E o zi de vară frumoasă, cu soare strălucitor, blând, cu un vânt jucăuș care alunecă peste străzi și peste oamenii orașului. E ziua de cinci iunie 2024 și nu mă pot împiedica să mă întreb, cu o strângere de inimă, cum o fi fost vara de acum 80 de ani, cea în care evreii orădeni și bihoreni, în număr de peste 27.000, erau încărcați în vagoane de tren și erau deportați în Polonia, în lagărele de la Auschwitz-Birkenau în scopul de a fi exterminați, ca și cum nu ar fi fost oameni, ci obiecte stricate de care un regim politic criminal dorea să se debaraseze.

La Oradea, în ziua de cinci iunie 2024 s-a întâmplat un lucru frumos, a avut loc o activitate de o importanță majoră a căror protagoniști au fost elevi din două licee locale, Liceul Aurel Lazăr și Colegiul Național Onisifor Ghibu. Ei au participat la un proiect excepțional care se desfășoară în zece județe din România, marcând întru neuitare fila neagră de istorie de acum 80 de ani.

Proiectul inedit în care sunt implicați liceenii se intitulează Imagini din trecut. Holocaustul din Bihor [1]și constă dintr-o expoziție de benzi desenate prin intermediul cărora se spune povestea adevărată și tragică a evreilor și a romilor din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, atât din Transilvania de Nord aflată sub ocupație și administrație maghiară, cât și din România. Ele prezintă istoria celor persecutați îngrozitor doar pentru că erau născuți altfel – o istorie a comunității de acum aproape un secol.

Proiectul aduce împreună cercetători de la Institutul Elie Wiesel, elevi de liceu și cadre didactice din zece județe și în fiecare dintre ele, comunitatea locală contribuie cu poveștile adevărate din partea locului. În fiecare judeţ cercetătorii împreună cu copiii au creat scenariul care ilustrează povestea de viaţă cercetată. Octav Ungureanu, desenator profesionist, a transformat firul narativ în imagini, luând naștere în acest fel benzile desenate. Ideea de a folosi această formă de comunicare grafică, de fapt o formă de artă, este foarte binevenită, fiind potrivită vârstei tinerilor implicați. E o idee excelentă să vii cu mijloace de comunicare proprii vârstei lor.

La Oradea a fost aleasă povestea Evei Heyman, adolescenta de 13 ani care a lăsat în urma ei un jurnal memorabil despre perioada de câteva luni dinainte de deportare și despre viața în ghetou a evreilor din Oradea. (Am mai scris despre ea în articolul intitulat Eva https://baabel.ro/2022/01/eva/) Întreaga poveste a benzilor desenate din Oradea a fost construită în jurul Evei, folosindu-se episoadele menționate în jurnalul ei. La Oradea mai pot fi identificate locurile unde s-au petrecut evenimentele descrise de Eva Heyman, chiar se știe care este casa în care locuia împreună cu bunicii ei. Însuși faptul că elevii implicați în acest proiect au o vârstă apropiată, o face și mai mult pe Eva aidoma lor. Din jurnal copiii și-au putut da seama că dorințele Evei erau foarte asemănătoare cu ale oricărui copil din ziua de azi; Eva poate fi considerată exponenta tuturor copiilor persecutați din lume, din trecut și de acum.

Povestea Evei Heyman este desfășurată pe șase panouri expuse în fața Sinagogii Sion, cea transformată acum zece ani în muzeu. Pe un panou suplimentar este relatată povestea romilor rămași sub autoritate românească în județul Bihor. 45 dintre ei au fost deportați în Transnistria în luna septembrie 1942.

Ceea ce s-a petrecut acum 80 de ani în aceste locuri și în toată Europa nu a fost un accident, o întâmplare sau un derapaj oarecare, ci a fost îndeplinirea unei voințe politice a forțelor nazismului, un program îngrozitor de exterminare, dus la îndeplinire cu sânge rece și ”eficiență” pe parcursul mai multor ani. Nazismul s-a insinuat la putere și și-a impus legile de discriminare a unor oameni fără de nicio vină, pe parcursul a aproximativ zece ani și el nu s-a manifestat doar în Germania lui Hitler. ”Fiți vigilenți!” i-a îndemnat pe tinerii orădeni d-na Emilia Teszler, când li s-a adresat în cadrul vernisajului expoziției de benzi desenate. Ea este președinta Fundației Tikvah care a ridicat în parcul Bălcescu din Oradea statuia Evei Heyman. O citez în continuare ”Orice lucru verificați-l! Veți învăța la școală cum a apărut Holocaustul, ce s-a întâmplat. Holocaustul nu a început cu ghetoizarea, cu deportarea. Holocaustul a început mult înainte și a început cu cuvinte… Nu-i lăsați pe cei care răspândesc noul antisemitism să aibă teren fertil. Opuneți-vă!”

Expoziția de benzi desenate va rămâne la Sinagoga Neologă Sion din Oradea până în 5 august. Ulterior se va alcătui un album cu toate benzile desenate din orașele participante la proiect. El va sta la dispoziția tuturor celor interesați și va putea fi descărcat gratuit de pe site-ul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului în România ”Elie Wiesel”.

Memoria faptelor istorice se construiește în permanență, se reia mereu, se consolidează, se împrospătează, se întregește și această construcție nu are final. Memoria trebuie îngrijită și păzită, căci este temelia vieților și a devenirii noastre.

Aplaud ideea acestui proiect, punerea lui în operă mi se pare de o importanță cu totul deosebită și am convingerea că peste tot în țară, acolo unde tinerii au participat la el, ei vor pătrunde și vor răspândi înțelesul plin de semnificație al cuvintelor Never forget! Never again!

Anca Laslo

Referințe:

[1] Imagini din trecut. Holocaustul din Bihor este o expoziție de bandă desenată realizată în cadrul proiectului cultural-educațional Visualizing the Past through Graphic Novels. Prompting Local Involvement for Holocaust Remembrance in Romania, finanțat de Uniunea Europeană prin programul Citizenship, Equality, Rights, Values (CERV-2022-CITIZENS-REM), implementat de Institutul „Elie Wiesel” în județele Bihor, Botoșani, Cluj, Constanța, Dâmbovița, Gorj, Maramureș, Prahova, Sibiu și Timiș, cu sprijinul Fundației Freedom House România și cu contribuția comunităților locale.