De când a început războiul cu Statul Hamas, numeroase cunoștințe și prieteni îmi propun o serie de țări pentru emigrare: Statele Unite, Germania, Australia etc., conform principiului Ubi bene, ibi patria. Unii se referă doar la mine, alții vorbesc la modul general, pentru toți israelienii. Știu că sunt călăuziți de intenții bune.

În primul rând, sunt conștient că situația în Orientul Apropiat în general și în Israel în special e complicată. Războiul între Israel și Hamas face parte dintr-un plan vast de conflict cu implicarea Rusiei, Chinei, Iranului, Americii, Arabiei Saudite etc. Pentru Israel are o importanță vitală, e vorba de supraviețuirea Statului Evreu, după 77 de ani de la recunoașterea dreptului evreilor de a avea propria țară!!! Crearea ei în Orientul Apropiat a fost greu acceptată de țările din jur, urmată de numeroase conflicte militare, dar în cele din urmă existența Israelului a fost acceptată de cei mai puternici dușmani ai săi: Egiptul și Iordania; au urmat Emiratele Arabe Unite, Marocul etc.

Nașterea islamismului fundamentalist și crearea statului fundamentalist Iran a dus la accentuarea mișcării jihadiste a cărui scop principal e distrugerea Statului Israel. Ca o consecință au apărut Hamasul, Hizbollah etc. Vasta emigrație a populației musulmane în țările din Vestul Europei, Marea Britanie, și SUA, politica promovată de cancelarul Angela Merckel, chiar dacă a avut intenții bune, a dus la creşterea numărului de musulmani, dintre care unii nu respectă legile şi tradițiile țărilor în care au emigrat. Astăzi în Franța trăiesc 15 milioane de musulmani și influența lor în alegerile democratice nu poate fi negată. Același fenomen se constată și în Marea Britanie și în SUA.

Mișcările radicale ale stângii progresiste merg mână în mână cu islamismul fundamentalist cu scopuri periculoase. Rescrierea istoriei Statelor Unite și a Marii Britanii, cu decolonizarea de sub jugul omului alb, a Israelului de evrei, negarea culturii (cancel culture) sunt tot atâtea indicații ale unei tendințe periculoase cu tentă antiliberală evidentă. Antisemitismul e o dovadă că fanatismul și prostia merg mână în mână.

I-am întrebat pe unii dintre prietenii mei unde îmi recomandă să mă stabilesc, astfel încât să mă simt în siguranță și să nu fiu expus agresiunilor antisemite care au luat o amploare nemaiîntâlnită din anii treizeci ai secolului trecut?!

În 7 octombrie 2023, în Sudul Israelului 1400 de oameni au fost umiliți, măcelăriți de către teroriștii Hamas. Au dat foc la case cu oameni cu tot, printre ei și mulți copii, au fost batjocorite cadavre, multora li s-au tăiat capetele în stil ISIS. A fost un genocid săvârșit de armata teroristă Hamas. Femei au fost violate cu mutilarea organelor genitale, dar vestita Me too nu a reacționat (Me too, but not for Jews). A durat peste cinci luni până când organizația de anchetare a agresiunilor sexuale împotriva femeilor a ONU a luat la cunoștință de existența actelor de violență sexuală ale teroriștilor. Nici până astăzi aceste crime împotriva umanității nu au fost atribuite Hamasului.

SUA, Germania, Franța, Cehia și-au declarat solidaritatea cu Israelul, o parte doar pentru câteva zile, până când a început campania militară israeliană în Gaza. Fluvii de demonstranți pro palestinieni cu drapele de rigoare scaldă străzile orașelor mari din lume, chiar și în țările prietene. Europenii ne-au abandonat din nou , cu excepția țărilor din estul Europei: Cehia, Ungaria, România. Populația bătrânului continent, pasivă față de deportarea și uciderea a șase milioane de evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, continuă să fie indiferentă la cea ce se întâmplă astăzi.

Academicienilor israelieni li se anulează conferințele din cauza protestelor grupărilor pro palestiniene. Conducerile universităților în cauză, în loc să le combată, le tolerează sub pretextul că vor să prevină eventualele manifestări violente. Pe străzile orașelor europene, evreii sunt bătuți de manifestanții pro palestinieni pentru simplu fapt că sunt evrei. Juden raus! strigă acești manifestanți. Pasul următor va fi Kristallnacht?

Cum se poate explica pasivitatea populației din țările cu tradiții democrat-liberale? Tăcerea e complicitate la crimă! Se pare că azi este corect politic să adopți o atitudine critică împotriva Israelului și să fii antisemit. Din păcate, acest lucru se poate constata și în cotidiane de prestigiu ca New York Times, Time, Wall Street Journal, Guardian, etc, etc. Israelul nu a avut de ales, după ce practic a fost invadat de Hamas, decât războiul. Măcelul care a avut loc a arătat clar ce se va întâmpla dacă Hamas nu va fi înlăturat de la conducerea Gazei. Nu e vorba numai de eliberarea “Palestinei ocupate”, e vorba de un nou HOLOCAUST! Azi nu găsești israelian evreu sau druz, indiferent dacă e de stânga sau de dreapta, care să nu fie convins de necesitatea războiului împotriva Hamasului. Unitatea israelienilor care era la un pas de dispariție din cauza politicii guvernului Netanyahu, s-a realizat tocmai datorită acestui război. Din păcate, războiul a făcut multe victime în rândul populației civile palestiniene, printre care și femei și copiii, e criză umanitară, o situație extrem de complicată. Eliberare ostaticilor este o problemă care pare nerezolvabilă, Hamas nu consideră viața o valoare, iar guvernul catastrofal al Israelului, cu un Netanyahu debusolat, preocupat doar de menținerea coaliției, care îi consideră pe cei 135 de captivi o “problemă secundară” față de distrugerea totală a Hamasului sunt factorii acestei misiuni aproape imposibile.

Cu toate deficiențele și greșelile de la începutul acestui război, armata israeliană e suficient de puternică să termine cu succes acest război, chiar dacă va mai lua timp.

În ciuda acestor probleme complexe, consider că locul meu și al tuturor israelienilor este în Israel, dar vă mulțumesc, prieteni dragi, pentru intențiile bune de a mă ajuta.

Andrei Schwartz

12/03/2024