Ierusalimul este centrul religiilor abrahamice. El trăiește în inima și în sufletul fiecărui evreu, creștin și musulman credincios. Cum se manifestă acești oameni când se gândesc la Orașul Sfânt? Ce-i doresc ei orașului și locuitorilor lui? Ne vom referi la prietenii Israelului și ai Ierusalimului în mod special. Un fapt special, repetat anul acesta, ne-a făcut să ne gândim la orientarea unei părți importante a creștinilor evangheliști. În anul 2002 a fost întemeiată organizația Eagles’ Wings (Aripile vulturilor), care și-a ales ca deviză versetul 122:6 din Tehilim (Psalmi): Șaalu șlom Yerușalaim (Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului). Întemeietorii ei sunt pastorul american Robert Stearns, astăzi episcop al Bisericii Tabernacolului (Tabernacle Church) și pastorul și scriitorul american Jack W. Hayford (1934-2023). Scopul acestei organizații este rugăciunea pentru pacea Ierusalimului, așa cum este văzută în Psalmul menționat. Ei au ales prima zi de duminică a lunii octombrie ca Day of Prayer for the Peace of Jerusalem (Ziua de rugăciune pentru pacea Ierusalimului). Această zi a fost aleasă deoarece este apropiată de Iom Kipur. Câteva sute de membri ai acestei organizații vin la Ierusalim în această zi și se roagă la Locurile Sfinte pentru pacea Orașului Sfânt. Rugăciunea are loc dincolo de porțile Orașului Vechi al Ierusalimului. Prima rugăciune în masă a avut loc în anul 2004.Read more…
Şlomo Leibovici-Laiş, o figură emblematică pentru emigrarea evreilor din România
Am observat cu mirare că cineva a “dezgropat” din arhivele revistei Baabel un articol interesant, apărut cu mulţi ani în urmă, care aduce o mărturie directă şi tristă, dar în acelaşi timp dă glas unei nemulţumiri, unei revolte, din partea celui care a fost Şlomo Leibovici-Laiş (1927 – 2014) [1]. Persoana lui Şlomo mi-a venit brusc în minte, la peste un deceniu de la trecerea sa în lumea celor drepţi. S-au scris nenumărate rânduri despre acest evreu care a simțit gustul primilor ani de Românie socialistă, după care, sosind în Israel în1950, a avut o activitate interesantă din punct de vedere social şi chiar politic. După cum relatează notele biografice, Şlomo a fost un tânăr ataşat mişcării sioniste din orașul în care s-a născut, Botoşani. Încă din tinereţe, din timpul războiului și al deportărilor în Transnistria, s-a dedicat ajutorării evreilor, făcând tot posibilul ca să-i sprijine pe oamenii în nevoie. După ce a sosit în Israel, ca fost absolvent al unui Institut de învăţământ la Bucureşti, s-a remarcat cu calităţi pedagogice deosebite și a funcţionat pe de o parte în cadrul mişcării Bnei Akiva [2], pe de altă parte ca învăţător, în zona centrală a Israelului. Datorită relaţiilor sale și remarcat prin cunoaşterea și înţelegerea situaţiei din România de sub Gheorghiu-Dej, după aproape douăzeci de ani de activitate în învăţământ, Şlomo Leibovici a devenit un mijlocitor oficial în încercările de a influenţa emigraţia evreilor către Israel. Cu timpul, a dovedit o pricepere deosebită în negociere şi în manipularea înţeleaptă a tratativelor dintre Israel şi România în această privinţă.Read more…
Finitul© Cuvintelor©
Expresia „nimic nou sub soare” i se atribuie Regelui Solomon. Cu 3000 de ani în urmă a făcut observația că este imposibil ca cineva să nu repete ceea ce a mai fost spus, scris sau făcut de altcineva anterior. Versetul Ce a fost va mai fi, ce s-a făcut se va mai face; și nu este nimic nou sub soare apare în Vechiul Testament (Eclesiastul 1:9). Eminescu a preluat și a prelucrat acest concept, sau poate i-a venit și lui aceeași idee fără să fi întâlnit în prealabil pasajul de mai sus. Versurile „Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate…” sunt din poezia Glossă, publicată în 1883. Dacă ar fi fost obligat să dea credit celor de la care a preluat cuvintele sau ideile pe care acestea încercau să le transmită în cele două romane, Ulysses și Finnegan’s Wake, James Joyce ar fi trebuit să adauge o notă la fiecare rând tipărit. Textul propriu-zis al romanului Ulise, în traducerea lui Mircea Ivănescu, are 655 de pagini urmate de 506 note explicative. Una dintre preocupările constante ale cercetătorilor operei lui James Joyce este identificarea surselor cuvintelor și a ideilor expuse în romanele lui. Cu ajutorul formulelor învățate la matematică putem calcula numărul maxim de cuvinte care pot fi create din numărul de litere pe care ni le pune la dispoziție alfabetul unei limbi. Dacă limităm lungimea cuvântului, în mod obligatoriu numărul de cuvinte va fi limitat. Cei care au învățat analiza combinatorie și își mai amintesc termenii aranjamente, combinări și permutări pot să se distreze alegând un alfabet imaginar format 3 sau 4 litere și să verifice câte cuvinte cu cel mult 5 sau 6 litere pot exista într-o limbă care ar folosi un astfel de alfabet. Read more…
Klezmerii de la talcioc
Piața de vechituri din Jaffa este una din atracțiile turistice ale orașului. Nu o cunoșteam, așa că la invitația lui Ițhak, prietenul meu octogenar, am pornit la drum. Talciocul din Cluj îl știam mai ales din perioada de înaintea emigrării mele în Israel. Ce căutam acolo? Mai făceam niscaiva bani de care aveam nevoie înainte de plecare, mă delectam cu lucrurile văzute… Am și cumpărat câte ceva, de exemplu o pereche de ochelari de soare artizanali, care ulterior i-au distrat pe mulți vânzători din Beer Șeva – din când în când, lentilele pur și simplu săreau din ramă. Eram nou în țară, aveam o indemnizație mai mult decât modestă, nu-mi puteam permitea ochelari noi. Piața de vechituri din Jaffa e cu totul altfel ca cea din Cluj, seamănă mai mult cu un magazin de consignație în aer liber. Obiectele expuse sunt legate de istoria acestui colț al Orientului Apropiat și nu numai. Am văzut diverse obiecte pe care oamenii le moșteniseră de la strămoșii lor veniți din toate colțurile lumii unde trăiau sau trăiseră evrei; bineînțeles că erau și obiecte ale populației arabe. În mijlocul talciocului trona un pian negru al unei firme din Budapesta care fusese premiat la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900.Read more…
Hobbyuri care dispar
În ultimii ani, dominați de dezvoltarea frenetică a tehnicii informatice, când am devenit, mai mult sau mai puțin, subjugați de ecrane, constatăm dispariția lentă dar inevitabilă a unor activități cu care ne umpleam timpul liber, altele decât cele legate de profesie – cu alte cuvinte unele hobbyuri sunt pe cale de disparițe. Generațiile trecute aveau modalități particulare de a se relaxa și detensiona, acordând timp unor activități prin care gândurile le erau deturnate de la problemele cotidiene spre o liniște care aducea și bucurie ca bonus. n familia mea am văzut de zeci de ani ca hobby principal și constant cititul, dar mama făcea cu multă plăcere și lucru de mână. Era pricepută la croșetat și tricotat, mâinile îi mergeau repede, repede și era în stare să-mi tricoteze un jerseu în trei zile de muncă intensă. Nu știu de la cine învățase, nu de la bunica mea pe care nu am văzut-o niciodată făcând alt lucru de mână decât covorașe din fâșii de țesătură pe care le cosea unele de altele, armonizând culorile. Așa a făcut o carpetă tocmai bună pentru holul destul de spațios al casei noastre.Read more…
David l-a învins din nou pe Goliat. Israel va participa la Eurovision 2026
Cu toate amenințările cvartetului Spania, Irlanda, Olanda și Slovenia de a nu participa anul acesta la competiția Eurovision, dacă Israel va fi acceptată să participe, în 4 decembrie 2025 Consiliul Uniunii Europene de Radiodifuziune (UER) a acceptat fără vot cererea Israelului de a participa. La fel ca în sport, această organizație internațională nu acceptă politizarea competițiilor muzicale și dezbinarea dintre popoare. Singurele excepții sunt Rusia și Bielorusia care nu sunt acceptate în ambele competiții. Nu este prima oară că îmi exprim părerea împotriva boicotării Rusiei la sporturi, fiindcă această pedeapsă se îndreaptă în primul rând împotriva sportivilor care se antrenează ani de zile. Dar să revenim la subiectul zilei, propunerea de boicotare a Israelului la Eurovision. În primul rând Germania, Austria (țara gazdă a Eurovision 2026), Elveția, Luxemburg și se pare că și multe alte state sprijină includerea Israelului în competiția din 2026. Mulțumiri acestor state prietene și / sau corecte! Martin Green, directorul competiției Eurovision, și-a exprimat mulțumirea că această competiție nu este impregnată de politizare. Precum spuneam, Spania, Irlanda, Olanda și Slovenia (și poate vor mai fi și altele) continuă să susțină că ele se retrag din competiție din cauza genocidului săvârșit de Israel în Gaza. Care genocid? ONU definește genocidul drept acte comise în scopul de a distruge complet sau parțial o anumită națiune, o etnie, o rasă sau o religie, ceea ce nu corespunde intențiilor și faptelor armatei israeliene. Teoria genocidului este o minciună sfruntată, o variantă modernă a omorului ritual prin care evreii au fost acuzați că ar folosi sângele unor creștini în ritualele religioase. Am intrat la câteva grupuri de comentarii pe Facebook despre acest subiect. Dintre sutele de comentatori, majoritatea, cu nume care nu păreau evreiești sau israeliene, erau în favoarea Israelului și împotriva politizării UER. Dar erau și oponenți care, văzând că povestea cu genocidul nu are efect, au trecut la celălalt slogan: “Israelul nu aparține Europei”Read more…
Șoseaua 232 – Drumul Morții
Războiul s-a terminat, după doi ani terifiant de grei pentru toți, pentru toate comunitățile, pentru toate taberele, pentru toți soldații, pentru toți civilii, pentru noi toți. Ultimii ostaticii supraviețuitori au revenit acasă, la familiile lor, după o perioadă înfrigurată de speranță și așteptate. În ziua în care s-a semnat acordul de neagresiune și toți ostaticii rămași în viață au revenit la cuibul lor, am simțit cu toții o ușurare și o bucurie imensă amestecată cu o tot atât de mare tristețe. Ne doare sufletul pentru cei care nu au rezistat, pentru cei care au fost uciși cu cruzime în timpul detenției, pentru familiile care mai așteaptă cadavrele celor dragi ca să-i poată înmormânta așa cum se cuvine după datină. În plus, bucuria este umbrită și de o imensă grijă și teamă. Cum se va vindeca această rană vie și dureroasă, înfiptă adânc în credința și speranța noastră de pace reală și trainică? Cum vom reclădi ceea ce acești doi ani au incendiat și otrăvit? Suntem pierduți într-o mare de nedumeriri. Războiul s-a terminat, dar doliul continuă să ne copleșească. Oricât am vrea, este imposibil să ne întoarcem la situația dinainte de octombrie 2023 și, desigur, din perspectiva actuală nici nu este de dorit. Israelul este perturbat de conflicte interne și de o dezbinare fără precedent. Este greu de imaginat ieșirea din acest impas fără o schimbare radicală, strategică, nu un compromis tactic. Dorința să vin la fața locului, să simt tragedia confraților mei cât mai direct, nu doar prin mass media, am avut-o deja după câteva luni de la acest eveniment. Totuși nu am avut curajul și puterea fizică să întreprind nimic în mod individual.Read more…






