În fiecare an sărbătorim Pesach. Ziua eliberării din robia egipteană, primită de fiii lui Israel din partea lui Dumnezeu. Seara de ”Seder” (în Diaspora cele două seri de ”Seder”) este un prilej de reunire a familiei în jurul mesei. Bucuria eliberării, a salvării, a supraviețuirii. Fiecare evreu este dator să știe că nu strămoșii lui au ieșit din Egipt (”Mițraim”), ci el însuși a ieșit din Egipt. Salvarea a venit de la Dumnezeu. Mai mult decât atât. Nu numai că fiii lui Israel au fost eliberați din Egipt, dar egiptenii, în frunte cu faraonul, au învățat despre existența și puterea lui Dumnezeu. Tradiția iudaică a păstrat sărbătoarea de Pesach ca ziua eliberării naționale. După aceea a urmat eliberarea spirituală (de Șavuot) și eliberarea socială (de Sucot).

Tradiția din seara de ”Seder” (=ordine) este lectura ”Hagadei”, povestirea ieșirii lui Israel din Egipt. Lectura ”Hagadei” este obligatorie. Fiecare evreu trebuie s-o înțeleagă. De aceea ea este cea mai tradusă carte de iudaism. Există câteva traduceri și mai multe ediții în limba română, cea mai recentă fiind făcută de scriitorul Baruch Tercatin din Tel Aviv, însoțită de un comentariu al său și de un comentariu al rabinului Menachem Hacohen, precum și bogat ilustrată, apărută acum doi ani la editura Hasefer din București. Asupra altor traduceri și ediții, subsemnatul am publicat un articol în revista ”Baabel” acum câțiva ani. Masa de ”Seder” este organizată la fel, în fiecare an. Lectura ”Hagadei” începe cu cele patru întrebări, puse de cel mai tânăr dintre comeseni. Prima întrebare este: ”Ma niștana halaila haze mikol haleilot?” (în traducere liberă: Cu ce este diferită această noapte de toate celelalte nopți?). Lectura ”Hagadei” este răspunsul la aceste întrebări. Tradiția este, că dacă la masă nu participă nici un copil, întrebările să fie puse de un om adult. Uneori, ele sunt puse de comeseanul cel mai vârstnic, un om bătrân. Dacă un om este singur la masă, el trebuie să-și pună întrebările sie însuși. Așa cum poate. Pentru că trebuie să se întrebe el însuși, pe el însuși, cum a fost realizată ieșirea din Egipt, din casa robiei, datorită lui Dumnezeu.

Anul acesta, prima dintre cele patru întrebări are o semnificație specială. Pentru că suntem în perioada pandemiei de CORONA. (COVID 19). Nu putem ieși din casă. Așa-numitul ”arest la domiciliu”  este pentru a preveni extinderea bolii. Pentru a salva cât mai multe vieți. Nepoții nu pot fi cu bunicii, pentru că bunicii sunt cei mai expuși. Deși sunt expuși și copiii, și nepoții. Dar oricum, masa de ”Seder” nu poate fi organizată pentru familia lărgită, ca în alți ani, ci numai pentru familia restrânsă. Deci nepoții nu-i pot întreba pe bunici, iar bunicul care organizează ceremonia nu le poate răspunde direct. Într-adevăr, este o seară de Pesach diferită. Deci o seară de ”Seder” diferită, un ”Seder” restrâns, în familia centrală, restrânsă. O seară de Pesach diferită de celelalte seri de Pesach, din alți ani. Din trecut și – sperăm – din viitor. Vom mânca azime, ca în fiecare an, deși … numai cu o parte a familiei. Bucuria amintirii eliberării din robie de către Dumnezeu este la fel de mare, dar … altfel. Totuși, cu speranța că toți vom fi sănătoși și că ”Seder-ul” va fi tradițional, cu toată familia, în anul viitor. Că epidemia va trece cât mai curând, că vom trăi și vom fi sănătoși. Că toți oamenii din lume, indiferent de etnie, naționalitate și religie vom depăși această epidemie. Ne vom întreba ”ma niștana”, dar vom căuta să înțelegem realitatea. Un vârstnic va întreba ”ma niștana” pe alt vârstnic sau fiecare pe el însuși. Sau copiii pe părinți, bunicii aflându-se în altă parte. Dar să avem curaj. Și, orice ar fi, să ne bucurăm de Pesach, să sperăm în bine. Diferența este cauzată de epidemie, dar conținutul sărbătorii este același. Chiar dacă nu o putem celebra toată familia laolaltă. Bunicii separat, copiii și nepoții separat. Vârstnicii singuri separat. Dar să ne bucurăm și să speram în această nouă salvare.

În Israel au avut loc dispute halahice. Unii rabini, de orientări diferite, au propus anumite ușurări halahice provizorii în privința interdicțiilor legate de sărbătoare pentru acest an. În privința folosirii luminii, a aparaturii video, a telefonului. Nu sunt autorizat să mă amestec în asemenea dispute. Ele sunt în domeniul Halahei, dreptul tradițional iudaic. Nu sunt specialist, decizia trebuie să fie a rabinilor, specialiști profesioniști în acest domeniu. Prefer să primesc aceste decizii, precum și tradiția, în măsura în care poate fi ținută. Mai ales în condițiile actuale. Oricum, Pesach rămâne cea mai mare sărbătoare evreiască. Anul acesta – însoțită de ”pikuach nefeș”, salvarea vieții.

Fie ce-o fi, deocamdată viața și sănătatea. Îmi amintesc de titlul unui volum de poezii ale regretatului poet israelian de limba română Shaul Carmel, ”Deocamdată viața”. Poezii scrise de el în perioada în care a trecut o operație de transplant de rinichi. Și de romanul ”Ciuma”, de Albert Camus. Roman care a redevenit actual.

Desigur, limitări vor fi și în sărbătorirea Paștelui Creștin, la prietenii creștini. Desigur și ei se vor bucura, cu toate limitările…

Deocamdată, HAG SAMEACH, Sărbătoarea cu bucurie. Bineînțeles în condițiile din acest an, luând în considerare și deciziile Ministerului Sănătății. Deciziile medicale sunt și norme halahice și trebuie respectate, dacă vrem viață și sănătate, obligația de a păstra corpul sănătos până la 120 de ani. Și, bineînțeles, sănătate și ieșirea cât mai rapidă din robia pericolului epidemiei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, așa cum am ieșit din Egipt, din casa robiei.

Lucian-Zeev Herşcovici