Înainte de începutul războiului, tabăra păcii din Troia a încercat să negocieze cu Ulisse pentru a renunța la conflict. Din păcate, nu a reușit și, după cum știm din mitologie și din istorie, războiul a avut loc. Mi-am adus aminte de piesa lui Jean Giraudoux din 1936, urmărind negocierile ce se desfășoară pentru a evita un conflict să zicem local – Ucraina-Rusia, dar care se poate transforma într-o conflagrație cu atât mai periculoasă pentru noi, cu cât Ucraina nu este departe de România, țară direct vizată la negocierile dintre SUA și Rusia.
Posibilitatea unui conflict la granița dintre Rusia și Ucraina, unde au fost masați 100.000 de militari și tehnica de luptă aferentă, a fost precedată de evenimentele din Belarus – deteriorarea situației la granița dintre Belarus, Polonia și țările baltice, zonă în care printr-o propagandă mincinoasă au fost atrași emigranți ilegali din Orientul Mijlociu și Africa cărora li s-a promis o trecere ușoară în Uniunea Europeană. Situația tensionată creată ar fi putut duce la o explozie provocatoare de incidente majore. Atitudinea fermă a UE a dus la stingerea acestui focar de conflict. Deși evenimentele s-au desfășurat în Belarus, opinia publică știa că fără aprobarea Rusiei acțiunea nu ar fi putut avea loc. Mai târziu a devenit clar că ceea ce s-a întâmplat în Belarus a fost perdeaua de fum care a ascuns manevrele rusești de a deplasa, sub diferite pretexte, forțele militare la granița cu Ucraina, în apropierea celor două teritorii rusofone, unde administrația ucraineană nu mai deține controlul. Situația creată i-a alarmat pe liderii ucraineni care vedeau posibilitatea repetării celor întâmplate în 2014, când Rusia a ocupat și anexat Crimeea și a provocat războiul din Donbas și Lugansk. Țările vecine, Europa și în ultimă instanță NATO, respectiv Statele Unite s-au alarmat și ele și s-au întrebat care sunt intențiile reale ale Rusiei. Ele au cerut detensionarea situației, invitând la dialog partea rusă, care de altfel a repetat de ficare dată că nu dorește să invadeze Ucraina. Totuși, chiar dacă o gândire logică și rațională sugerează că niciun stat nu și-ar putea asuma provocarea unui război global cu consecințe dramatice, nici nu poate fi exclusă în totalitate ipoteza cel puțin al unuia local, respectiv în Ucraina, dar care s-ar putea extinde ca un pârjol.
Scenariul ucrainean face parte dintr-o strategie mai amplă a Rusiei de a-și recăpăta locul care, după părerea ei, i s-ar cuveni pe scena politică internațională. Prin prăbușirea Uniunii Sovietice, Rusia, moștenitoarea ei, și-a pierdut statutul de mare putere, situație de neacceptat pentru o persoană ca Vladimir Putin. Strădaniile revenirii pe locul întâi pe scena politică au dat roade în Orientul Mijlociu și aceasta datorită, în primul rând, vidului de putere lăsat prin retragerea din regiune a Statelor Unite. Acest vid a fost umplut imediat de Rusia, Turcia și alți actori din regiune.
Pentru Europa era necesar un alt scenariu și Moscova și-a dat seama că aceasta ar fi divizarea ei, cu aplicarea unor tactici specifice. Astfel, temporar, Moscova a reușit să obțină simpatia unor membri ai Grupului de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia), profitând de nemulțumirea acestora față de Bruxelles. Totuși, odată cu victoria recentă în alegeri a forțelor proeuropene, Cehia și Slovacia își schimbă orientarea. În alte țări europene s-au dovedit eficiente folosirea așa-numiților ”troli”, sprijin acordat unor mișcări politice, sau chiar intervenția în alegeri. Astfel, Moscova a putut crea opinii care promovează avantajele unei politici proruse.
Dar pentru Rusia cel mai bun mijloc de divizare a vestului rămâne șantajul, folosit ca monedă de schimb pentru detensionarea situației din Ucraina. În 2014, după alungarea președintelui prorus Viktor Ianukovici și protestele ”maidanului”, când Moscova și-a dat seama că Ucraina a ales o orientare proocidentală, așa-zisa temere că NATO va ajunge la granița sa din Europa a determinat ocuparea și anexarea Crimeii și stârnirea războiului din zona rusofonă Donbas și Lugansk. Era o abordare falsă, deoarece eventuala acceptare a Ucrainei în NATO și UE erau, în situația de atunci, poduri prea îndepărtate ca să constituie o amenințare pentru Rusia. Ea a servit drept pretext și, din păcate, reacția de atunci a Europei, a UE sau NATO nu au fost convingătoare pentru Vladimir Putin. Occidentul a impus sancțiuni economice, dar se pare că Rusia a reușit cu timpul să-și ajusteze economia (nu contează că populația trăiește mai prost), iar opiniile europenilor nu au fost unanime, state ca Germania și Franța au vrut să atenueze sancțiunile. S-a schimbat și administrația americană, iar Europa nu se afla printre prioritățile SUA. Toate acestea și, probabil, unele motive de politica internă au determinat decizia lui Vladimir Putin de a se manifesta agresiv, iar la ultimele negocieri cu Occidentul vizând amenințarea cu o eventuală invazie, să lanseze actualul șantaj având drept țintă subminarea unității Europei, a celor două entități internaționale – Uniunea Europeană și NATO și a relațiilor Europa-SUA.
Astfel, în cele patru întâlniri Rusia-Occident, inclusiv cea de la Geneva dintre A. Blinken și S. Lavrov, partea rusă, vorbind de pericolele la adresa securității sale, a prezentat pretenții de la început inacceptabile. Ele urmăresc un fel de restabilire a sferelor de influență din perioada Războiului Rece. Astfel, s-ar interzice aderarea la NATO sau UE a unor țări care s-au aflat în sfera sovietică, respectiv Ucraina și Republica Moldova și se cere retragerea tuturor forțelor și armamentelor NATO, desființarea bazelor lor militare din estul Europei, respectiv din România și Bulgaria. De fapt, ținta este limpede: baza de la Deveselu, despre care de multă vreme rușii susțin că instalațiile defensive de acolo pot fi oricând transformate în lansatoare de rachete ofensive.
Teoretic, România, ca membră a NATO, dispune de garanții de securitate, faimosul articol cinci consfințește principiul ”toți pentru unul, unul pentru toți” și țara noastră, prin participarea la toate operațiunile Alianței, inclusiv războiul din Afganistan, s-a conformat, așa că se poate aștepta la respectarea angajamentului și în cazul său. Poziția oficială a Occidentului o vom afla curând, deoarece Moscova a cerut răspunsuri în scris la pretențiile prezentate. Să sperăm că ele vor corespunde așteptărilor noastre.
Esențială pentru Occident este menținerea și afișarea publică a unei poziții comune față de pretențiile Moscovei. Este obligatoriu să se audă o singură voce în respingerea șantajului rusesc, deoarece este limpede că Rusia mizează pe neînțelegeri, interese particulare, sau chiar ambiții personale. De aceea, oricât de favorabilă ni s-a părut atitudinea președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a trimite în România și forțe franceze alături de cele americane, trebuie analizate și nuanțele discursului lui rostit în fața Parlamentului Europei la preluarea de către Franța a Președinției Consiliului European. Macron a lansat ideea unei soluții europene pentru conflictul cu Rusia. El a declarat că dorește să edifice un sistem de securitate colectivă în Europa: „Următoarele săptămâni ar trebui să ne permită să ajungem la o propunere europeană care va duce la o nouă ordine de securitate și de stabilitate”, a spus el, precizând că revine europenilor realizarea acestei idei ”pe care apoi, să o împărtășim cu aliații noștri din NATO și să o propunem Rusiei pentru negocieri”.
Macron a arătat că pentru găsirea unei soluții politice la criza din Ucraina ar trebui să se facă apel la Formatul Normandia, la care participă Franța, Germania, Rusia și Ucraina.
Statele Unite, cărora li s-au alăturat NATO și UE, au amenințat Rusia cu sancțiuni economice ”dezastruoase” dacă va renunța la calea dialogului și va alege forța. Nimeni nu știe însă care este ”linia roșie” a cărei depășire îl va determina pe Vladimir Putin – impredictibil precum prietenul său, Donald Trump – să înceapă un război. Poate că ar trebui ca în cadrul dialogului Est-Vest să se creeze un spațiu, o formulă care să permită Rusiei să se retragă cu fața curată, fără să se simtă umilită.
Dar nu se știe dacă în acest moment se va putea ajunge la așa ceva, tot așa cum nu se știe care dintre opțiuni – titlul sau sfârșitul piesei lui Giraudoux vor fi valabile în cazul Ucrainei.
Eva Galambos
27 Comments
INTERESANT DE RECITIT ACUM ARTICOLUL ȘI COMENTARIILE
PRIVIND un film BBC despre izbucnirea WWII , ADICĂ ANII 1938-1939, AUSTRIA, CEHOSLOVACIA, POLONIA fac o paralelă cu situația actuală, parcă lumea a înnebunit, PUTIN amenință efectiv, BIDEN, MACRON și ei, ZELINSKI SE TEME. NIMENI NU ȘTIE CE URMĂREȘTE PUTIN, a așteptat două luni, dar lupte ăn DONBAS SE DUC DE OPT ANI. ESTE POSIBIL SĂ ATACE UCRAINA, APOI? AGITAȚIA CU DEVESELU ESTE O GOGOAȘĂ, este adevărat că nu există rachete defensive, orice armă are un dublu rol. Ce au urmărit SUA CU ACESTE BAZE în estul EUROPEI, ele nu pot stăvili un atac rusesc, dar pot deveni casus beli pentru un război. NU ȘTIU CE SĂ CRED. AFLU CĂ 2000 DE INTELECTUALI I-AU SCRIS LUI PUTIN SĂ ÎNCETEZE CU AMENINȚĂRI LA ADRESA UCRAINEI, FIIND VORBA DE UN RĂZBOI IMORAL. CRED CĂ ESTE UN MARE EȘEC AL DIPLOMAȚIEI. LIPSEȘTE UN KISSINGER. NICI GORBACIOV NU-L LAUDĂ PE PUTIN.
COMPORTAMENTUL UCRAINIENILOR ÎN WWII A FOST UNEORI MAI RĂU DECÎT AL OCUPANŢILOR GERMANI, NAȚIONALIȘTII AU UCIS DUPĂ UNELE SURSE CINCI MIL. RUȘI, APROAPE UN MILION EVREI, 200.000 POLONEZI, IAR ȘTEFAN BANDERA ERA CRIMINAL, A FUGIT ÎN GERMANIA. UCRAINA BENEFICIAZĂ DE RAPTUL PRODUS DE FOSTA URSS, MARAMUREȘUL DE NORD, BUCOVINA DE NORD, BUGEAC. DE FAPT CINE PE CINE CONDAMNĂ?
Doamna Galambos, mi-a placut analiza aprofundata a situatiei politice din Europa de Est. Putin ca si Trump este o persoana orgolioasa, dar cred ca e mai destept decat Trump, ca doar nu va risca prin razboi, declansarea unor miscari in interiorul Rusiei care sa-i pericliteze miliardele pe care le-a acumulat stim noi cum si chiar viata. Pe de alta parte, ucrainienii le-au aruncat rusilor un cal Troian (dorinta de a se alipi de NATO) si acum au tendonul (Achilles) periclitat. Mai bine se ingrijeau de nivelul de trai scazut a cetatenilor decat sa-i provoace pe rusi care si ei in majoritate traiesc in mizerie si nu au nevoie de beligeranta.
Situatia imi aminteste oarecum de rachetele nucleare ale lui Hrusciov instalate in Cuba, cu marea deosebire ca SUA nu este direct periclitata.
reținerea GERMANIEI și Ungariei FAȚĂ DE DISCURSURILE altor membri NATO poate fi o cale de aplanare a conflictului și sunt demne de laudă și nu de critică, precum se grăbesc să o facă unii comentatori pe tv
Interesant comentariu. Ucraina s-a umflat peste masura incluzand teritorii cu vorbitori de rusa (Dombas, Odesa,Crimeia), poloneza (Lwow), romana (Cernauti, Cetatea Alba), germana (Cernauti) su maghiara (Ujgorod).
Acum a venit sorocul platii. Deocamdata in zona vorbitorilor de limba rusa…
AȘA ESTE, Ucraina este un stat hibrid, de la RUSIA KIEVEANĂ nu a avut formă statală decât ân 1917-1921 CU Petliura președinte, a fost dominată pe rând de mongoli, polonezi , ruși, dar au reușit să aibă o cultură proprie în sec. XIX, literatură, muzică, iar în anii 30 au suferit cumplidul HOLODOMOR, când au murit10 mil. de țărani. ACUM abia se structurează, nu știu ce are de gând Țarul PUTIN. oricum ROMÂNIA nu are cum și nici de ce să-i ajute, IAR NATO nici atât. O OBSERVAȚIE – corect este DONBAS, de la fluviul DON. numai bine
Un candidat pro rus, sperand sa devina presedintele Ucrainei, promite votantilor un stat rus de la Lisabona la Vladivostok!
Articol complex si detailat despre o situatie politica care pare sa aiba sansa unui impact imediat asupra nu numai a Europei, dar si a intregii lumi.
Si totusi…o intrebare simpla a unei persoane nedocumentate politic:
Cum si de ce Rusia ar putea sa se opuna la intrarea in NATO a statelor foste republici sovietice?
Un raspuns la aceasta intrebare, prin care s-ar justifica pretentia Rusiei/Putin, adica opozitia totala de intrare a acestor state in NATO, prin invinuirea si a politicii locale dar si pe cea a organizatiei internationale, ar dovedi din pacate ca aceste state nu au o independenta consolidata, sau nu o au nici macar formal.
RUSIA, UCRAINA, BELARUS AU O ISTORIE COMUNĂ DE MULTE SECOLE, IAR NATO ESTE CREAT ABIA ÎN ANII 50, NU SE POT APLICA NORME IDENTICE ÎN ORICE SITUAȚIE, CUM CUNOSC OARECUM MENTALITATEA RUȘILOR, NU E VORBA DE PUTIN, EI AU O PORNIRE ETNOCENTRISTĂ BAZATĂ PE TRADIȚII CULTURALE, RELIGIOASE. EUROPENII NU-I ÎNȚELEG. CÂNDVA SE VORBEA DE MISTERIOSUL SUFLET RUSESC, CEEA CE NU AU ÎNȚELES NICI NAPOLEON, NICI HITLER. IDEAL ERA CA CELE TREI ȚĂRI AMINTITE SĂ FIE ÎN RELAȚII APROPIATE FĂRĂ AMESTEC NATO ȘI UE. GLOBALISMUL NU ESTE CALEA UNICĂ A PROGRESULUI. SE VEDE ȘI ÎN ROMÂNIA UN EFECT NEGATIV AL GLOBALISMULUI.
Veronica: “Cum si de ce Rusia ar putea sa se opuna la intrarea in NATO a statelor foste republici sovietice?” – Romania a intrat în NATO . Există o bază militară americană la Kogălniceanu pe malul Mării Negre – rachetele defensive se pot înlocui oricînd cu rachete ofensive . Aderarea Ucrainei la NATO ar permite americanilor instalarea de rachete la 300 km de Moscova . Gorbaciov a declarat că în 1989 s-a promis că retragerea forțelor sovietice din Germania nu va fi urmată de extinderea NATO în estul Europei …. Odată cu dezintegrarea URSS , milioane de ruși s-au trezit înafara Rusiei și tratați în multe țări ( baltice/Ucraina ) ca cetățeni de categoria a II-a sau mai rău . K.I.
Nu am formulat bine intrebarea, multumesc pentru raspuns, si totusi aceasta hotarare negata de Rusia pune sub semnul intrebarii independenta tarilor foste republici sovietice.
Nu inteleg legatura cu ultima propozitie. Crezi oare ca se poate generaliza astfel? Succesul de a fi trata ca “cetatean de categoria I” depinde intr-o masura destul de mare si de cetateanul insusi.
Oricum din categoria acelor tari, se exclude Israelul unde evreii rusii fac – intr-o masura oarecare – – un fel de pseudo stat in stat. Exagerez putin, dar nu total.
Veronica – Eu am menționat două din nemulțumirile Rusiei care dacă sînt reale pot fi considerate legitime .K.I.
Veronica, nici Israel nu este un stat complet independent.
Nu mai stiu care e situatia acum, dar Putin considera ca acest “ pseudo – stat rusesc” cum il numesti ii apartine, si are o responsabilitate pentru el.
Influența imigrării rusilor in Israel a fost și este benefică, in general.
ÎNTR-UN COMENTARIU PE GOOGLE,, de analiză politică am citit că PUTIN și-a atins obiectivul, aflat într-oscădere a popularității interne și externe, el a reușit să urce în top, totodată el a testat opinia și reacțiile OCCIDEMTULlUI, RĂMÂNE DE VĂZUT DACĂ VA CREA ACELE UNITĂȚI adminstrative, DONBAS, LUGANSK, CRIMEEA pe bază de referendum.CRED CĂ S-A FĂCUT MULT ZGOMOT fără nici un efect.A , MAI REUȘIT CEVA- unitatea LUMII EUROPENE ESTE ZDRUNCINATĂ, GERMANIA, , UNGARIA stau neutre, favorabile RUSIEI.
Putin , un politician extrem de inteligent Nu Ucraina este problema, ci Europa.
Excelenta analiza, merci
Ora de geografie la Moscova:
– Vladimir, cu cine se învecinează Rusia?
– Rusia se învecinează cu cine vrea ea!
Controlul pașapoartelor la intrarea în Ucraina.
– Nume?
– Vladimir Putin.
– Ocupație?
– Nu, vizită.
Intr-un parc moscovit un batran citeste o carte in ebraica.
Um militian intreaba:
-Dece inveti ebraica mosule?
-Am depus cerere de emigrare in Israel.
-Pana vei primi viza de plecare ai sa fi pe lumea cealalta.
-Voi discuta cu strasmosii mei Avraham, Itzhac si Iakov.
-Si daca ajugi in iad?
-Acolo ma voi descurca cu limba rusa!
Mă întreb în cazul de faţă caz Achile şi care e călcâiul lui?
CIne a tăcut atunci când Crimeea a fost ocupată de ruși n-are niciun drept să ceară rușilor să se poarte onorabil.
Oare cineva isi aminteste de regiunea Saar in 1935?
Ce impertinență din partea rusilor sa pretinda ca au dreptul sa hotarasca care sunt granițele NATO.
Dar cand ai de a face cu impotenți nimic nu trebuie sa te mai mire.
GBM
ESTE clar că adoptarea unor poziții de forță de ambele părți nu poate avea perspective bune. PE de altă parte intrarea UCRAINEI în NATO ar însemna în ochii RUSIEI o amenințare reală, distanța față de MOSCOVA capitala țării ar fi greu de acceptat. DIVIZAREA OCCIDENTULUI este deja vizibilă, GERMANIA nu participă la mobilizarea clamată de WASHINGTON. Oricum,, nimeni nu este nebun să înceapă un război distructiv. SPERĂM.
Sa judeci NATO-ul folosind mentalitatea Moscovei mi se pare a fi o greseala.
Doresc sa aflu un singur motiv pentru care NATO ar ataca Rusia fara a exista o provocare clara si directa, cum ar fi un razboi inceput de Rusia împotriva unei țări membră a NATO-ului
GBM
TOATĂ lumea știe că RUSIA nu va ataca o ţară membră NATO, dar nici nu va accepta baze la 300 km. de MOSCOVA. O ECUAȚIE GREU DE REZOLVAT.
Rusii au o trista experienta cu Napoleon si Hitler, motiv pentru care nu accepta NATO la granita…
Din gura ta în urechile Domnului! Sper ca războiul să poată fi evitat. NIMIC nu poate îndreptăți distrugerea și suferințele povocate de un război!