Ideea acestui articol mi-a venit atunci când o rudă, (o doamnă de 95 de ani care urmărește zilnic știrile și rezolvă cuvinte încrucișate la computer!) ne-a trimis un articol care anunță că în Germania s-a desființat poșta aeriană internă, mai există doar cea internațională. O statistică arată că în 1996 poșta germană folosea 26 de avioane pentru a transporta în fiecare noapte 430 de tone de scrisori la 45 de destinații. Dar de când cu poșta electronică, numărul scrisorilor a scăzut simțitor, pe uscat se poate ajunge într-o singură zi cu trenul sau cu mașina în orice colț al țării, mai ieftin și cu mai puțină poluare, iar pentru comunicări urgente, în zilele noastre există mijloace mult mai simple și mai eficiente. (1)

În schimb în SUA, unde distanțele sunt mult mai mari, trimiterea poștei cu avionul a devenit atât de comună, încât începând din 1977 nu se mai cere un tarif special pentru poșta aeriană, iar în străinătate, începând din 2007 totul merge automat prin poșta aeriană, altă modalitate nici nu mai există. (2)

Istoria poștei aeriene

Avantajul rapidității poștei aeriene în comparație cu transportul pe uscat sau pe mare este evident; acest lucru a fost recunoscut chiar în urmă cu 2000 de ani. Persanii antici și romanii foloseau porumbei pentru a trimite mesaje în timpul războaielor. Frontinus scria că Iulius Caesar s-a folosit de porumbeii mesageri în timpul războiului de cucerire a Galiei. (3)

Acest mijloc de comunicare a continuat să fie folosit și în secolele următoare, printre alții de către cupluri de îndrăgostiți.

Primul mijloc de transport poștal aerian mecanic a fost balonul cu aer cald care, în 1785, a traversat Canalul Mânecii, de la Dover la Calais, purtând o scrisoare adresată… nu lui Benjamin Franklin, ambasadorul american în Franța, ci nepotului său, care îi servea ca secretar. Următorul balon a fost în SUA, în 1793, ducând o scrisoare a lui George Washington. Dar erau numai cazuri de excepție. SUA a oficializat acest mijloc de transport poștal aerian abia în 1859. (4)

Balonul cu aer cald era un mijloc de transport foarte riscant. El nu putea fi manevrat și adesea nu ajungea la destinație pe vreme rea, sau când vântul era neprielnic. Mai mult, pentru a avea aer cald era nevoie de foc și era de-ajuns o clipă de neatenție pentru ca întregul balon să fie mistuit de flăcări. De fapt, folosirea balonului cu aer cald avea rost numai în cazuri foarte speciale, de exemplu pentru a traversa liniile inamice pe timp de război.

La sfârșitul secolului al XIX-lea contele german Ferdinand von Zeppelin a inventat dirijabilul (cunoscut și ca Zeppelin), dar acesta a intrat în uz curent abia prin 1910. Era o aeronavă rigidă, umplută cu hidrogen – un gaz mai ușor decât aerul. Precum îi spune și numele, dirijabilul avea mai multe motoare și putea fi condus în direcția dorită. Dirijabilul transporta nu numai poștă, ci și persoane. În timpul Primului Război Mondial transporta soldați și servea ca bombardier și ca navă de recunoaștere. În anii 1930 făcea chiar zboruri transatlantice regulate între Germania, SUA și Brazilia.

Cu toate că era un pas înainte față de balonul cu aer cald, dirijabilul avea și el neajunsuri. Zbura mult mai încet ca avioanele, dar problema majoră era hidrogenul, care este inflamabil. În 1937 a avut loc “Dezastrul Hindenburg”: o aeronavă a luat foc și s-a prăbușit la New Jersey, costând viața a 36 de persoane. Acest accident a marcat declinul dirijabilelor (5). Viitorul aparținea mașinilor de zbor mai grele decât aerul.

***

Noua epocă a avioanelor a fost inaugurată în 1903, cu zborul fraților Wright – dar unii le contestă această onoare și susțin că primul aviator adevărat a fost brazilianul Santos Dupont. Într-adevăr, avionul acestuia era mai bun, dar a fost construit mai târziu, primul zbor fiind în 1906.

Replici moderne ale avionului fraților Wright și al lui Santos Dumont

Primul zbor poștal neoficial cu avionul a avut loc între două localități din California în 1911. Chiar a doua zi, în cadrul unei mari expoziții din Allahabad (India), un avion britanic a dus mai multe scrisori pe o distanță de 13 km. Totul era numai în scop publicitar. Totuși, acesta este considerat primul zbor poștal oficial. (4)

Poșta aeriană a devenit practică abia când avioanele au început să parcurgă distanțe mari – în Australia, în 1914, un avion poștal a ajuns să străbată 940 km.(4) În SUA, serviciul regulat de transport poștal aerian a început în 1918. În continuare s-au creat rețele internaționale de poștă aeriană între numeroase țări din lume.

În România, primele încercări de a duce scrisori cu avionul datează din 1916, dar un serviciu regulat există din 1920, odată cu înființarea CFRNA (Compania franco-română de navigație aeriană) între București, Paris și încă câteva capitale europene. (Aceasta a fost una din companiile care au format apoi Air France.) (6)

Palestina Mandatară a fost conectată la serviciile de poștă aeriană în 1932. Distanța foarte mare dintre Marea Britanie și India presupunea multe escale și cum încă nu prea existau aeroporturi, unele segmente foloseau hidroavioane, ca de exemplu cel care lega portul Limassol (Cipru) de Tiberias, pe malul Mării Galileii.(7)

Filatelie: Plicuri, cărți poștale și timbre “Par Avion“

La început nu existau timbre speciale pentru poșta aeriană. Prima încercare de a le crea s-a limitat la tipărirea unui text suplimentar pe timbre existente, în Italia, în mai 1917, pentru un zbor experimental de la Roma la Torino.

Timbre destinate special poștei aeriene au fost emise în SUA, în mai 1918, iar în România abia cu zece ani mai târziu, în 1928.

În 1929, la Congresul Uniunii Poștale Universale de la Londra s-a stabilit că toate scrisorile și cărțile poștale trimise prin avion vor purta emblema Par Avion (în franceză) sau în limba țării de origine. Ea poate fi tipărită de la început, sau se pot folosi etichete speciale. Iată câteva exemple, trimise din Australia și din Israel.

Aerograma este un imprimat special, pe hârtie foarte subțire, pe care se poate scrie un mesaj și după ce este pliată și lipită, devine ea însăși plic. Dimensiunile standarde și greutatea redusă facilitează transportul, astfel încât tariful unei aerograme este mai scăzut decât al unei scrisori obișnuite. (8)

Un suvenir ieșit din comun legat de istoria poștei aeriene este scrisoarea primită de socrul meu în 1979 de la expoziția filatelică Israel / Africa de Sud. În partea de sus a ilustrației se vede plicul, iar “mesajul” dinăuntru, numit Pigeongram, comemorează poșta porumbeilor, primii mesageri poștali din istorie, amintind de foile de hârtie subțire (flimsy) atașate de piciorul porumbelului mesager.

Iată și câteva timbre românești și israeliene din colecția socrului meu, emise în mod special pentru poșta aeriană.

Dinamica epocii digitale va duce inevitabil la desființarea unor servicii poștale devenite nerentabile. În schimb, numărul mic de scrisori care mai sunt trimise ar putea fi transportate de drone, mai ales în locuri greu accesibile pe altă cale, ceea ce există deja. Se pare că în viitor dronele “vor lua locul porumbeilor” în transportul poștei aeriene.

Tiberiu Ezri

Bibliografie

1.https://group.dhl.com/en/media-relations/press-releases/2024/deutsche-post-discontinues-overnight-airmail-for-domestic-letters-within-germany.htm

2.https://about.usps.com/who-we-are/postal-history/airmail.pdf

3.https://en.wikipedia.org/wiki/Pigeon_post#:~:text=9%20External%20links-,Early%20history,în%20his%20conquest%20of%20Gaul

4.https://en.wikipedia.org/wiki/Airmail

5.https://en.wikipedia.org/wiki/Zeppelin

6.https://en.wikipedia.org/wiki/CFRNA

7.https://services.israelpost.co.il/mall.nsf/prodsbycode/1631  

8.https://ro.wikipedia.org/wiki/Aerogram%C4%83