O carte plăcută raţiunii şi sufletului, privirii şi atingerii – aşa aş caracteriza volumul Şi vine ploaia care cuprinde versurile poetului israelian Moshe B. Itzhaki, în traducerea lui Paul Farkaş. Cartea apărută la editura Şcoala Ardeleană este prefaţată de poetul Adrian Popescu. Din postfaţa scrisă de prozatorul, dramaturgul şi traducătorul Radu Ţuculescu, aflăm elemente captivante din biografia lui Moshe B. Itzhaki.

Actualul profesor universitar, decanul Facultății de Studii Avansate, de la Colegiul Academic de Ştiinţe ale Educaţiei din Oranim (Israel) s-a născut în 1951, la Haifa, într-o familie originară din România, stabilită în Ereţ Israel, imediat după al Doilea Război Mondial. A început să lucreze imediat după absolvirea şcolii gimnaziale, ca mecanic de vapor la Haifa, apoi la Neapole, Larnaca şi Marsilia. A revenit în Israel pentru a-şi completa studiile liceale, după care a fost mecanic auto (inclusiv de tancuri), a servit în armată la trupele de desant (mai întâi soldat şi mai apoi comandant), iar după lăsarea la vatră s-a stabilit în kibuţul Nahal Oz – din vecinătatea fâşiei Gaza – unde a trăit timp de douăzeci de ani cu soţia sa şi cei trei copii, lucrând în agricultură. Între timp a absolvit facultatea de litere,  şi-a luat doctoratul în literatură ebraică şi iudaism, dedicându-se carierei universitare, literaturii şi artei dramatice.

A publicat opt volume de poezii în ebraică şi traduceri de poezie din limba română, limbă pe care o vorbise până la 10 ani, dar o părăsise în momentul în care – în anii adolescenţei – s-a dedicat ideologiei sioniste. La vârsta de 51 de ani, ocupându-se de eliberarea apartamentului părinţilor decedaţi, a găsit o ladă plină de cărţi româneşti. Citindu-le, şi-a dat seama că le înţelegea pentru că „dintr-odată, limba română se înălţa din străfundurile memoriei…” În 2007 a întâlnit-o pe Ana Blandiana în Israel. „Am ascultat-o citind din poeziile sale şi am simţit că mă îndrăgosteam de limba pe care am respins-o”, mărturiseşte Moshe B. Itzhaki.

Căutându-şi rădăcinile, Moshe B. Itzhaki s-a apropiat de poeţii şi scriitorii români, legând prietenii trainice. De câtăva vreme vine frecvent în România, participă la festivaluri de poezie şi de carte, îşi adânceşte şi şlefuieşte cunoştinţele de limbă română.

Activitatea de traducător a lui Moshe B. Itzhaki s-a desăvârşit graţie întâlnirii faste cu Paul Farkaş. Originar din Beiuş, absolvent al Facultăţii de Litere de la Universitatea Babeş-Bolyai, cadru didactic universitar la Piteşti, redactor de radio şi iubitor de jazz, Paul Farkaş s-a stabilit în Israel 1986 unde şi-a continuat cariera de profesor de limbă engleză. Tandemul Moshe B. Itzhaki – Paul Farkaş s-a validat traducând în limba ebraică două volume din poeziile Anei Blandiana, o antologie a poeţilor echinoxişti, precum şi – un volum de teatru şi povestiri de Radu Ţuculescu, Trei în dormitor: teatru și alte povestiri, apărut de curând la Tel Aviv.

În mod firesc, a urmat traducerea în limba română a poeziilor lui Moshe B. Itzhaki  prin truda şi inspiraţia lui Paul Farkaş, sub discreta îndrumare a autorului. Primul volum, Pasărea din urmă, a apărut la Editura Galaxia Gutenberg, în 2015. Lansarea celui de al doilea volum, Şi vine ploaia, publicat la editura Şcoala Ardeleană, a avut loc la Cluj, în 10 septembrie a.c.,  la sediul Uniunii Scriitorilor, în prezenţa tuturor celor care au contribuit la realizarea lui: poetul Moshe B. Itzhaki, traducătorul Paul Farkaş, poetul Adrian Popescu, autorul prefeţei, prozatorul Radu Ţuculescu, autorul postfeţei, şi Vasile George Dâncu, editorul cărţii şi directorul editurii.

Evenimentul, moderat de scriitoarea Irina Petraş, preşedinta filialei clujene a Uniunii Scriitorilor din România,  a reunit scriitori, poeţi şi iubitori de literatură din Cluj. Radu Ţuculescu a prezentat biografia demnă de un roman, a poetului Moshe B. Itzhaki. Adrian Popescu a creionat câteva din trăsăturile esenţiale ale liricii lui Itzhaki: poezie postmodernă, versuri neretorice cu turnură dezinvoltă, fluentă, aparent simplă, conferind portanţă simbolică, remarcabilă, peisajelor şi persoanelor concrete”. Paul Farkaş a vorbit despre dificultăţile şi satisfacţiile muncii de tălmăcire a poeziei itzhakiene, iar George Vasile Dâncu a vorbit – pe scurt – despre aventura editării volumului. În final, i s-a dat cuvântul lui Moshe B. Itzhaki, a cărui alocuţiune remarcabilă am s-o reproduc, cu permisiunea poetului:

Dragi prieteni,

în ianuarie a acestui an, nu departe de aici, a avut loc un eveniment special în onoarea unui bun prieten de-al meu, autorul și dramaturgul talentat Radu Ţuculescu.  Evenimentul a fost găzduit de domnul Vasile Dâncu, directorul editurii Şcoala Ardeleană. Îmi amintesc bine avertismentul său pentru fiecare dintre vorbitori: “Cinci minute și nu mai mult”, adăugând că nu va publica cartea celor care depășesc aceste cinci minute.

Având în vedere că am intenția de a publica mai multe cărți de poezie la Şcoala Ardeleană, aș dori să subliniez pe scurt și concis, două puncte, urmate de recunoștințe sincere.

În primul rând, vreau să împărtășesc cu voi bucuria și emoția pe care o simt acum. Nu puteți să știți  ce înseamnă pentru mine să stau astăzi, aici, să vorbesc în limba română cu ocazia publicării volumului meu de poezie, „Și vine ploaia”, tradus de prietenul meu Paul Farkaş.

Acest eveniment pentru mine nu este altceva decât un act de vindecare pentru marea durere pe care am provocat-o părinților mei când am decis să nu mai vorbesc cu ei în limba română, la vârsta de nouă sau zece ani. Astăzi, aici, cred că mă privesc din cer, uimiți de călătoria mea spre limba și cultura română și par să zâmbească cu mândrie. Tatăl meu zâmbește și spune: “Mutul a început să vorbească limba română”, iar mama mea își șterge o lacrimă și spune: „Ce minunat este că te-ai întors, în sfârșit; după o lungă călătorie ca să vorbim limba noastră.

Această călătorie spre rădăcinile culturale ale părinților mei, spre inima culturii, poeziei și literaturii române nu s-ar fi întâmplat fără doi prieteni buni, Paul Farkaş și Radu Țuculescu, care sunt excelenți mentori în această călătorie minunată.

A doua notă: La prefata excelentă,  pe care Adrian Popescu a scris-o, el observă printre altele că în selecția poeziei din această nouă carte, stilul poeziei este similar cu cartea de poezie anterioară în limba română, tot în traducerea lui Paul, publicată de Galaxia Gutenberg. Acesta este un punct fascinant, care ar trebui luat în serios, deoarece se referă la una dintre întrebările complexe ale muncii de traducere.

Traducerea poeziei este una dintre cele mai dificile aspecte ale traducerii. Traducătorul trebuie să facă o alegere crudă și aproape imposibilă, între loialitatea față de limba de origine în toate aspectele textului și dorința de a transpune în limba străină forma și conținutul cât mai aproape de original. Este aproape imposibil! Traducătorul trebuie să renunțe la ceva și, în acest caz, Paul a renunțat la formă și stil și rămâne fidel sensului textului. Pentru a traduce poezia scrisă de la dreapta la stânga în limba scrisă de la stânga la dreapta, traducătorul ar trebui să fie un acrobat care merge pe o linie subțire între cer și pământ, Și Paul a făcut-o cu mare succes.

Mulțumesc lui Adrian Popescu pentru lectura sensibilă și profundă a poeziilor mele. Vreau să mulțumesc din străfundul inimii Uniunii Scriitorilor din Cluj – pentru ospitalitate și pentru eforturile depuse la lansarea cărții. Sandrei, pentru munca editorială excelentă – un mulțumesc mare din însuși sufletul meu.

Și, în sfârșit, aceleași sincere și mari mulțumiri domnului Vasile Dâncu pentru  casa minunată și caldă oferită poeziilor mele  la Școala Ardeleană.

În fine, mulțumesc publicului care a ajuns la prânz pentru o oră de poezie.

Şalom!

Moshe B. Itzhaki şi Paul Farkaş au dat citire câtorva poezii în original şi în versiune română. Majoritatea covârşitoare a celor prezenţi a putut surprinde doar muzicalitatea versurilor ebraice, însă trei dintre participanţi – părintele Ioan Chirilă, profesor universitar şi preşedintele Senatului UBB şi soţii Aliza şi Andrei Klein – au avut privilegiul de a înţelege textul ebraic şi de a-l compara cu cel românesc.

În final autorul şi traducătorul au semnat dedicaţii pe cărţile achiziţionate în număr mare. Şi eu m-am numărat printre cumpărătorii volumului care cuprinde poezii din cele mai diverse: de la versuri care reflectă peisaje şi stări de spirit, la cele dedicate unor personalităţi şi prieteni, poezii pline de miez şi de tâlc. Închei această relatare, propunându-vă spre lectură o poezie care – după părerea mea – intuieşte esenţa creaţiei… şi traducerii:

Neprihăniţii

Dacă aş putea smulge învelişul

cuvântului

aş putea să tac în însuşi strigătul deflorării

şi al plăcerii ce niciun cuvânt

în lumea aceasta

nu poate exprima.

Poate vom putea dărâma

distanţa umbrelor ce ne despart.

Poate vom reuşi să ridicăm

un pod suspendat între noi,

ce leagă cuvânt cu cuvânt,

un pod de suspine şi tăceri.

Moshe B. Itzhaki (în româneşte, de Paul Farkaş)

Andrea Ghiţă