antisemitismul și islamofobia.”- Tot așa și în America – se aduce în discuție al doilea element , practic inexistent , se pune egal cu primul și se “combate” primul în aceeași măsură ca și al doilea , adică de loc desi situația de pe teren impune luarea de măsuri concrete în concordanță cu valorile americane .
“Cuvintele scandate de protestatarii din întreaga lume: „De la râu la mare, Palestina va fi liberă”, Wasatia le interpretează că Palestina va fi liberă de…..” – Deci Wasatia “combate” interpretînd . Poveste de adormit copiii – vai de Israel dacă a uitat povestea „Capra cu trei iezi”.
“Wasatia vede ocupația ca .. și cere ca ea să înceteze. Lupta palestinienilor pentru a pune capăt ocupației israeliene și pentru a crea o soluție cu două state” – Autorul „combate” frumos pentru neștiutori – palestinienii n-au luptat pentru nimic 1948-1967 , n-au format stat atunci și nu erau sub trupe de ocupație israeliene……mai recent Gaza independentă nu a fost reprimită în cadrul Egiptului , din care făcea parte pînă în 1967 , și nu s-a proclamat ca stat … Autorul “înșiră cuvinte ca să sune” , și nimic despre evenimentele de acum două luni ( sau precedente lor ).
“Negarea dreptului de existență a Palestinei” – iarăși ceva pentru neștiutori – Dacă Gaza liberă ar fi devenit ceva similar cu Singapore ( foarte posibil cu ajutorul miliardelor primite ) , evident ar fi putut să garanteze o dezvoltare similară celorlalte teritorii de care Israel n-are nevoie și din care s-ar retrage deoarece o ocupație militară e deobicei costisitoare .
“Pentru ei este ca Alamo, ca Stalingrad.”- Bănuiesc că paralela aparține autorului care dorește să dea o aură legendară teroriștilor – e încă o deformare a istoriei , evidentă și prin amănuntul că în cele două localități nu au fost folosiți civili ca scut uman .
“oare unde este Dumnezeu? … Eu l-am văzut” – Las cititorii Baabel să-l creadă . Pe mine mă deranjează afirmația autorului unde la cine l-a văzut .
“Dumnezeu să ne ierte pentru greșelile noastre. Să fie pace.” – Desigur autorul nu are nici-o soluție și doar recomandă iertarea neselectivă a greșelilor .
Analiza de mai sus e o analiză parțială a textului , deci nu a autorului care probabil își știe foarte bine limitele …….Yasser Arafat a fost odată întrebat de cineva apropiat : „ De ce nu faci pace cu Israel , acum fiind moment optim ?” – Y.A. : „ Nu-s nebun . Semnez și în 24 de ore sînt mort .” . K.I.
Comentariul face o analiză a textului din sistemul de referinţă ne-palestinian. Eu cred că nu putem avea pretenţia ca un activist palestinian, chiar şi pacifist, să reprezinte exact punctul de vedere israelian, dar sunt de apreciat mâna întinsă şi speranţa de reconciliere. Oricum am întoarce lucrurile, reconcilierea e necesară şi pentrru a ajunge la ea e nevoie de participarea ambelor părţi.
În sfârșit am ajuns acasă și pot să răspund și eu, dar Andrea a făcut-o și mai bine ca mine. Perfect de acord. Nu este de ajuns să câștigăm încă un război și apoi încă unul, până urmă va trebui să ajungem la reconciliere și oricine contribuie în acest sens este demn de laudă, cu atât mai mult dacă este dispus să-și asume chiar riscuri în acest scop.
Trec peste generalitățile cu care toți – cele două părți opuse – sînt de acord . Să luăm detaliile afirmațiilor deoarece „the evil is in details” ( diavolul e în detalii ) .
“Nu stiu de unde ai scos Ivan, acest adevar unviersal.
Eu de exemplu nu cred in diavol, in schimb cred in detalii.
“Wasatia combate antisemitismul și islamofobia.”- Tot așa și în America – se aduce în discuție al doilea element , practic inexistent , se pune egal cu primul și se “combate” primul în aceeași măsură ca și al doilea , adică de loc desi situația de pe teren impune luarea de măsuri concrete în concordanță cu valorile americane .
Eu cred ca ai o greseala de logica in paragraful de mai sus :
Spui ca in USA nu exista islamofobie. Totusi spui ca se aduce in discutie, cum se aduce in discutie ceva inexistent ? Apoi spui ca
s-ar “combate“ antisemitismul, la fel ca si al doilea, concluzionezi ca “DELOC“. Sice nu am inteles ce ai dorit sa spui 🙁 “
“Cuvintele scandate de protestatarii din întreaga lume: „De la râu la mare, Palestina va fi liberă”, Wasatia le interpretează că Palestina va fi liberă de…..” – Deci Wasatia “combate” interpretînd . Poveste de adormit copiii – vai de Israel dacă a uitat povestea „Capra cu trei iezi”.
Eu cred ca oricine are dreptul sa-si spuna o parere, chiar daca parerea iti aminteste tie de Capra cu trei iezi. De altfel in capra cu trei iezi sunt salvati si capra si iedul cel mic. Oare la ce te referi tu mai sus ?
PS. In Israel povestea asta are o interpretare diferita, capra are 7 iezi.
“Wasatia vede ocupația ca .. și cere ca ea să înceteze. Lupta palestinienilor pentru a pune capăt ocupației israeliene și pentru a crea o soluție cu două state” – Autorul „combate” frumos pentru neștiutori – palestinienii n-au luptat pentru nimic 1948-1967 , n-au format stat atunci și nu erau sub trupe de ocupație israeliene……mai recent Gaza independentă nu a fost reprimită în cadrul Egiptului , din care făcea parte pînă în 1967 , și nu s-a proclamat ca stat … Autorul “înșiră cuvinte ca să sune” , și nimic despre evenimentele de acum două luni ( sau precedente lor ).”
E adevarat ca autorul nu vorbeste despre ce s-a intamplat la 7 octombrie, oare acest text a fost scris acum, caci eu nu am inteles din articol. In orice caz, banuiesc ca stii ca din 1948 si pana in 1968m arabii din Israel au fost tinuti sub guvern militar. Am cautat sa-ti dau un link in engleza, dar nu am gasit. Deci invinuirile tale ca palestinienii nu au luptat pentru nimic intre 1948-1967, nu cred ca ar putea corespunde realitatii, cel putin din cauza de mai sus.”
“Negarea dreptului de existență a Palestinei” – iarăși ceva pentru neștiutori – Dacă Gaza liberă ar fi devenit ceva similar cu Singapore ( foarte posibil cu ajutorul miliardelor primite ) , evident ar fi putut să garanteze o dezvoltare similară celorlalte teritorii de care Israel n-are nevoie și din care s-ar retrage deoarece o ocupație militară e deobicei costisitoare .
In privinta celor scrise mai sus, situatia este din pacate mult mai complicata, si trebuie sa fiu de acord cu tine, ca palestinienii, dupa cat stiu sau inteleg eu, dar mai ales dupa cat vedem ce s-a petrecut in decursul atator decenii, nu au stiut/vrut sa aiba ca scop imbunatatirea vietii, desi au fost ajutati cu multi bani. Acesti banu au ajuns la alte destinatii. Dar nimeni, nici UE nici alte tari arabe, desigur nicI Israelul nu au contribuit cu nimic la controlul asupra acestor bani.
“Pentru ei este ca Alamo, ca Stalingrad.”- Bănuiesc că paralela aparține autorului care dorește să dea o aură legendară teroriștilor – e încă o deformare a istoriei , evidentă și prin amănuntul că în cele două localități nu au fost folosiți civili ca scut uman”
Si organizatiile evreiesti revizioniste, dinainte de 1948, ca Etzel si Lehi au fost considerate organizatii teroriste. Spunea Ecleziastul :
{Pentru toate există o vreme și orice lucru de sub ceruri își are timpul său: un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri; un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge; un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a construi; un timp pentru a plânge și un …}
“oare unde este Dumnezeu? … Eu l-am văzut” – Las cititorii Baabel să-l creadă . Pe mine mă deranjează afirmația autorului unde la cine l-a văzut .
“Dumnezeu să ne ierte pentru greșelile noastre. Să fie pace.” – Desigur autorul nu are nici-o soluție și doar recomandă iertarea neselectivă a greșelilor .
In legatura cu Dumnezeu, poti citi articolul lui GBM, dar si in privinta aceasta fiecare cu Dumnezeul sau, nu e discutabil.
Yasser Arafat a fost odată întrebat de cineva apropiat : „ De ce nu faci pace cu Israel , acum fiind moment optim ?” – Y.A. : „ Nu-s nebun . Semnez și în 24 de ore sînt mort .”
A semnat, pace nu a prea fost, cat desper moartea sa, nu dupa 24 de ore, se pare ca Israelul a avut partea sa de contributie.
Scuza-ma ca am scris atat de mult…
Parerea mea despre articolul Havei si persoana, despre care e scris, o persoana aparent neobisnuita, mai ales in zilele noastre, am exprimat-o deja !
Veronica – sper ca cele scrise de mine să ajungă sub comentariul tău .
– „the evil is in details” ( diavolul e în detalii ) – e expresie americană succintă , des folosită .
– “Spui ca in USA nu exista islamofobie”.- Am descris altfel situația .Te rog citește cu atenție cele scrise .
– “In orice caz, banuiesc ca stii ca din 1948 si pana in 1968m arabii din Israel au fost tinuti sub guvern militar” – Nu am știut , dar mi se pare justificat . Într-o anumită măsură am găsit o justificare / înțelegere pentru faptul că se trecea în actul de identitate israelian naționalitatea – a soției și a copiilor fiind diferită de a mea – în Romania nu se făcea această diferență , deci mi-a picat foarte prost această diferențiere – . Am aflat de această diferențiere cînd la două luni după sosirea în Israel , soția a fost chemată , cu actul respectiv , la oficialități și s-a țipat la ea , iar din țipete a înțeles că ei i se reproșează trecerea greșită în act a naționalității ….( Eram în Merkaz Klita iar vecinii noștrii au plătit gazul fără să știe că chitanța nu e pe numele lor ) …. Și cîte și mai cîte ….
– “oare unde este Dumnezeu? … Eu l-am văzut” – Ce subtil se ajută de Dumnezeu pentru a pune egalitate între cele două personaje . K.I.
Tot așa și în America – se aduce în discuție al doilea element , practic inexistent , se pune egal cu primul și se “combate” primul în aceeași măsură ca și al doilea , adică de loc desi situația de pe teren impune luarea de măsuri concrete în concordanță cu valorile americane .
Exprimarea ta din paragraful de mai sus este incurcata, iti scrisesem la sfarsitul comentariului ca nu inteleg ce doreai sa spui.
Rezulta ca nu se combate nimic. Asta e ceea ce rezulta de mai sus. Iar dupa parerea ta, ar trebui sa se combata antisemitismul, caci – anti-islamismul nu ar avea de ce sa fie combatut, pt ca nu exista. Daca asta e ceea ce ai dorit sa scrii sa stii ca in Israel exista islamofobie, iar de la 7 octombrie ea a crescut exponential.
Povestea cu nationalitatea si cu gazul tot neclara e :
– sotia nu si-a trecut nationalitatea reala in actul de identitate?
– ce-au facut vecinii, platind chitanta voastra tot nu vad ce importanta are, puteati sa le platiti voi banii inapoi.
Dumnezeu, dupa parerea mea, este o chestiune strict personala, nu trebuie inteleasa de nimeni, fiecare procedeaza vis a vis de Dumnezeu asa cum crede el de cuviinta.
Multumesc ca ai raspuns ! Dar probabil ca nu voi continua, caci ne abate de la tema articolului, de la care deja ne-am abatut 🙂
Este de lăudat faptul că printre milioanele de palestinien care nu ne vor aici, găsim câte unul, foarte rar pacifist, așa cum este acest profesor. Păcat că dumnealui nu a dispucutat despre cine a refuzat să semneze tratative de pace cu Israelul – palestinienii, și chiar dacă au semnat – cazul Arafat, nu l-au respectat.
E dreptul prof. D. de a se autoeticheta pacifist , al celor 15 evrei ascultîndu-i prelegerea , și a altora de a-l considera pacifist . Eu am nevoie de multe elemente pentru a le pune într-o ecuație . K.I.
Felicitări Eva!
DIN PĂCATE FAPTELE UNOR palestinieni HAMASNICI, PRINTRE CARE ȘI VIOLUL COLECTIV, ÎNTREC ORICE IMAGINAȚIE ȘI ELE NU POT FI UITATE UȘOR. EDUCAȚIA ÎN SENSUL BUN NU A ÎNCEPUT ÎN TERITORIILE PALESTINIENILOR, IAR ROADELE SE VOR VEDEA PESTE GENERAȚII. PÂNĂ ATUNCI SĂ NU NE ÎMBĂTÂM CU SPERANȚE DEȘARTE, RĂSPUNSUL POTRIBVIT ESTE APĂRAREA CU ORICE MIJLOACE. OPINIA MONDIALĂ NU ESTE ÎNCĂ FAVORABILĂ ISRAELULUI.DAR INIȚIEREA UNUI CADRU PENTRU CONSTRUCȚIA UNUI STAT PALESTINIAN FĂRĂ EXREMIȘTI ESTE DE DORIT.
O „picătură” într-un ocean al urii.
Se spune că „doar” 10% din germani au fost naziști Dar aceștia au realizat Holocaustul evreilor europeni.
Pe de altă parte a compara Holocaustul cu „Nakba” denotă multe lucruri la care acest Profersor nu a ajuns, nu vrea ori nu poate să le înțeleagă.
Sute de ani evreii germani au adus propășirea țării în care trăiau – Germania, iar o mare parte a arabilor locuind în Israel doresc distrugerea Israelului.
“Sute de ani evreii germani au adus propășirea țării în care trăiau – Germania, iar o mare parte a arabilor locuind în Israel doresc distrugerea Israelului.”
Nu stiu de unde ati scos aceasta propozitie, presupun ca e o impresie gresita si ireala.
Am mai scris si repet, ca nu am inteles niciodata de ce Israelul nu a initiat un referendum in care sa intrebe populatia araba din tara, ce ar alege in caz ca un stat palestinian ar fi infiintat, ar alege sa ramana in Israel, sau ar prefera sa treaca ca cetateni in noul stat palestinian?
Am presupus, ca raspunsul la aceasta intrebare ar fi trebuit sa ajute la modificarea imaginii Israelului in strainatate. Cel putin asa am presupus in anii in care am locuit aici.
Raspunsul este clar si ei l-au si spus: vor ramane in Israel nu numai ca aici traiesc mai bine si deocamdata e democratie, dar si fiindca multi dintre ei considera Israelul drept o parte din Palestina.
Personal, am o mare problemă.
Grație acestui articol am luat cunoștință de existența unui individ, un arab luminat, intelectual, care a realizat faptul că propaganda arabă neagă în întregime existența Holocaustului de acum aproximativ 80 ani.
Dar iată unde e problema mea: până și acest intelectual arab, înclinat să afle mai multe despre ce s-a întâmplat evreilor de pretutindeni, ÎNDĂZNEȘTE să asemene Holocaustul cu Nakba!
Individul uită două elemente istorice de importanță capitală:
1.evreii nu au făcut nimic împotriva Germaniei hitleriste pentru a fi lichidați ca popor;
2dimpotrivă, arabii au refuzat planul de partiție și statele arabe au atacat Israelul, și aceste două date istorice explică apariția Nakbei si a refugiaților arabi din fosta Palestină.
Doamnelor și domnilor, o jumătate de adevăr e de fapt o minciună 100%
GbM
Încă de dimineață i-am trimis profesorului Dajani link-ul la acest articol și i-am explicat că poate comenta și în engleză dacă găsește de cuviință. Sunt foarte curioasă dacă va răspunde la aceste acuzații – perfect îndreptățite, de altfel.
Cum poate profesorul intelege acuzatiile?
Am recitit articolul si am ascultat interviul, m-am uitat si pe site-ul sugerat.
Profesorul nu compara cele doua evenimente, el aminteste Nakbah, in contextul unui eveniment care a fost (alaturi de cele pe care le mentionati) la baza situatiei create dupa 1948. Un eveniment in urma caruia a ramas o trauma si pe partea palestiniana, care nu a stiut la vremea respectiva, nu a inteles si nu a vrut sa accepta ceea ce planul partitiei a oferit.
Manati si atunci de ura, conducatorii relevanti ai vremii au propavaduit ura, neintelegerea si in cele din urma razboiul. Trauma a ramas, nu poate fi contestat.
PS.The Nakba, which means “catastrophe” in Arabic, refers to the mass displacement and dispossession of Palestinians during the 1948 Arab-Israeli war.
Aceasta e una din definitiile care circula pe web.
Lumea ar fi mai frumoasa dacă ar exista mai mulți “prof. Dajani”
Absolut de acord! Și sunt revoltată că sunt și oameni care nu apreciază acest lucru.
Rețin, aprob cu convingere și comentez două idei fundamentale exprimate cu o excepțională claritate de profesorul Dajani:
1. Poți să tai copacul, dar semințele vor rodi din nou. Este incontestabil dreptul și datoria statului Israel de a distruge organizațiile teroriste care periclitează viața cetățenilor săi și care declară deschis că unicul lor scop este anihilarea poporului evreu. Dar, după câștigul strategic (care, din păcate, nu echivalează cu o victorie) trebuie obținut cel mai mare și mai greu de realizat câștig: câștigarea păcii. Și aici trebuie început cu încheierea păcii între evrei.
2. O reală soluționare a diferendelor (în speranța că va mai fi posibilă) nu poate fi decât cea, pe drept cuvânt, definită ca fiind una win-win: recunoașterea de către ambele părți a dreptului la existență a celeilate.
Cred ca in Izrael este greu, dar sa nu credeti ca in Romania nu este anisemitism, Biserica orotoxa este campiana in acest domeniu
Am doi prieteni: Eduard Swarz(medic militar) si un sirian arab, tot medic. sint salvator montan de multi ani, am invatat de la ei multe lucruri care au salvat vieti…ce simplu e sa fi OM!!
Cred că profesorul Dajani este la fel de curajos (poate chiar mai curajos) ca militarii care luptă pe front. El propagă idealurile păcii sub ameninţarea focului încrucişat al celor două părţi aflate acum în coflict. Unii pot spune că e muuult mai uşor să vorbeşti într-un mediu ocrotit, decât să lupţi cu arma în mână, expunându-te morţii care pândeşte din toate părţile…Dar cred că e mare nevoie de oameni ca profesorul Dajani care pot face o punte de legătură, chiar dacă foarte fragilă, între cele două părţi care acum sunt pe poziţii ireconciliabile, din motive obiective. E mult mai uşor să distrugi decât să construieşti. Profesorul Dajani construieşte şi sper să i se alăture şi alţi oameni dornici să construiască. Pentru că nu poţi construi durabil decât pe timp de pace.
Sunt emoționată. Nu mai m-am simțit demult atât de reconfortată cum m-am simțit după citirea acestui articol. Mi-am găsit gândurile și părerile exprimate cu mult mai bine decât aș fi făcut-o eu. Teama de a nu mi se răstălmăci judecățile m-au făcut să nu fac niciun comentariu în ultima vreme. Felicitări doamnă Hava Oren! Că spune un lucru un om e una, dar meritul însutit este și a celui care propagă ce a auzit, mai ales dacă-l consideră de propagat! Mi-ați dat o lecție pe care n-o voi uita curând! Mulțumesc!
Impresionant ceea ce scrii, Hava, despre acest profesor, in momentul de fata in care valorile pe care le-am cultivat o viata, cel putin pentru unii dintre noi, cei veniti din Romania, au fost zgaltaite devenind ca un palat de carti de joc, fumegand si pierzandu-si certitudinile.
Exista o unica modalitate de schimbare a mentalitatii oamenilor si aceasta este educatia. M-a impresionat sa gasesc aceasta idee in articol, de multi ani o am in gand.
Sa reprezinte poate profesorul Dajani o speranta, o randunica, precum spui?
In acest moment sunt neincrezatoare ca precum se innoieste ciclul naturii cu fiecare primavara, se va stinge focul urii care pare sa invadeze atat lumea cea mare, dar si sa fie un liant intre grupe, de altfel incompatibile, ale poporului israelian ce trece prin momente apocaliptice.
PS. Cine si cati spectatori au venit sa asculte conferinta? Remarcabil ca ai participat ⚘
Conferința a avut loc într-o casă particulară, cu vreo 15 participanți. La Ierusalim există numeroase asemenea grupuri de pensionari care se întâlnesc o dată pe săptămână să discute pe diferite teme. Unul din memebrii grupului, fiind prieten cu prof. Dajani, l-a invitat să ne vorbească. Nu a fost un eveniment public pentru că, precum am spus, Prof. Dajani se simte amenințat și nu apare în locuri publice.
Multumesc pentru lamuriri, a fost bine ca te ai dus acolo, Hag Sameach!
Nu sînt entuziasmat și am multe rezerve critice față de cele scrise pentru Baabel de profesorul Daoudi . K.I.
Daca ai rezerve, era interesant sa le mentionezi, altfel ce semnificatie pot avea acestea?
Mi-am expus părerea personală cu intenția de a invita la recitirea celor scrise , în speranța că și cei dispuși “să se îmbete cu apă” ( prof. Grigore Moisil ) vor înțelege cele scrise printre rînduri . Nu am făcut disecția rînd cu rînd a afirmațiilor prof. Dajani fiind convins că vor apare și comentarii defavorabile .- merită a fi citite cu atenție . K.I.