Număr vizualizări 590 ori
De cele mai multe ori când mergem la supermarket, mai ales când o facem o dată pe săptămână, pentru că în alte zile nu avem timp, a devenit aproape banal gestul de a lua un cărucior unde să aşezăm cumpărăturile. Nu trebuie decât să-l împingem printre rafturile cu marfă de toate felurile. Există și cărucioare cu un loc special pentru copii, unele chiar în formă de mașinuță cu volan, unde mămicile își pot aşeza copiii în timp ce ele aleg de pe rafturi tot ce au nevoie. Cărucioarele au devenit atât de obișnuite în orice supermarket, încât atunci când nu le găsești, te întrebi ce nu este în regulă în acel magazin. Desigur, există și coșuri, dar pentru aprovizionarea săptămânală sau pentru o familie numeroasă, căruciorul ușurează mult misiunea, totul devine mai rapid și mai eficient. Cărând un coș plin, nu te poți deplasa cu rapiditate printre rafturi, mai ales dacă eşti în vârstă. Oare v-ați pus vreodată întrebarea a cui a fost această idee?
Ei bine, inventatorul căruciorului pentru cumpărături a fost Sylvan Goldman, un evreu care a schimbat pentru totdeauna nu doar felul în care consumăm, ci și felul ne mișcăm și gândim spațiul public.
Sylvan Nathan Goldman era fiul unor emigranți evrei: Hortense și Michael Goldman care trăiau la Ardmore, Oklahoma. Hortense (născută Dreyfus) era originară din Alsacia-Lorena (Franța), iar Michael din Lituania.
Sylvan Nathan Goldman s-a născut în 1898, și, chiar dacă era american prin naștere și destin, el purta în ADN-ul său cultural acea moștenire evreiască europeană în care pragmatismul se împletește cu imaginația. A deprins meseria de la tatăl și de la unchii lui, a început să muncească încă din prima tinerețe și afacerile i-au mers destul de bine.
După Primul Război Mondial, a deschis în Texas Goldman Brothers Wholesale Fruits and Produce, împreună cu fratele său Alfred. La început afacerea a mers foarte bine, dar pe parcurs situația s-a deteriorat. Cei doi frați s-au mutat în California, unde au lucrat pentru diferite magazine cu același profil, dar nici acolo lucrurile nu au mers așa cum se așteptau. Atunci s-au întors în Oklahoma și împreună cu unchii lor și-au deschis propriul lor lanț de magazine alimentare. Până la urmă, experiența celor doi s-a dovedit foarte valoroasă. Au adus din California conceptul comerțului modern și au deschis primul ”supermarket”, așa cum îl cunoaștem astăzi.
Căruciorul de cumpărături a apărut în 1937, într-o Americă încă zguduită de Marea Criză Economică. Din prăvălii mici, cu vânzători, magazinele alimentare se transformau treptat în supermarketuri cu autoservire. Problema era simplă și profund umană: oamenii oboseau. Coșurile erau grele și cantitatea cumpărăturilor era limitată de forța brațelor. Sylvan Goldman a privit problema cu ochii unui om care înțelege atât economia, cât și corpul uman. Inspirat de un scaun pliant, a montat două coșuri pe un cadru cu roți.
În mod interesant, invenția lui Goldman nu a fost acceptată imediat. Bărbații considerau căruciorul un simbol de slăbiciune, femeile îl asociau cu cărucioarele pentru copii. Reacțiile spun multe despre mentalitatea epocii, dar și despre dificultatea cu care inovațiile pătrund în viața zilnică.
Goldman nu a renunțat. A angajat personal care să demonstreze folosirea căruciorului în magazine, a explicat, a așteptat. Această perseverență calmă îmi amintește de generațiile de evrei est-europeni care au insistat să construiască, chiar și atunci când lumea părea reticentă sau ostilă.
Astăzi, căruciorul de cumpărături este pretutindeni, de la New York la București, de la Tel Aviv la Paris. El nu mai este doar un obiect, ci a intrat în infrastructura vieții moderne. A permis expansiunea supermarketurilor, a modificat lanțurile de aprovizionare, a schimbat arhitectura magazinelor și chiar comportamentul consumatorului. Într-un sens mai profund, căruciorul lui Goldman a redefinit relația dintre individ și abundență. Ne-a învățat să ne deplasăm mai liber, să gândim în termeni de posibilitate. Este o lecție ambivalentă, dar incontestabil revoluționară.
Sylvan Goldman a fost un familist, un membru activ al comunității evreiești și un antreprenor care a transmis nu doar o afacere, ci o etică. Copiii săi s-au implicat și ei în lumea afacerilor și a inovației, demonstrând acea continuitate familială atât de caracteristică culturii evreiești.
Nu toți cei care schimbă lumea o fac cu discursuri sau ideologii. Unii o fac cu roți, cu metal, cu observație atentă. Sylvan Goldman a fost un astfel de om, un evreu cu rădăcini europene care a înțeles America și a oferit lumii un instrument de libertate practică.
În fiecare supermarket în care intru, fie în Upper West Side, fie într-un cartier bucureștean reconfigurat, văd urma lui. Și mă gândesc că istoria evreiască nu este doar una a suferinței, ci și a invenției discrete, a progresului tăcut, a gesturilor mici care mută munții.
Aceasta este, poate, cea mai frumoasă lecție pe care ne-a dat-o Sylvan Goldman.
Cristina Toma Salomon
Surse ilustrații
Foto: Cristina Toma
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Sylvan_Goldman.jpgAuthor unknown
Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Sylvan_Goldman
https://www.okhistory.org/publications/enc/entry?entry=GO004
12 Comments
Mulțumesc
grozavă informație
Mi-au plăcut și mie ultimele propoziții
Frumoasa poveste, d-na Salomon, Intamplator am fost si eu implicat recent in discutii cu autoritatile legate de gestionarea shopping carturilor “ratacite” dincolo de spatiul comercial unde apartin..
Cum “nevoia invata pe om” multi cumparatori fura aceste caruciore. Sunt acum la Timisoara, si in parcarea interioara a blocului unde stau, sunt 3 caruciore din supermarketurile apropiate. De regula, locatarii vin de la cumparaturi cu masina, iau caruciorele, incarca in ele cumparaturile din port-bagaje, si duc la lift si pana la aprtamentul lor cu cartul si cumparaturile. Unii mai simtiti le si duc inapoi in curte. Altii le lasa pe coridor.
Discutia cu autoritatile am avut-o la Toronto, unde se intampla exact acelasi lucru. N-am ajuns la nici un rezultat pentru ca majoritatea “infractorilor” hoti sunt imigranti mai noi pe care atat politia cat si politicenii ii lasa in pace. Nu ca in SUA 🙂
Nu găsesc cuvinte care să exprime ce mult mi-a plăcut articolul.
Multumesc!
Mintea si interesele Cristinei serpuiesc variat si inedit pe carari ale imaginatiei si initiativei prin a cauta, de cele mai multe ori si a gasi situatii, amintiri, momente, care ii leaga pe evreii americani de cele mai felurite contexte pe care nici nu ni le-am inchipui. Frumos si original !
Eu cred ca si lucrurile mici care ne ajuta in fiecare zi si care pentru multi nu sunt importante au o istorie a lor. POate nu asa spectaculoasa si plina de fast ca ceva legat de o curte princiara. Dar multe dintre aceste lucruri sau inventii mici ne-au schimbat viata si am avut timp sa ne gandim si la lucruri mai mari,
Interesant! Desigur, niciodată nu mi-am pus problema (istoriei) cărucioarelor, care fac parte din viaţa zilnică a omului modern…Şi ce frumos aţi zis în final:
“În fiecare supermarket în care intru, fie în Upper West Side, fie într-un cartier bucureștean reconfigurat, văd urma lui. Și mă gândesc că istoria evreiască nu este doar una a suferinței, ci și a invenției discrete, a progresului tăcut, a gesturilor mici care mută munții.” Câtă dreptate aveţi!
Multumesc. Eu cred ca schimbarile nu vin doar din lucruri mari chiar daca acestea au importanta lor . Dar sunt si atatea lucruri mici care ne schimba vietile fara s[ ne dam seama de cele mai multe ori.
Mulţumesc pentru informaţii. Niciodată nu mi-am pus întrebarea dacă există un inventator al căruciorului din supermarket. Oare el a apucat să-şi breveteze şi să-şi înrwegistreze invenţia? Oare căprucioarele din marile magazine europene au fost produse după modelul american?
Sigur ca el si-a brevetat inventia. Dar de stunci vad ca si carucioarele de cumparaturi au evoluat unele in moduri foarte creative. Ultimul tip pe care l-am intalnit are si o componenta electronica si poti vedea pretul produselor, poti sa compari si chiar sa aplci cupoane de reducere electronice.
Ce poveste!
Goldman a neglijat însă un aspect: dacă într-un orășel de provincie din SUA anilor 1930 spațiul era practic nelimitat, situația e cu totul alta astăzi, în marile metropole. Cărucioarele sunt prea mari, nu e loc, nu se poate trece. Cărucioarele noi sunt mult mai mici.
Aici eu vad si carucioare mari care uneori fac trecerea dificila printre rafturi dar si carucioare mici. Personal le prefer e cele mici