În după-amiaza de 13 aprilie, când am sosit la Weimar, la evenimentele dedicate celei de a 79-a aniversări a eliberării lagărului de la Buchenwald, am participat la o întâlnire între tinerii locali şi unchiul meu, Vasile (László) Székely, supravieţuitor al lagărului.

Sala era arhiplină şi publicul a ascultat cu maximă atenţie amintirile depănate de unchiul meu. Fiind în faţă, eu nu puteam urmări comportamentul celor din sală, dar colegii mei care filmau, Maria şi Sile, mi-au relatat cu uimire că în cele două ore cât a durat întâlnirea, nimeni, dar absolut nimeni nu se uitase în telefonul mobil. La final, după o scurtă sesiune de întrebări şi răspunsuri, cu toţii s-au ridicat în picioare şi l-au aplaudat minute în şir. Unchiul meu Laci şi mătuşa mea, Lenkice, au primit flori, au fost felicitaţi, îmbrăţişaţi. Atmosfera era caldă, plină de empatie.

La finalul întâlnirii am făcut cunoştinţă cu Ulrike Tabor, actriţă şi activistă pe tărâm social, care venise de la Erfurt pentru a participa la întâlnirea cu unchiul meu.

Sunt recunoscătoare că am ascultat un martor, un supravieţuitor al Holocaustului. M-a emoționat profund. Mă interesează cum poţi supravieţui psihic unei nedreptăţi atât de mari. Eu însămi am experimentat violența. M-am confruntat cu adepţi ai național-socialismul…

Se apropie alegerile şi e extrem de important să păstrăm democraţia din Turingia. Tinerii care au venit în număr mare aici, în această după-amiază, doresc, la fel ca mine, să existe şi pe mai departe o Turingie democrată, o Turingie cosmopolită. Ascultând mărturia unui supravieţuitor al Holocaustului putem să ne dăm seama ce orori poate aduce după sine un regim de extremă dreaptă.

Ne confruntăm cu un punct de cotitură atât în Germania, cât şi în întreaga lume. Radicalismul de dreapta este în creştere, antisemitismul este în creştere, terorismul este în creştere.

Asta îi trezește şi îi mobilizează pe oameni să acţioneze împotriva acestei ascensiuni periculoase. Eu mă voi folosi de cele auzite aici pentru a-mi continua lupta cu mijloacele mele: actoria, regia, activismul social, cu informarea oamenilor prin intermediul reţelelor sociale şi al evenimentelor organizate de mine.

Deja se întunecase când am pornit la reuniunea organizată de Third Generation Buchenwald, la OMA Café. Având acelaşi drum, Ulrike Tabor a urcat cu noi în maşina TVR Cluj şi ne-a ajutat să găsim localul, aflat într-o clădire veche, acoperită de schele, din apropierea gării.

În acest spaţiu non-conformist, amenajat parţial cu piese desperecheate de mobilier şi decoraţiuni de porţelan de la cumpăna veacurilor XIX şi XX, se adunaseră toţi cei (tineri şi mai puţin tineri) care dăduseră curs invitaţiei lansate de Third Generation Buchenwald. Invitaţia postată pe site-ul grupului[1] se adresa tuturor celor care păstrează vie memoria Buchenwaldului în spiritul antifascismului şi doresc să participe la un schimb deschis de idei cu prilejul celei de a 79-a aniversări a eliberării lagărului.

Atmosfera de la OMA Café era foarte plăcută şi relaxată. Lumea, aşezată în grupuri în jurul meselor joase, bea bere (sau suc sau ceai) şi mânca din preparatele culinare oferite de gazde. Şi noi, cu colega mea Maria (producătoarea emisiunii Transilvania Policromă de la TVR Cluj, acum şi pe post de operator imagine) ne-am luat câte o farfurie de salată de boeuf şi ne-am amestecat printre oaspeţi.

Nu eram pentru prima oară la un eveniment organizat de Third Generation Buchenwald. Pe câţiva membri ai acestui grup i-am cunoscut în 2019, am şi scris despre ei în Baabel[2].

Grupul a luat fiinţă în 2005, la cea de a 60-a aniversare a eliberării lagărului de la Buchenwald, la apelul Comitetului Internaţional Buchenwald Dora şi Comandouri.

Noi, supravieţuitorii, nu vom trăi veşnic. Voi, tinerii, nu sunteţi doar păstrătorii moştenirii noastre, ci întrupaţi speranţa noastră pentru o lume paşnică – lumea pentru care am năzuit întotdeauna – le-a spus atunci Bertrand Herz[3], preşedintele de atunci al ICBD, tinerilor adunaţi în număr mare pe Appelplatz, care au vorbit în numele lor şi au rostit Jurământul de la Buchenwald[4].

Pe lângă păstrarea memoriei deţinuţilor din lagărul de concetrare, Grupul Internaţional Third Generaţion Buchenwald şi-a propus să aplice, în contextul zilelor noastre, lecţia învăţată în urma experienţei concentraţionare din perioada nazistă.

Ambianţa de la OMA Café îmi amintea de atmosfera reuniunilor social-democraţilor din perioada interbelică – aşa cum o văzusem în filme sau mi-o imaginasem în urma lecturilor. Cred că şi cei care au ales locaţia s-au inspirat din aceleaşi surse, dar dincolo de această „punere în scenă”, miza actuală a celor care s-au întâlnit aici, sub egida Third Generation Buchenwald, este similară cu cea de atunci: stoparea ascensiunii extremei drepte şi a fascismului cu tot ceea ce aduce după sine: rasism, antisemitism, antiţigănism, nedreptate socială.

Am vorbit cu mai mulți participanţi la reuniunea informală de la OMA Café și am ales să vă relatez cele povestite de doi dintre ei.

Ioana Florea – sociolog, Bucureşti

Pot spune că legătura mea cu Buchenwald-ul este atât familială, cât şi spirituală. Bunicul meu, Petru Mureşan,[4] a fost deţinut aici, din anul 1944 şi până la eliberarea din 11 aprilie 1945 şi, medic fiind, a mai rămas în lagăr încă un răstimp pentru a-i ajuta pe deţinuţii bolnavi să se întremeze şi să poată părăsi lagărul.

Bunicul meu, care s-a stins din viaţă în 2012, a fost, este şi va rămâne cea mai importantă persoană din viaţa mea. S-a născut în 1917, în comuna Corbu din Harghita. În anii 1930, fiind student la Facultatea de Medicină din Cluj, s-a implicat în mişcarea anti-fascistă şi cea muncitorească. A fost de mai multe ori arestat şi torturat, atât de autorităţile româneşti, cât şi de cele maghiare, după cedarea Transilvaniei de Nord. În 1941 a fost condamnat la moarte de justiţia regimului horthist. Pedeapsa capitală nu a fost pusă în aplicare de îndată şi bunicul a fost deţinut în mai multe închisori din Ungaria, până în 1944, când a fost deportat în lagărele naziste, mai întâi la Dachau, apoi la Buchenwald.

Aici, la Buchenwald, a făcut parte din rezistenţa subterană, formată mai ales din deţinuţi politici de stânga social-democraţi, comunişti, membri ai Rezistenţei Franceze, militanţi republicani spanioli şi partizani din spaţiul fost-iugoslav. Acest grup ilegal încerca să facă suportabilă viaţa din lagăr, să-i ajute pe tineri, pe copii, să facă tot posibilul ca să se moară mai puţin aici. Spiritul acesta de solidaritate, de întrajutorare, de a-l sprijini pe cel de lângă tine, l-a ghidat pe bunicul meu pe tot parcursul vieţii. Era medic, dar apoi s-a profilat pe statistica sanitară, în ideea de a îmbunătăţi serviciile medicale din România, pentru ca să beneficieze de ele toată lumea.

Ioana Florea nu este medic, ci sociolog, dar duce mai departe spiritul care l-a animat pe bunicul ei, Petru Mureșan. Proiectele în care este implicată caută modalități de a asigura condiţii decente de locuit persoanelor marginalizate, aflate la limita sărăciei.

De-a lungul anilor, bunicul a revenit la Buchenwald cu prilejul mai multor aniversări ale eliberării. Ani de-a rândul a făcut parte din ICBD (Comitetul Buchenwald, Dora şi Comandouri), fiind vicepreşedinte din partea României. În ultimul său an de viaţă l-am însoţit şi eu. Atunci i-am cunoscut pe cei din grupul Third Generation Buchenwald. Mi-a plăcut atât ideea, cât şi grupul de oameni a cărei coeziune este dată de năzuinţa de a construi o lume fără discriminare, în care fiecare să aibă resurse suficiente pentru existenţă şi să poată poate trăi în pace. Aşa am ajuns şi eu să mă alătur acestui grup. De atunci ne revedem aproape an de an, la aniversări și ţinem legătura și peste an.

În fiecare an, Buchenwald Third Generation oferă un spaţiu de întâlnire informală unde se vorbesc mai multe limbi: engleză, germană, franceză, spaniolă, italiană, română şi altele, la nevoie. Ideea este să facem schimb de informaţii, să povestim de familiile noastre, de munca noastră, pentru că oamenii de aici nu sunt neapărat legaţi de Buchenwald prin familie, ci prin munca lor, prin implicare anti-rasistă, antifascistă. Povestim despre proiectele noastre, ne împărtăşim experienţa.

Steffen Trostorff – jurist, Erfurt.

Sunt legat de Buchenwald prin bunicul meu, Klaus Trostorff[5], originar din Breslau, care a fost trimis la Buchenwald din cauza acţiunilor sale de a-i determina pe militarii germani să părăsească frontul. A fost arestat de Gestapo şi deţinut mai întâi la Görlitz, unde a stat o jumătate de an, şi apoi a fost trimis la Buchenwald, unde a rămas până în 11 aprilie 1945, când a fost eliberat lagărul.

De altfel, familia bunicului era angajată politic de mai multe generaţii. Bunica lui (stră-stră-bunica mea), Anna Friedlaender[6], era o cunoscută politiciană social-democrată de la începutul secolului XX, alături de Clara Zetkin şi Paul Loebe. În 1911 a luat parte la Congresul de la Copenhaga, unde a fost instituită şi Ziua Femeii. Naziştii au internat-o în ghetou, unde a şi murit în 1942 sau 1943.

Bunicul meu a supravieţuit lagărului de la Buchenwald şi s-a întors la Breslau, unde a întâlnit-o pe mama lui care supravieţuise şi ea, după un marş al morţii. După război, Breslau (Wroclaw) a revenit Poloniei şi bunicul meu s-a mutat la Erfurt. De fapt, bunicul – care vizitase Erfurt-ul după eliberarea de la Buchenwald – i-a îndemnat să se mute la Erfurt şi pe ceilalţi evrei din Breslau care scăpaseră cu viaţă după Holocaust. Astfel, comunitatea evreiască din Erfurt de după război a fost fondată de bunicul meu şi de evreii veniţi din Breslau.

Pentru mine e important să fac parte din grupul Third Generation Buchenwald, pentru că existenţa mea este legată de acest lagăr. Buchenwald a fost locul în care bunicul meu a fost deţinut şi torturat, însă a supravieţuit şi a fost eliberat şi astfel am avut şi eu şansa de a mă naşte. După aceea, între anii 1969-1988, bunicul meu, Klaus Trostorff, a fost directorul Memorialului Buchenwald şi am avut prilejul să fiu aici mai des. De altfel, toţi elevii din vechiul RDG participau la programe educative de conştientizare a celor petrecute în timpul nazismului. Toţi elevii vizitau, la un moment dat, Buchenwald-ul şi se vorbea mult despre acest lagăr.

Steffen Trostorff, absolvent al facultății de drept, duce mai departe tradiţia social-democrată a familiei. În prezent este coordonator parlamentar, consultant juridic şi director-executiv adjunct al fracţiunii Linke din Parlamentul Landului Turingia. În această calitate, provocarea cea mai mare este oprirea ascensiunii extremei drepte care vine pe un val de teamă şi nesiguranţă a populaţiei.

Oamenii se tem. Nu se ştie cum se va încheia războiul din Ucraina, ce va fi în Orientul Apropiat, dacă va fi combustibil suficient pentru iarna viitoare, dacă anul viitor le vor ajunge banii pentru alimente. Oamenii caută răspunsuri simple la întrebările care îi frământă. Răspunsurile cele mai la îndemână sunt servite de către  formaţiunile extremiste, care spun, printre altele, că de vină pentru situaţia dată este numărul mare de migranţi, care toacă subvenţii de la stat.

În acelaşi timp, mulţi oameni care vor să păstreze democraţia sunt speriaţi de perspectiva extremistă şi participă la întâlnirile cu supravieţuitorii lagărelor de concentrare, se apropie de grupului nostru.

Cred că, înţelegând ceea ce s-a petrecut acum optzeci de ani, îţi dai seama că trebuie să lupţi împotriva fascismului, să nu permiţi să se comită din nou greşelile de atunci.

După-amiază, la încheierea întâlnirii cu tinerii weimarezi, după ce aplauzele furtunoase au contenit, unchiul meu a mai adresat o frază celor prezenţi: Văzând tinerii din această sală, sunt încrezător că Germania are un viitor democratic.

Seara târziu, părăsind OMA Café, am primit şi eu ceva din încrederea unchiului meu.

(Fotografii: Maria Cinar-Jiga)

Andrea Ghiţă

---

[1]https://thirdgenerationbuchenwald.wordpress.com/#:~:text=Third%20Generation%20Buchenwald%20is%20an,past%20in%20Buchenwald%20and%20beyond.

[2] https://baabel.ro/2019/05/buchenwald-aprilie-2019-trasee-si-oameni/

[3] https://de.wikipedia.org/wiki/Bertrand_Herz

[4] https://baabel.ro/2024/05/weimar-buchenwald-aprilie-2024-i-conferirea-cetateniei-de-onoare/

Petru Muresan (1917-2012)

[5] https://de.wikipedia.org/wiki/Klaus_Trostorff

[6]https://www.historicaltenors.net/german/trostorff.html#:~:text=Fritz%20Trostorff%20was%20born%20on,with%20the%20baritone%20Rudolf%20Gm%C3%BCr.