În 1982, unuia dintre participanții la un prestigios turneu de șah din Budapesta i se propune să joace un meci în afară de concurs. Adversar îi va fi o fetiță roșcată în vârstă de șase ani. Maestrul acceptă ușor amuzat.

Fetița cu genunchii juliți, pentru că e nevoită să stea pe scaun în poziția cerșetorului, cu genunchii îndoiți sub ea, căci altfel nu ajunge la tabla de șah, îl face mat în doi timpi și trei mișcări. Fetița se numește Judit Polgár.

Domnul László Polgár, psiholog și profesor de șah budapestan, are două concepte educaționale de bază. Unul este că niciun copil nu se naște geniu, dar orice copil poate deveni un geniu dacă i se acordă suficientă atenție și încredere. Al doilea este că noțiunea de geniu are și feminin. Soarta îi acordă ocazia să demonstreze cele două principii „pe materialul clientului”. El și soția sa, profesoară de limbă rusă, originară din Ucraina, sunt blagosloviți cu trei fete – Susan, Sofia și Judit. Părinții Polgár nu au încredere în sistemul de educație rigid al vremii și vor să facă homeschooling – un concept foarte inovator pe vremea aceea. Cele trei fete învață acasă limbi străine și matematică superioară, dar domeniul în care simt că pot excela este șahul. Pentru asta una din camerele modestului apartament budapestan este transformată în cameră de șah. Sistemul de învățământ maghiar este la început refractar. Familia are noroc însă că domnul inspector de raion iubește șahul, așa că fetelor li se permite să învețe acasă, cu condiția să se prezinte la școală pentru teze.

În 1988, Campionatul Mondial de Șah se desfășoară în orașul meu, Timișoara. Asist și eu, cu toate că nu sunt mare amator al sportului minții, doar ca să mai văd puțin alb și negru, într-o perioadă cu preponderență gri. Campionatul mă surprinde însă prin energiile pe care le degajă acești copii. În ultima zi are loc festivitatea de premiere. Locul întâi la categoria băieți 10-12 ani e ocupat de… o fată – Judit Polgár, cu un punctaj perfect: 10 puncte din 10 posibile. Domnul Polgár deschide caietul și trece V la pagina a doua. A demonstrat că fetele nu sunt cu nimic inferioare băieților. În același an, în noiembrie, Olimpiada de Șah se desfășoară la Salonic. În echipa Ungariei, trei fete, eleve, chiar purtând același nume de familie. Comentatorii iau asta ca pe o curiozitate. În scurt timp curiozitatea se transformă în uimire. Pentru prima dată după 30 de ani, locul întâi la Olimpiada de Șah nu mai e ocupat de URSS – deși o avea în componența echipei pe Maia Ciburdanidze, campioana mondială la acea vreme – ci de Ungaria. Inspectorul șef, cel care le-a permis fetelor să facă homeschooling, își află în acest fel răsplata.

În acei ultimi ani de comunism, orice victorie a micului satelit asupra marelui urs e și o victorie propagandistică. De aici începe ascensiunea fulminantă a surorilor Polgár – în special a lui Judit – fără discuție cea mai talentată dintre ele. Ea nu va mai participa la concursuri destinate doar femeilor, ci va concura împotriva bărbaților. Gari Kasparov, campionul mondial, e sceptic. Spune că șansa unei femei să câștige un titlu major într-o competiție dominată de bărbați este exact ca șansa ca un înotător să câștige Olimpiada înotând cu mâinile legate la spate. Dar Judit Polgár îl dezminte. La vârsta de 15 ani devine cel mai tânăr Mare Maestru, depășind astfel recordul legendarului Bobby Fischer. Peste doi ani, aproape că îl învinge pe Gari Kasparov în cadrul unui turneu în Spania. Acesta face o mutare greșită și așază calul pe o poziție pierzătoare, își dă seama de greșeală și o modifică, ceea ce ar fi trebuit să-l descalifice, dar în șah nu există VAR. Triumful e doar amânat cu câțiva ani, căci în cele din urmă Judit Polgár avea să-l învingă pe Gari Kasparov. Apărarea siciliană e specialitatea ei. Poloneza e de Chopin, siciliana e de Polgár – umblă o vorbă în lumea șahului. La capăt de secol este aranjat un meci demonstrativ între marele Bobby Fischer, fostul copil-minune al șahului, și Judit Polgár. Însă în seara de dinaintea meciului, domnul Polgár face o greșeală tactică. Începe să discute cu Fischer politică. Iar politica, lucru știut, îi desparte pe oameni, tot așa cum șahul îi unește. Meciul e amânat sine die și nu se va mai juca niciodată. Însă ascensiunea lui Judit Polgár, la fel ca și căderea lui Bobby Fischer, nu mai poate fi oprită. Câștigă turneu după turneu. Barierele cad una după alta. Din acest moment, modul cum sunt privite femeile în șah se modifică definitiv. Domnul László Polgár își poate încheia cursul. A demonstrat ce era de demonstrat. Genialitatea nu e doar de gen masculin. Mai are însă de predat o ultimă lecție. În viață nu te mulțumi cu puțin, spune el. Think big. În șah asta s-ar traduce: „Nu căuta pionul, du-te înspre rege”.

După ce au câștigat cam tot ce se putea câștiga, fetele Polgár s-au retras din șahul competițional. Astăzi trăiesc o viață liniștită alături de familiile lor. Judit Polgár are o școală de șah la Budapesta, unde locuiește. Cele două surori mai mari au părăsit Ungaria. Susan trăiește în Statele Unite, la New York, iar Sofia în Israel, la Rishon LeZion.

The Queen’s Gambit – The Nonfiction Version

At an important chess tournament, which took place in Budapest, in 1982, one participant was asked to play a game of chess outside the competition. His opponent would be a six-year-old girl, a redhead. Amused, the Master agreed. The little girl, with her knees scratched from kneeling on the chair like a beggar (for otherwise she couldn’t reach the chessboard), won the game in no time. Her name was Judit Polgár.

Mr. László Polgár, a Hungarian chess teacher and psychologist, has two main educational principles. The first: nobody is born a genius, but anybody can become one, provided he/she gets sufficient attention and trust. And the second: a genius may also be female. Fate gave him the occasion to prove his principles. Together with his wife, a Russian teacher born in Ukraine, the couple is blessed with three daughters – Susan, Sofia, and Judit. The Polgár parents don’t believe in the rigid educational system; they prefer homeschooling – a rather unusual option for those days. At home the three girls learn foreign languages and higher mathematics, but the field in which they feel they can achieve most is the game of chess. Accordingly, one room of their modest Budapest apartment becomes a chess room. At the beginning, the Hungarian educational system disapproves, but they are lucky that the district school inspector is a chess fan, so that the girls are permitted to learn at home, on condition they come to school to write their term papers.

În 1988, The World Chess Championship took place in my city, Timișoara. Although I am not a great fan this mind sport, I went to see the games, just to see some black and white in a time that was mostly grey. However, I was surprised by the sheer energy radiating from these kids. On the last day, the prize ceremony took place. The first prize in the category boys 10-12 years was awarded to… a girl – Judit Polgár, with 10 points out of 10. Mr. Polgár opened his notebook and put a V on the second page. He did it! He showed that girls are in no way inferior to boys!

In November of the same year The Chess Olympic Games took place in Thessaloniki. The Hungarian team included three sisters, all of them schoolgirls. At the beginning the sports commentators found it peculiar, but very soon they were astonished – for the first time in 30 years, the winner of the Chess Olympic Games was not the USSR, but Hungary, although the USSR team included, Maia Ciburdanidze, the world champion in those days. The district school inspector who permitted the three sisters to be homeschooled, was vindicated.

During those last years of communism, any victory of the small satellite over the great bear is a propaganda victory as well. This is the beginning of the startling career for the Polgár sisters – mostly for Judit, who is obviously the most gifted. She no longer takes part in all-female competition; she plays against men. Garry Kasparov, the world champion, is skeptic. He says that a woman’s chance to win a major title in a competition dominated by men is comparable that of a swimmer, with hands bound behind his back, to win the Olympics. But Judit Polgár proves him wrong. At 15 she becomes the youngest Grandmaster ever, younger even than the legendary Bobby Fischer. Two years later she almost defeats Garry Kasparov in a tournament in Spain. He makes a mistake and places his horse on a dangerous square, but he realizes the blunder and changes his move, which should disqualify him, but there is no VAR in chess. But it is only a delay – a few years later Judit Polgár did indeed defeat Garry Kasparov. Her specialty is the Sicilian Defense. The Sicilian belongs to Polgár, just as the Polonaise belongs to Chopin, say the chess aficionados. At the end of the century Judit Polgár plays against the great Bobby Fischer, the former child prodigy of chess. But on the evening before the game, Mr. Polgár makes a tactical error, he talks politics with Fischer, and it is well known that politics divide people, just as chess unites them. The game is postponed sine die, and will never take place. But Judit Polgár’s success, just as Bobby Fischer’s downfall, is unstoppable. She wins one tournament after another. The barriers fall one after another. The way women are seen in chess changes for ever. Mr. László Polgár has made his point: genius exists not only in the masculin. He has only one more lesson to teach. He says: “Don’t be modest! Think big!” In chess this would be “Don’t look for the pawn, go for the king!”

Having won practically everything that could be won, the Polgár girls retired from competition chess, and now-a-days they lead quiet lives with their families. Judit Polgár has a chess school in Budapest, where she lives. The two elder sisters left Hungary. Susan lives in New York, and Sofia lives Israel, in Rishon LeZion.

George Schimmerling

(preluare de pe blogul autorului: https://georgeschimmerling.com/author/georgeschimmerling/