În aprilie 2020, s-au împlinit 10 ani de când Orbán Viktor a recâștigat puterea politică la alegerile generale din 2010, pentru 4 ani, după opt ani de guvernare socialist-liberală. De atunci, impetuosul premier a mai câștigat în serie 2 alegeri cu o majoritate de două treimi, performanță unică în Europa democratică. O incontestabilă bilă albă.

În acest deceniu, Orbán a devenit dintr-un om politic local, una dintre personalitățile de seamă ale  arenei politice europene, liderul coaliției antiimigrație, conducătorul necontestat al mișcării antiliberale de pe vechiul continent, mai mult un campion al apropierii cu marile puteri răsăritene China, Rusia și Turcia, respectiv cu statele central asiatice și din Balcani.

Tot pe plan extern, premierul ungar a realizat performanța de a închega în mod eficient grupul V4 al statelor de la Visegrád, creând o contrapondere serioasă nucleului tradițional vestic al UE, diminuând întrucâtva supremația axei Berlin-Paris. O altă bilă albă de netăgăduit.

În ultimul deceniu, Orbán a îmbunătățit relațiile Ungariei cu vecinii, în special cele economice. Raporturile cu Serbia și Slovacia sunt excelente, Orbán renunțând la retorica și micii pași iredentiști, aplicând un “real politik” conciliant, adaptat la prezent. Bilă albă.

Singura excepție regretabilă o constituie tocmai România, unde după modesta mea opinie, partea română este cel puțin în egală măsură responsabilă, folosind contraproductiv cartea manipulării cu veșnicul conflict româno-maghiar și al pericolului iredentist ungar, respectiv al lipsei de loialitate a unei părți a minorității maghiare, de câte ori se confruntă cu nemulțumiri sociale interne. Paharul tensiunii a fost vărsat recent de însuși președintele Iohannis, prin declarația ritoasă, jignitoare și umilitoare adresată în mod global minorității maghiare.

În domeniul diplomatic, deși sunt prooccidental, trebuie să recunosc că Orbán merge până la perete în confruntările cu Bruxelles-ul, cedând doar în extremis când este amenințat cu excluderea, stârnind admirația forțelor naționaliste și eurosceptice de pretutindeni. Profitând de lipsa mijloacelor de coerciție ale Parlamentului European, în mod briliant, Orbán s-a erijat în postura de copil teribil al UE, admirat de conservatorii ruși și americani și de scepticii europeni. Deocamdată a fost doar suspendat din Partidul Popular European, consiliul experților care trebuia să ia o decizie legată de viitorul Fidesz în cadrul Comisiei Europene, s-a autodizolvat. Bilă neagră, conflicte fără finalitate practică, doar manevră PR de menținere în centrul atenției mass mediei. În plus periclitarea accesului viitor la fonduri europene de dezvoltare.

Ungaria continuă deocamdată să acceseze cu succes imense fonduri europene și în ciuda sesiunilor speciale și declarațiilor sforăitoare de condamnare a deficitului de democrație de la Budapesta, Orbán își continuă neabătut focul asupra instituțiilor europene.

Tot ca o bilă albă în abilitatea sa extraordinară de a-și promova agenda proprie, menționez poziția deschis pro-israeliană din cadrul UE legată de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, împotriva permanentelor rezoluții ONU de condamnare a Statului Evreu și la cele de sprijinire a Ierusalimului la toate forumurile internaționale legate de rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu. În Ungaria, și mai ales la Budapesta are loc o viață comunitară înfloritoare, mii de evrei “ discreți “ dintre care sute de celebrități locale au început să-și recunoască identitatea iudaică și să participe intens la activitățile sociale, culturale, religioase specifice cultului iudaic. Multe sinagogi, centre comunitare și cimitire au fost renovate cu contribuția statului maghiar. Relațiile bilaterale ungaro-israeliene sunt excelente, acoperind o vastă arie de domenii începând cu hi-techul, agricultura și terminând cu cultura și colaborarea militară.

O altă bilă albă o constituie deschiderea politică spre Asia, în speță cea cu substrat ideologic istoric, și anume obținerea statutului de observator în cadrul organizației internaționale TÜRKSOY, ce cuprinde 6 state independente cu populații de origine turcă: Turcia, Azerbaidjan, Kazastan, Kirghizistan, Turkmenistan și Uzbekistan. Deși este un pas tactic de apropiere de Asia și îndepărtare de Europa Occidentală, această mișcare abilă comportă un potențial economic extraordinar de colaborare viitoare, mai ales în cazul dezmembrării viitoare a UE.

Totuși, Orbán a marșat decisiv spre strângerea relațiilor strategice cu SUA, după punctul de îngheț înregistrat în timpul administrației Obama. Trump și Orbán comunică din timp în timp personal și împărtășesc aceleași valori creștine, conservatoare, antiliberale, antiimigrație și scepticism cu privire la viitorul UE. Relația de colaborare militară cu Washingtonul s-a întețit, Budapesta achiziționând sisteme de arme americane ultramoderne, respectiv mărindu-și cheltuielile de apărare semnificativ, aproape la 2%din PIB, la cererea expresă a Casei Albe. Încă o bilă albă pentru ex tânărul democrat, actualmente conservator autocratic, care face un subtil “dans de păun „ după propria-i mărturisire între centrele de putere ale lumii.

Deși critică uneori vehement UE și nu mai crede în comunitatea de valori care unește democrațiile liberale ale Europei, practicând de-a dreptul o politică “ iliberală” Orbán este foarte prudent și gata de compromisuri în relațiile speciale cu Berlinul. Germania a investit în industria maghiară peste 5 miliarde de EUR, mai ales în industria de automobile, marile concernuri germane sunt direct interesate în stabilitatea regimului politic de la Budapesta și în menținerea avantajelor fiscale și comerciale asigurate de statul ungar, personal de premierul Orbán. Interesul economic major german ( Audi, Mercedes, BMW, Bosch, Siemens, VW ) este decisiv și probabil până la un punct se acceptă deficitul de democrație și retorica antieuropeană a premierului. Ori de câte ori întrece măsura, urmează o întâlnire “tête a tête” Merkel-Orbán la Berlin sau la Budapesta, guvernul ungar bate în retragere la Bruxelles și admite mare parte din rectificările legislative cerute de Consiliul Europei, legiferând legi mult mai “liberale” decât cum au fost inițial aprobate în Parlamentul de la Budapesta.

În mod similar, după încheierea unor acorduri secrete cu președintele rus Putin, care în mod clar folosește dependența energetică și cea de tehnologie nucleară rusă a Ungariei, Orbán se grăbește de fiecare dată să viziteze Parisul, Berlinul și Washingtonul sau cel puțin să încheie acorduri de colaborare bilaterală cu puterile occidentale pentru a echilibra situația.

 La fel și în cazul relației preferențiale cu China, care folosește logistica maghiară drept cap de pod pentru extinderea în Europa Centrală.  Una peste alta, Orbán a devenit o figură centrală pe arena internațională, mult supradimensionat peste importanța țării pe care o reprezintă, asta ar fi bila albă majoră. În schimb bilă foarte neagră pentru dependența crescândă economico-financiară față de China și Rusia.

Din punct de vedere național, o bilă albă se cuvine acordată lui primului ministru prin mâna forte, profesionalismul și mobilizarea exemplară a țării dovedite cu ocazia catastrofelor naturale: inundațiile din 2011, inundarea cu nămol industrial a vaste suprafețe agricole din 2010, primul val de corona virus din 2020.

Pe plan intern voi enumera succint încă câteva bile albe pe care le merită: în ultimul deceniu aproape 1 milion de oameni și-au găsit slujbe permanente, de la schimbarea de regim n-au mai lucrat atâția oameni legal cu impozite plătite la stat, salariile atât la stat cât și la privat au crescut cu 60% față de nivelul din 2010, salariul minim pe economie a crescut cu 75%, PIB ul a crescut anual în medie cu 3%, în 2018 și 2019 cu peste 4%, exportul a crescut semnificativ cu 65%, deficitul balanței bugetare s-a diminuat la 75% în medie din BIP, economiile populației s-au mărit cu 30%, într-un cuvânt nivelul de trai al populației a crescut considerabil, indubitabil și vizibil.

Last but not least în materie de bile albe trebuie să amintesc limitarea aproape totală a acțiunilor grupurilor paramilitare de extremă dreaptă de tip fascistoid sau nyilasist, prin intensificarea activității serviciilor secrete, procuraturii și TEK – centrul de combatere al terorismului, unitate de elită nouă organizată de Orbán din unitățiile de comando ale poliției.

Aș vrea să trec în revistă rapid bilele negre interne, multe biloaie, probabil mai bine cunoscute, despre care se ocupă intens și presa internațională:

• a păstrat aparența și instituțiile democratice dar le-a golit de conținut real,
• a limitat puterea Curții Constituționale,
• a modificat legea alegerilor în avantajul net al partidului de guvernământ Fidesz,
•  a limitat activitatea de legiferare a Parlamentului la un automatism de vot al majorității parlamentare Fidesz, practic dezbaterile sunt doar de formă, opoziția nu poate practic să influențeze cu nimic aprobarea proiectelor de lege,
• a subordonat subtil Procuratura și Tribunalul Suprem voinței sale personale,
• a redus diplomația și Ministerul de Externe la o oficină de aplicare a directivelor sale personale, 
• a abolit echilibrul dintre puterile de stat net în favoarea celei executiv-guvernamentale, practic ordinele sale devin hotărâri de guvern,
• politica de cadre la nivel superior este coordonată de Orbán personal,
• a redus drastic puterea Primăriilor și Consillilor locale și fondurile bănești de care dispun,
• a întărit și centralizat excesiv rolul statului în toate domeniile de activitate, inclusiv în mass media, învățământ și cultură.
• a încurajat un atac ideologic-cultural, un adevărat kulturkampf împotriva instituțiilor de artă și cultură, ateliere redutabile de gândire și creație liberale, cosmopolite, universaliste, împotriva unor universități, ziare, reviste și chiar publicații digitale ce nu împărtășesc ideile conservatoare, creștin militante, autocratice, naționaliste, izolaționiste ale liderului  ungar.
• Aș dori să vă prezint în continuare câteva bile negre mai bine camuflate, vizibile doar de aproape:

În Ungaria actuală autocratică, denumită sarcastic Orbánistan, săracii primesc propagandă naționalistă la pachet tricolor ( roșu-alb-verde ) prin mass media controlată în majoritate 85% de către stat. Oficial există la Cancelaria Primului Ministru, un departament de propagandă ce are un buget uriaș de 4 miliarde de HUF pe an.

Oligarhii apropiați de guvernare primesc importante scutiri de taxe, sau bani cu nemiluita de la statul maghiar prin așa numitele credite strategice. Camarila economico- financiară a lui Orbán, susținută ideologic prin conceptul patriotic de “ nouă burghezie națională “, primește de la bugetul național și din fondurile de coeziune ale UE, sume astronomice sub titlul de credite nereturnabile. O altă metodă de înavuțire a propriei oligarhii cu miliarde de forinți obținuți din fondurile de coeziune europene, respectiv din banii luați din impozite și taxe de la populație, o reprezintă câștigarea în serie a licitațiilor de stat de către clienții politici. Ce ușor e să acumulezi capital în acest fel și să construiești capitalismul național din taxele strânse cu japca de la cele 4 milioane de angajați amărâți din Ungaria și din banii contribuabililor europeni, fără profesionalism, talent sau măcar hărnicie.

 În mod pozitiv, scad impozitele pe venit ale lucrătorilor, însă se adaugă în sistemul de impozitare peste 30 de noi tarife și impozite, plus crește în mod absurd cuantumul amenzilor și penalităților. Statul maghiar desfășoară o campanie în forță de evacuare din locuințe și popriri a bunurilor mobile ale cetățenilor aflați în imposibilitate de plată și execuție silită. Circa 3000 de evacuări forțate pe an cu o dramaturgie înfricoșătoare, cu masive forțe de poliție împotriva familiior ungurilor de rând, a căror unică vină este de a fi răi platnici.

Tot aparent favorabil, guvernul Orbán  impozitează suplimentar profiturile excesive ale băncilor în cel mai pur stil socialist, însă aceste poveri suplimentare sunt automat transferate de instituțiile bancare pe umerii populației sărăcite ce trăiește la limită, de la un salariu la altul.

Mai mult, maghiarii de peste hotare primesc mai mulți bani decât cetățenii țării aflați înlăuntrul granițelor sub formă de ajutoare pentru cultele maghiare, tot felul de fundații culturale, asociații sportive, organizații civice sau pentru copiii de vârstă școlară.

Se construiesc stadioane gigantice fără noimă cu un efort bugetar imens, în timp ce fotbalul ungar este sub burta broaștei de peste patru decenii. Doar de dragul hobbyului păgubos al primului ministru, fapt recunoscut public de președintele marionetă Áder János.

Guvernul declanșează ample programe de sporire a natalității și sprijinire financiară a famillilor și femeilor tinere. Toate bineînțeles din credite cu dobândă preferențială garantată de stat, dar acordate de bănci particulare care în caz de neplată, vor aplica drastice măsuri de execuție silită. Statistica ultimilor ani demonstrează o dramatică scădere a populației, augmentată de fapt de cea mai gravă problemă socială a Ungariei din ultimii 10 ani, mușamalizată abil de autorități, și anume, emigrarea în Occident a jumătate de milion de cetățeni.

Orbán se vrea campionul politicii europene antimigrație, se opune vehement până și ajutorului umanitar pentru refugiați, în timp ce aduce în țară pe sub tejghea 20 de mii imigranti bogați, unii cu risc criminal sau de securitate ridicat din lumea a treia, care au plătit pentru pachetul de bonuri de stat în medie 300 de mii de euro de persoană. Un comerț cu oameni, doar în sens invers, asemănător exportului de germani și evrei de pe vremea lui Ceaușescu.

Impetuosul premier regularizează și impozitează excesiv și suplimentar băncile occidentale, pe când în paralel permite unei bănci ruse suspuse, practic oficină de spionaj în Europa, să funcționeze în Ungaria în afara controlului oricărei autorități de stat. Statul maghiar face parte din NATO, participă în colaborare cu SUA la capturarea unei retele de comercianți ilegali de arme ruși, apoi îi extrădează Rusiei. Sub nasul puterilor occidentale, îl scoate ilegal din Macedonia și-i acordă azil politic fostului premier al țării, Grueski, acuzat de fapte criminale de corupție. Tot fără avizul statelor aliate vestice, Budapesta devine un cap de pod al intereselor economici-financiare ale Chinei în centrul Europei, răsturnând pe plan regional sferele de influență. Extinderea și modernizarea căii ferate dintre Budapesta și Belgrad va fi finanțată de statul chinez și executată împreună cu firme chinezești, pe o lungime de doar 152 km, pe un teren lesnicios de câmpie pentru un preț exorbitant de peste 2 miliarde USD, record mondial absolut. Detaliile acestui contract au fost secretizate pe 5O de ani, nu în mod întâmplător, căci firmele executante ale tronsonului fac parte din clica economică favorizată. În orbirea lui antioccidentală și antiliberală, Orbán a aservit Ungaria intereselor energetico-strategice ale Kremlinului preț de cel puțin două generații, prin giganticul credit rusesc destinat extinderii centralei nucleare de la Paks 2. Acest acord este secretizat pentru 50 de ani, oare de ce nu are dreptul opinia publică maghiară să afle adevărul despre cea mai mare tranzacție economico-financiară a ultimului secol?

 Orbán se declară aliat de nădejde al NATO, totuși în mod paradoxal gonește din țară prestigioasa universitate americano-maghiară CEU, doar pe motivul ideologic al urii iraționale îndreptate împotriva creatorului ei, ultraliberalul miliardar evreu-ungur-american George Soros.

Mai amintesc frișca de pe tort, și anume alungarea IMF din Ungaria cu o uriașă linie de credit cu dobîndă de numai 2%, ce-a ținut statul maghiar preț de vreo 4 ani pe aparatul de respirație artificială, în schimbul emiterii de bonduri de stat cu dobândă de 6%.

Ar fi alte multe exemple de balans absurd între propaganda ieftină și deturnarea abilă a bugetului de stat către noua burghezie națională, cîțiva noi oligarhi, amici și clienți personali conducătorului iubit. Miliarde de forinți din bugetul central de stat au fost deturnați spre fundații de stat sau particulare ale instituțiilor acolite, de exemplu spre Banca Națională a Ungariei, pierzându-și caracterul public.

Alocația de stat pentru copii n-a fost majorată de 14 ani, pensiile din cauza inflației au crescut de fapt doar cu 1-2 % ca valoare reală în ultimul deceniu, ajutorul de șomaj se acordă greoi doar pentru 3 luni și este extrem de scăzut, în medie 200 EUR, pensiile pentru persoanele cu dizabilități au fost retrase în proporție de 30%, valoarea ajutorului de stat în timpul concediului medical este doar de 60% din salariu.

În concluzie Ungaria se află la răspântie: între EU și Asia, între democrație liberală și stat oligarhic iliberal, între stat de drept și autocrație, între Occident și Levant sau Asia, între occidentalism și un socialism etatist oligarhic.

Destinul politic al lui Orbán se află la răscruce între cea de conducător permanentizat al unei dictaturi luminate, de erou național ori o înfrângere posibilă la alegerile din 2022, datorită înrăutățirii dramatice a situației interne din țară, ca urmare a recesiunii provocate de pandemia și politica economico-socială eronată și risipitoare. Varianta condamnării sale la pedeapsă cu închisoarea pentru delicte economice grave, mi se pare foarte puțin probabilă, în cazul revenirii opoziției democratice la cârma țării. Deocamdată Orbán nu are rival pe arena politică maghiară, în raport cu anvergura și charisma sa, liderii scindați și amatori ai opoziției sunt pigmei politici.

George Vigdor