Număr vizualizări 524 ori
Chiar așa se și întâmplă la Opera Israeliană din Tel Aviv-Yaffo, instituția care a transformat vacanțele elevilor în intersectări ale propriilor stagiuni, fiecare dintre acestea purtând o amprentă specifică, din rațiuni de ordin artistico-educațional-economic. Aici funcționează cu adevărat piața spectacolelor pentru copii și familie din Israel, concentrată masiv în perioada vacanțelor școlare, în special în timpul sărbătorilor de iarnă (Hanuka), primăvară (Pesach) și vedeta tuturor, Vacanța-de-peste-vară. Suma acestora se constituie într-o generoasă plajă temporală pentru o industrie teatral-muzicală unică prin amploarea sa economică și vizuală.
În ultimul deceniu (2016–2026), pe scena Operei din Tel Aviv-Yaffo (Shlomo Lahat Opera House), acest sector a fost marcat de o strategie artistică duală: pe de o parte, megaproducții muzicale de anvergură pe Scena Mare, iar pe de altă parte, mini-opere originale și adaptări pentru copii din repertoriul clasic produse în cadrul programelor sale de tineret (Children’s Opera Hour / Meitar Opera Studio). Scena mare a găzduit sau a co-produs spectacole de teatru muzical de anvergură, create special pentru publicul larg, identificabile ca megaproducții originale și musicaluri de familie. Peter Pan a însemnat reluarea-eveniment a musicalului original israelian aparținând lui Ilan Gilboa (muzica) și Uri Paster / Hanoch Rosen (libretul), producția aducând pe scenă soliști populari, acrobații aeriene și decoruri grandioase. Bazate pe cărți celebre, alte două musicaluri semnate de compozitorul și dirijorul David Sebba (libret și muzică) au cucerit publicul tânăr la fiecare reluare: Micul Prinț, după celebra carte a lui Antoine de Saint-Exupéry – un spectacol muzical sincretic (teatru, proiecții imersive și muzică originală) pus în scenă periodic la Opera din Tel Aviv sau în sălile Teatrului Cameri, adresat publicului de la 6 la 99 de ani – și Alice în Țara Minunilor, partitură ce reinterpretează universul lui Lewis Carroll într-o cheie comică și alertă. Fiind destinate copiilor și familiei, toate cele trei megaproducții sunt interpretate în ebraică, ceea ce le face ușor de urmărit și de înțeles chiar și de către cei mai mici spectatori. Combinând lirismul operatic cu o scenografie poetică și proiecții digitale, apelând și la resurse tehnice de mare impact emoțional (Peter Pan), cele trei spectacole au beneficiat, la cererea publicului, de numeroase reprogramări atât pe Scena Mare a Operei cât și în spațiul mult mai intim din foaier, nu de puține ori publicul fiind așteptat și la câteva spectacole în aceeași zi.
Această piață de spectacole se remarcă prin bugetele de producție impresionante (deseori comparabile cu montările de pe West End sau Broadway), prin utilizarea avansată a efectelor speciale vizuale și prin capacitatea de a atrage sute de mii de spectatori fideli pe parcursul vacanțelor școlare. Sala mare a Operei (1662 locuri!) este plină de fiecare dată. Nu trebuie trecută cu vederea nici concurența reală a altor scene / teatre care oferă adaptări grandioase, prin casele de producție majore din Israel (Mavling Productions, Nutz Production sau Up Stage). Acestea lansează musicaluri originale bazate pe titluri universale, dar rescrise integral de compozitori și libretiști israelieni: Vrăjitorul din Oz(scris inițial de Uri Paster și Yariv Yefet), reluat periodic în montări noi de anvergură, cu distribuții care includ artiști populari și efecte de mapping 3D, Cenușăreasa, Aladdin și Lampa Fermecată (partituri noi, compuse de Ben Zaidman ori Tal Sondak) și, desigur, Mary Poppins, aceasta din urmă păstrând amprenta celebrului spectacol (muzică și versuri: Richard M. / Robert B. Sherman, muzică și versuri adiționale: George Stiles și Anthony Drewe), caracterizate prin scenografii gigantice și balet clasic îmbinat cu hip-hop / breakdance.
Un fenomen distinct al acelorași stagiuni festive de la Opera din Tel Aviv au fost spectacolele muzicale bazate pe patrimoniul cântecului pentru copii, rezultând spectacole-mozaic, inspirate din muzica și cultura israeliană. Jucată frecvent de Hanuka, producția muzicală originală de vacanță Ce fac căprioarelepune în scenă cele mai îndrăgite cântece pentru copii din clasicismul israelian (pe texte de Leah Goldberg, Avraham Shlonsky ș.a., cu muzică de Yoni Rechter, Matti Caspi etc.). Piesele sunt rearanjate vocal-operatic și interpretate de soliștii Operei într-un decor de poveste.
O contribuție însemnată, mai ales în planul educației muzicale a tinerei generații, o are Studioul de Operă Meitar (fostul Israel Opera Studio); acest program de perfecționare al tânărului artist afiliat Operei din Tel Aviv a jucat un rol central în ultimul deceniu în crearea și susținerea spectacolelor săptămânale adresate tineretului și familiilor și a salbei de spectacole zilnice din perioada vacanțelor școlare. Spre deosebire de producțiile grandioase de pe scena mare, proiectele Studioului Meitar sunt concepute cu accent pregnant pe accesibilitate și valoare pedagogică. Sunt jucate des în spații intime precum foaierul Operei sau Studio Hall, beneficiind de traducerea / adaptarea integrală în ebraică. Pe lângă participarea la producții originale deja menționate pe Scena mare (Alice în Țara Minunilor, Micul Prinț), Studio Meitar este implicat într-o o serie din ce în ce mai bogată (ca titluri) de adaptări originale, cu declarat conținut educativ pentru cei mici, toate în ebraică. Astfel, în paralel cu marile producții, Opera a rulat în fiecare vacanță versiuni reduse (cca. 60 de minute) în ebraică, pentru copii și părinți. Între acestea se disting: Flautul Fermecat, Cenușăreasa, Elixirul dragostei și Hänsel și Gretel, traduceri de Ehud Manor sau David Sebba ale operelor clasice de Mozart, Rossini, Donizetti și Humperdinck, toate jucate într-un format accesibil și colorat. Nici lumea poveștilor împletite cu sonorități / ecouri muzicale cunoscute nu este uitată; aici își are locul producția pentru copii Rățușca cea urâtă după Hans Christian Andersen, în regia și pe textul lui Ido Ricklin; spectacolul este o adaptare de tip mozaic, partitura reunește fragmente din lucrările mai multor compozitori clasici celebri: Mozart, Rossini, Bizet, Handel, Offenbach, Saint-Saëns, Donizetti. Nota dominantă o constituie interactivitatea și prezența instrumentului care susține vocile soliștilor, duetele sau ansamblurile. Acestea au devenit producții-fanion: atractive vizual, debordând de fantezie spumoasă, axate pe comic verbal și de situație, păstrând virtuozitatea vocală specifică genului (pregătindu-și astfel publicul de mâine). Versiunile compacte de 60 de minute alternează cele mai cunoscute arii / momente ale operelor, structurate prin dialoguri vorbite într-un limbaj accesibil copiilor, totul cu acompaniament de pian sau ansamblu cameral. Decorul este minimalist, dar extrem de inventiv, axat pe arta actoricească a tinerilor soliști, atmosfera este de basm, nefiind refuzate nici scamatoriile; cât despre umor….cât încape!
Teritoriul experiențelor imersive de vacanță este asigurat și de formate hibride, dezvoltate în ultimii ani, împletind curiozitatea micilor spectatori cu experiențe ale cunoașterii. Avem în vedere Misterul lui Mozart / Miracolul lui Mozart – un spectacol interactiv original creat pentru a introduce copiii în universul operei prin intermediul personajelor și al muzicii lui W.A. Mozart, alături de Aventură la Operă (Adventure at the Opera) – un tur muzical interactiv dinamic în spatele culiselor (cabine de machiaj, depozitul de costume, mecanica scenei) ghidat de personaje operatice (precum Papageno din Flautul Fermecat) și Bal Mascat la Operă (Masquerade at the Opera) – axat pe ateliere festive de creație și spectacol interactive. Acestea sunt programate în special în vacanțele mai scurte, de Purim și Hanuka, atunci când spectacolele tematice și educaționale din foaier și Sala Studio devin veritabile spectacole-lecție, în care tinerii cântăreți explică pe înțelesul copiilor tipologiile vocale (soprană, tenor, bas…), modul în care funcționează vocea umană și cum se construiește un personaj pe scenă. Faptul că în foaierul Operei copiii stau pe perne chiar lângă interpreți, eliminându-se complet „al patrulea perete”, asigură o experiență completă; așadar, s-a adăugat încă o tușă la tabloul fascinației genului…
Prin aceste producții, Studioul Meitar a îndeplinit un dublu rol crucial în ultimul deceniu: a servit ca rampă de lansare profesională pentru noua generație de soliști lirici israelieni și a funcționat ca principalul motor de atragere și educare a publicului de familie de pe întreg teritoriul țării, făcând cunoștință tuturor cu repertoriul ofertant al Operei din Tel Aviv. Grila de programe prezentată mai sus este demonstrația vie a consacrării Templului Operei nu doar ca spațiu al marelui repertoriu liric adult, ci și ca un centru important de producție muzicală creativă dedicată publicului tânăr – dar nu numai! – în perioadele de vacanță școlară… Așadar putem spune că la Opera din Tel Aviv, fiecare vacanță adaugă o nouă filă de stagiune dedicată copiilor și familiei.
Carmen Stoianov
11 Comments
Articolul Dnei Carmen Stoianov, specialistă în domeniul muzicii si al muzicologiei, este spectaculos prin varietatea subiectelor şi a problematicii pe care o ridică, prezentand metode, proiecte, programe educaţionale muzicale asociate Operei Tel Aviv.
Trebuie să mărturisesc că deşi am avut abonamente la Operă în trecut, şi uneori, dar din ce în ce mai rar, ajung să revăd operele în punerea lor în scenă, după tipare ultramoderne, nu am avut habar de activităţile atât de nenumărate educaţionale şi în favoarea copiilor. Mă cam îndoiesc că ar exista vreo legătură pusă în aplicare în mod direct între activităţile şcolare legate de operă şi celelalte aparţinând teatrului sau Muzeului de Artă Tel Aviv, posibil că mă înşel.
Aş mai dori să susţin că preţurile biletelor la Opera şi la Muzeu sunt foarte ridicate, dar în ciuda acestui fapt, este foarte greu de găsit bilete la operele jucate dacă nu îţi asiguri un abonament anual, nici biletele la Muzeu nu sunt la preţuri pe care le-aş considera acceptabile.
În plus, acceptarea la Operă Studio, a celor care candidează este de asemenea deosebit de dificilă şi – regret s-o spun – am avut legături cu una din fostele candidate candidată la acest Studio, Monica Schwartz. Monica participă în cadrul unei încercări de înfiinţare a unei opere la Ierusalim, The Lyric Opera of Jerusalem.
Întemeierea acestei opere, cu mijloace mult mai modeste, este rezultatul iniţiativei Prof. Sofia Mazar <ins?https://www.lyric-opera.org/faculty.php?slug=p5, care lucrează intens de câţiva ani pentru a promova proiectul.
Mulțumesc pentru aprecieri. Adevărul este că, deși trăiesc de ani buni miracolul educațional de la Operă, abia acum m-am hotărât să-l subliniez și chiar îmi pare rău de întârziere. Asta are și o posibilă explicație; fiica mea este implicată și nu agreează prim planul așa că, în cele din urmă am decis și am scris fără a o anunța….dar sunt convinsă că trebuia scris nu doar ca aplauze celor care imaginează, se străduiesc și chiar fac aceste eforturi în numele unei idei, ci și în speranța ca alții să ia aminte la acest tip de acțiuni și….cine știe?!? poate chiar să pună în practică unele din ele…În ce privește posibilul triunghi cultural (Operă, Kameri și Muzeu) înțeleg că exprimarea mea a dat naștere la ambiguități. Nuținteam colaborarea lor pe proiecte deși…Voiam doar să spun că amplasarea celor trei instituții ar putea favoriza lărgirea orizontului cultural în sensul că cine vizitează una dintre ele poate avea și curiozitatea de a afla câte ceva despre celelalte și astfel, drumurile copiilor (și, implicit, cunoștințele lor culturale) se pot înmulți…Mă bucură orice inițiativă de acest gen și chiar o cunoșteam, de ceva ani, prin Adina și Ethan, pe cea de la Ierusalim. Bravo tuturor!
Dna Stoianov, citind intotdeauna ceea ce scrieti, am sentimentul ca ma aflu intr un templu sacru al limbii si al cuvintelor, in care totul in jur este echilibrat, “emanator” de FRUMOS si de POZITIV, dand speranta catre orizonturi la care daca ajungi, te poti crede intr un RAI sau in Arcadia. Asa sa fie intotdeauna…
Vă mulțumesc, în primul rând pentru că am aflat în dumneavoastră nu doar rezonanța gândurilor mele, cât CITITORUL. E idealul, dificil de atins, pentru cel care scrie și care nu știe cât din ideea propusă de el se pierde în eter…Este adevărat, ca cel ce sapă fântâni pentru a da de apă, caut – și eu – cuvântul care rezonează cu gândul meu ascuns. Uneori drumul e lung, frazele devin și ele (prea?!?) lungi dar am, constant, bucuria de a vorbi doar despre ceea ce mă impresionează și care ar putea deveni – cine știe dacă, cine știe când?!? – model sau început, punct de plecare pentru alții…
Si eu va multumesc, prietena mea Monica are cateva interpretari scurte pe youtube, am ales, poate tocmai pentru optimismul pe care dumneavoastra il disipati in jur, pe unul dintre ele.
https://www.youtube.com/watch?v=GT84MJv7yFM
Va multumesc si eu, inteleg ca Adina si Ethan sunt persoanele dragi care locuiesc in acelasi loc cu mine!!
Hag Sukot sameach tuturor care sarbatoresc !!
Surprizele muzicale sunt totdeauna binevenite. Reverență…
Este cât se poate de adevărat ceea ce ai subliniat: Studioul Meitar al Operei, prin bursele oferite vreme de doi ani dee familia Meitar absolvenților meritorii de canto care reușesc să se califice în urma unui exigent concurs, joacă rolul unui veritabil masterat. Iar când acestui masterat i se adaugă posibilitatea de a dialoga nu doar cu publicul matur, deja format, cel pentru care acest gen special de spectacol care este opera nu mai are secrete sau întrebări cât, mai ales, cu publicul foarte tânăr, care are doar întrebări, uimire și dorința de a afla cât mai multe despre tot ce vede și aude, pare că pereții sălii se evaporă ca prin farmec și oricine îl poate ține de mână pe Papageno, poate admira îndeaproape trena mantiei înstelate a Reginei Nopții, îi poate însoți pe Alice și pe Iepurele cel grăbit, se poate minuna la surâsul Pisicii din Cheshire, înfruntând-o pe Regina Cărților de Joc, desenând o oaie ori udând floarea ce trăiește departe, pe o stea, cea care poate fi atinsă și chiar mângâiată cu gândul…. Nimic nu este imposibil la Opera din Tel Aviv! Condiția este să dorești, cu orice chip, să exersezi la modul vizibil și tangibil, conjugarea la prezent a verbului A FACE, să te simți bogat, având de risipit talent, fantezie, zâmbet, sunet și culoare; atunci, ochii tuturor copiilor cărora li te adresezi vor fi, parcă, mai luminoși, dorința lor de a învăța și a le împărtăși prietenilor noi cunoștințe se va reactiva iar părinții vor asista, bucuroși la transformarea propriului copil într-un împătimit nu doar al operei, ci și al bibliotecii publice, loc în care va căuta să afle din ce în ce mai multe în intervalul dintre spectacole. Acolo își va reîntâlni eroii preferați și își va deschide, singur, noi căi de acces către ceea ce îl interesează. Opera din Tel Aviv, dincolo de instituție de cultură devine, pentru copii, un Atelier în care experimentează emoții primind, în schimb, darul cunoașterii.
E minunat când copiii sunt familiarizaţi de mici cu opera, mai ales dacă acest lucru se face cu mijloacele cele mai atrăgătoare. Noi aveam abonamente şcolare şi mulţi am ajuns iubitori de operă la maturitate. Din păcate, astăzi, în România opera e savurată numai de către cunoscători, cei tineri nu se prea îndeamnă să-i treacă pragul şi nici nu sunt stimulaţi.
Da, Andrea dragă….Câtă dreptate ai! De ani de zile (iată, sunt deja despre două decenii, în ce mă privește!) sunt uimită văzând câtă sete de cultură (în general) și de operă (în special) este în Israel, în condițiile în care aici nu există decât un singur teatru de operă: cel din Tel Aviv – căruia i se adaugă – e drept – reprezentații și în alte centre, cum ar fi Haifa sau Ierusalim, Asist cu admirație declarată la eforturile unei echipe manageriale care și-a propus și chiar a reușit creșterea noilor genereații de spectatori. Pentru asta se croiesc programe atractive, se ține permanent legătura cu școlile de pe cuprinsul întregii țări, organizându-se fie recitaluri vocale în școli ce se oferă să le găzduiască, fie tururi ghidate la sediu, asigurându-se bilete la reprezentațiile destinate copiilor. Iarreprezentațiile nu sunt deloc puține, dacă ne gândim că,în mod obișnuit, pe întreagaa durată a stagiunii, este cel puțin una pe săptămână (marți după-amiaza) iar în vacanțe, începând cu ora 10,00, la fiecare două ore vezi râuri-râuri de copii însoțiți de părinți și profesori îndreptându-se spre Operă. Cum sediul este în plin centrru, la Performing Arts Center, în vecinătatea imediată a teatriului Kameri și a Muzeului Național de Artă, îmi imaginez că nici aceste destinații nu sunt ratate…Important este să creezi ocazia: copiii vor lăsa pentru un timp deoparte și telefoanele mobille și jocurile video și se vor bucura, împreună, să afle minunate lucruri noi sau să-și reînnoiască experiența reîntâlnirii cu personajele îndrăgite și cu muzica de operă! Așa se construiește conștient, din aproape în aproape, prin lăudabile inițiative și neprecupețită muncă, temelia culturii pentru noile generații…
Ce lectură fascinantă și plină de inspirație! Este absolut impresionant să vezi cum Opera Israeliană din Tel Aviv-Yaffo a transformat vacanțele școlare într-un adevărat fenomen cultural. Articolul transmite o energie extraordinară, iar detaliul final despre eliminarea „celui de-al patrulea perete” – copiii care stau pe perne, atât de aproape de artiști – este emoţionant. Această apropiere fizică și sufletească transformă opera într-o experiență caldă și vie.
Viziunea duală a instituției este remarcabilă. Pe de o parte, avem megaproducțiile spectaculoase, iar pe de altă parte, munca lăudabilă a Studioului Meitar, care nu doar că educă publicul de mâine, dar oferă și o rampă de lansare pentru tinerii artiști.
Felicitări autoarei pentru această analiză luminoasă! Ne demonstrezi, dragă Carmen, că atunci când arta se deschide către copii cu respect, bugete importante și elemente dinamice, interactive, Opera devine cu adevărat un templu al bucuriei pentru întreaga familie.
Dragă Daniela, este cât se poate de adevărat ceea ce ai subliniat: Studioul Meitar al Operei, prin bursele oferite vreme de doi ani de familia Meitar absolvenților meritorii de canto care reușesc să se califice în urma unui exigent concurs, joacă rolul unui veritabil masterat. Iar când acestui masterat i se adaugă posibilitatea de a dialoga nu doar cu publicul matur, deja format, cel pentru care acest gen special de spectacol care este opera nu mai are secrete sau întrebări cât, mai ales, cu publicul foarte tânăr, care are doar întrebări, uimire și dorința de a afla cât mai multe despre tot ce vede și aude, pare că pereții sălii se evaporă ca prin farmec și oricine îl poate ține de mână pe Papageno, poate admira îndeaproape trena mantiei înstelate a Reginei Nopții, îi poate însoți pe Alice și pe Iepurele cel grăbit, se poate minuna la surâsul Pisicii din Cheshire, înfruntând-o pe Regina Cărților de Joc, desenând o oaie ori udând floarea ce trăiește departe, pe o stea, cea care poate fi atinsă și chiar mângâiată cu gândul…. Nimic nu este imposibil la Opera din Tel Aviv! Condiția este să dorești, cu orice chip, să exersezi la modul vizibil și tangibil, conjugarea la prezent a verbului A FACE, să te simți bogat, având de risipit talent, fantezie, zâmbet, sunet și culoare; atunci, ochii tuturor copiilor cărora li te adresezi vor fi, parcă, mai luminoși, dorința lor de a învăța și a le împărtăși prietenilor noi cunoștințe se va reactiva iar părinții vor asista, bucuroși la transformarea propriului copil într-un împătimit nu doar al operei, ci și al bibliotecii publice, loc în care va căuta să afle din ce în ce mai multe în intervalul dintre spectacole. Acolo își va reîntâlni eroii preferați și își va deschide, singur, noi căi de acces către ceea ce îl interesează. Opera din Tel Aviv, dincolo de instituție de cultură devine, pentru copii, un Atelier în care experimentează emoții primind, în schimb, darul cunoașterii.