Declar, din capul locului, că duminică mă duc la vot în turul doi al prezidenţialelor şi am să pun ştampila pe numele lui Klaus Iohannis.

Suntem în febra ultimelor zile dinainte de turul decisiv al alegerilor prezidenţiale şi nivelul emoţional este la cote foarte ridicate. Cele mai recente mesaje, nu foarte coerente, dar cu atât mai zgomotoase, lansate în spaţiul public de către contracandidata vocală a lui Klaus Iohannis riscă să ecraneze, pe moment, realitatea ultimilor ani.

Am fost martori la o succesiune de asalturi asupra statului de drept, concretizate prin: modificările nocive aduse legilor justiţiei, sfidarea tuturor atenţionărilor din partea Uniunii Europene (ai cărei membri suntem cu toate drepturile şi îndatoririle aferente) îngrijorate de ceea ce se petrecea în România şi de ignorarea tuturor recomandărilor sale,  acţiunea agresivă de confiscare a instituţiilor statului, modificarea cutumelor Curţii Constituţionale şi folosirea ei ca instrument pentru restrângerea prerogativelor prezidenţiale şi,  nu în ultimul rând, la represiunea brutală (cu bâte şi gaze lacrimogene) a zecilor de mii de cetăţeni care protestau paşnic în capitală împotriva măsurilor antidemocratice şi antieuropene.  Menţionez că la scurt timp puterea îşi justifica intervenţia în forţă,  prin invocarea unei tentative de lovitură de stat, fapt concretizat printr-o plângere penală depusă de Jandarmerie,  la Direcţia pentru Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism!

Nu aş fi enumerat cele de mai sus dacă pe cealaltă poziţie a buletinului de vot pentru turul doi al prezidenţialelor ar figura un alt contracandidat decât cel care a girat – în calitate de premier – o serie dintre acţiunile de mai sus. Mă uimeşte cu câtă abilitate îşi extrage propria persoană din toate aceste complicităţi, cerând votul alegătorilor şi cu argumentul calităţii ei de… femeie. Categoric, femeile au dreptul la egalitate de şanse, să beneficieze de promovare atunci când, în competiţie cu un bărbat, se dovedesc mai bune ca acesta. Calitatea de femeie nu are nimic de-a face cu meritocraţia!

În tot răstimpul menţionat mai sus, preşedintele Iohannis a fost singura forţă din stat care s-a opus şi a încercat să contracareze, prin instrumentele pe care le avea la dispoziţie, toate tentativele agresive antidemocratice ale coaliţiei de guvernare PSD-ALDE care riscau să ducă ţara într-o fundătură.  

Mi-aş fi dorit şi eu să aibă loc o confruntare directă între cei doi candidaţi, însă acest lucru s-a dovedit imposibil din cauza atitudinii şi abordării diferite. În timp ce Klaus Iohannis s-a concentrat asupra criticării dure a politicii duse de conducerea PSD şi s-a abţinut de la atacul la persoana fostului premier, Viorica Dăncilă nu s-a dat în lături de la a ataca persoana preşedintelui ţării şi a colporta neadevăruri legate de acesta. În timp ce Klaus Iohannis a răspuns la obiect întrebărilor, Viorica Dăncilă a folosit orice întrebare pentru a lansa încă o săgeată otrăvită împotriva lui Klaus Iohannis. Cred că în aceste condiţii o confruntare directă – lipsa căreia a dezamăgit mulţi viitori alegători – ar fi fost irelevantă în ceea ce priveşte programul şi politica viitorului preşedinte.

Consider că Klaus Iohannis – cu toate imperfecţiunile sale – merită al doilea mandat de preşedinte pentru a consolida statul de drept în România, pentru a menţine ţara în familia europeană şi pe parcursul euro-atlantic.

Am să-i dau votul meu sperând că în România normală, pe care promite s-o edificăm împreună (aşa cum declară în sloganul electoral), scindarea şi încrâncenarea vor lăsa loc unui dialog constructiv şi rodnic. Sper, de asemenea, că după realegerea lui Klaus Iohannis ţara noastră va avea – cât mai curând – un ambasador în Israel.

Andrea Ghiţă