Este o după-amiază ploioasă de duminică, dar ploaia se oprește exact la ora potrivită, o după-amiază ca un dar făcut orașului nostru – povestea adevărată despre viața unui om excepțional, născut la Oradea și, iată, neuitat după mai bine de un veac de la nașterea lui. Este József Biró, tânărul pictor și om de cultură de o anvergură excepțională, spun tânăr fiindcă a murit la nici 38 de ani, asasinat la Budapesta de către membrii partidului crucii cu săgeți (Nyilaskeresztes Párt) chiar în ajunul eliberării capitalei ungare, în ianuarie 1945.
În după-amiaza zilei de 10 iulie 2022, în clădirea Muzeului Istoriei Evreilor orașului Oradea, Sinagoga Aachvas Rein, a avut loc vernisajul expoziției pictorului martir orădean, cu prilejul împlinirii a 115 ani de la nașterea lui, în 8 iulie 1907. Expoziția intitulată ”Biró József Remember 2022”, al cărei curator este omul de cultură Dr. Daniel Lőwy, cuprinde tablouri în ulei, grafică, caricaturi, documente și fotografii personale din colecția donată Comunității Evreiești din Cluj Napoca de nepotul artistului, scriitorul de limbă franceză Adam Biró.
Prin prezentarea emoționantă și caldă a lui Daniel Lőwy, toți cei prezenți am simțit ca pe un dar posibilitatea de a cunoaște momente ale vieții și creației unei personalități uriașe, a unui artist și erudit de marcă.
József Biró s-a născut la Oradea, în 8 iulie 1907, fiul profesorului Mark Biró și al Mariei Hirschl și a frecventat școlile evreiești din oraș, tatăl lui fiind directorul şcolilor evreiești ortodoxe din Oradea. A fost și elev al gimnaziului orădean tutelat de Ordinul Premonstratens și a absolvit Liceul Evreiesc înființat și condus de tatăl său. Dând dovadă de un talent precoce, micul József a luat lecții de pictură cu Thorma János încă de la vârsta de șapte ani. După bacalaureat s-a înscris la Școala Superioară de Arte (Szépművészeti Főiskola) din Budapesta, iar în anul 1932 și-a susținut doctoratul în istoria artei cu lucrarea dedicată palatelor baroce și neoclasiciste orădene Nagyváradi barok es neoclasszicus művészeti emlékei.
Prin preocupările lui legate de istoria artei, căreia i s-a dedicat, József Biró s-a apropiat mult de Clujul anilor 1930-1940, lucrând la descrierea castelelor transilvane pe care le-a vizitat și le-a studiat cu minuțiozitate, înainte ca acestea să fie total distruse de război și de comunism. Munca lui s-a concretizat într-o lucrare de o deosebită valoare, apărută în anul 1943 sub titlul Erdélyi kastélyok (Castele transilvănene). Centre ale vieții culturale din acele vremuri, castelele și conacele descrise de József Biró nu mai există. Lucrarea lui este cu atât mai valoroasă, ea fiind un reper pentru cercetătorii din domeniul istoriei artei, datorită descrierilor colecțiilor de artă și a bibliotecilor pe care le adăposteau.
József Biró cunoștea limba latină și, în afară de limba maghiară – limba sa maternă – cunoștea româna, franceza, italiana, spaniola, germana, engleza și olandeza la nivel de citit și scris. A fost un grafolog excepțional, analizând în profunzime psihologia scrisului de mână, iar tratatul lui, A modern grafológia, apărut în 1930, s-a bucurat de o mare popularitate și a avut trei ediții, cea mai recentă fiind publicată în anul 2013, la mai bine de opt decenii după ediția princeps. Între anii 1937-1939 József Biró a fost directorul Bibliotecii Teleki din Târgu Mureş, după ce catalogase biblioteca de 30.000 de volume din castelul contelui Miklós Bánffy din Bonțida.
Membru al prestigioasei Școli de pictură de la Baia Mare, ca pictor și grafician, József Biró a ales totuși aplecarea spre știință, lăsând arta pe plan secund, dar folosindu-și talentul în munca de istoric de artă. În timpul vieții sale a dobândit o oarecare faimă ca pictor și a avut cronici favorabile și încurajatoare cu tablouri și desene reușite, devenind un excelent specialist prin informațiile aprofundate pe care le deținea în domeniul artei. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm cum s-ar fi dezvoltat talentul și cariera de artist a lui József Biró dacă viața nu i-ar fi fost curmată tragic.
Povestea colecției de lucrări care face obiectul expoziției de la Oradea este ea însăși interesantă și te face să te gândești că lucrurile se așază în matca lor firească și predestinată chiar și după zeci de ani. În anul 2015 Dr. Daniel Lőwy a publicat monografia Az úri város zsidó lakosai. A nagyváradi zsidóság története (Locuitorii evrei ai orașului domnesc. Istoria evreimii orădene). După apariția ei a fost contactat de nepotul lui József Biró, scriitorul francez Adam Biro, deținătorul colecției de artefacte, ca moștenitor al artistului orădean. Acesta i-a împărtășit lui Daniel Lőwy că nici copiii și nici nepoții lui nu manifestă interes pentru moștenirea provenită de la ruda lor orădeană, așa încât ar dori ca lucrările lui József Biró să devină accesibile publicului și pentru asta dorea să doneze întreaga colecție fie orașului Oradea, fie Clujului.
Colecția a fost donată Clujului, fiind expusă pentru prima oară în vara anului 2021 la Muzeul de Artă din Palatul Bánffy, un loc demn de memoria istoricului de artă, grafologului și artistului József Biró. În anul 1938 el a dedicat un studiu aprofundat acestui palat clujean și arhitectului său: A kolozsvári Bánffy-palota és tervező mestere, Johann Eberhard Blaumann (Palatul Banffy de la Cluj și maistrul lui, arhitectul Johann Eberhard Blaumann), iar în 1940 a scris introducerea la Kolozsvári képeskönyv (Ghidul Clujului), redactând şi conţinutul acestei cărţi. Acestea s-au constituit în argumente pentru a alege Clujul ca beneficiar al colecției Biró, care își va găsi locul definitiv într-un spațiu dedicat în cadrul Comunității Evreilor din Cluj Napoca sub forma unei Galerii omagiale József Biró.
Ca o dovadă a valorii lui, putem menționa că două lucrări ale sale sunt expuse la Muzeul de Artă și Istorie a Iudaismului din Paris și o lucrare a fost expusă timp de şase luni la Galeria de Artă din Budapesta, intrând apoi în colecția muzeului. Documentele și corespondența conținută de colecție se vor putea constitui într-o valoroasă bază de date accesibilă studenților și cercetătorilor din domeniul artei şi istoriei.
În iarna anului trecut am fost la Budapesta, la târgul de Crăciun. Pe malul Dunării, foarte aproape de Parlament, am văzut memorialul închinat martirilor uciși și aruncați în fluviu în iarna 1944-1945. Cei care ați vizitat acel loc știți că vorbesc despre pantofii de fier, simboluri a ceea ce a rămas în urma victimelor unui regim criminal și a unui timp îngrozitor pe care nu-l putem înțelege, ierta și nicidecum uita.
Pe vremea vizitei mele la Budapesta nu știam că urma să aflu detalii emoționante ale vieții unui orădean care și-a găsit în acel loc sfârșitul absurd, nemeritat și tragic. József Biró a fost ucis împreună cu tatăl său într-o zi de iarnă, pe malul Dunării. Se spune că apa se colorase în roșu de la sângele celor asasinați. În urma cererilor sale repetate adresate administrației maghiare din Oradea anului 1944 și datorită prestigiului său academic, József Biró a reușit să fie exceptat de la prevederile legilor anti-evreiești în vigoare și a scăpat din ghetoul orădean împreună cu tatăl său, Mark Biró, și soția sa, Anikó Auer, toți refugiindu-se la Budapesta.
Aici, în ziua de 6 ianuarie 1945, în timp ce era pe stradă împreună cu tatăl său, a fost recunoscut și denunțat ca evreu de către un orădean care lucra ca vânzător de ziare în Piața Octogon. József Biró și tatăl său au fost arestați de membrii partidului Crucii cu săgeți, torturați, și cu câteva ore înaintea eliberării Budapestei, duși pe malul Dunării, încătușați, și unul dintre ei a fost împușcat. În cădere acesta l-a tras și pe celălalt după el și amândoi și-au găsit sfârșitul în apa fluviului. Era metoda diabolică folosită de jandarmii maghiari pentru a nu risipi muniția – pentru asasinarea a doi oameni ajungea un singur glonț. Nu vom ști niciodată dacă împușcat a fost tatăl sau fiul. Asasinatul fioros se întâmpla în apropierea Academiei Maghiare de Științe, unde József Biró avea toate șansele să ajungă membru la apogeul carierei sale. Istoria nemiloasă a hotărât însă altfel.
O parte din lucrările sale de artă, cărțile sale, precum și câteva fotografii vor fi expuse până în 31 august 2022 la Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea. Demersul de a vizita acest loc și această expoziție este pentru a ne bucura de munca unui om excepțional, de efortul celor care au făcut posibil acest lucru dar, mai presus de orice, pentru aducere aminte, pentru a primi în inimi ceea ce ni se restituie cu generozitate și căldură. Știm cu toții că atâta timp cât cineva este pomenit, e ca şi cum ar mai fi printre noi!
Anca Laslo
(Fotografii de la eveniment: Anca Laslo)
Referințe:
https://www.tikvah.ro/ro/evreii-in-oradea/contributia-evreilor-in-oradea/arte
20 Comments
Am citit recent romanul ” Trilogia transilvana” scrisa de Miclós Bánffy intre anii 1930 -1940, carte care m-a impresionat mult.
Pentru ca sa aflu din articolul dvs ca in aceeaşi perioada, Yoszef Biró a catalogat biblioteca de 30000 de volume a contelui Bánffy, si ca a scris o lucrare extrem de valoroasa despre castelele Transilvaniei.
In roman apar descrieri, uneori minutioase ale conacelor si palatelor din Ardeal, unde se desfasoara viata personala si sociala a nobilimii.
Pictorul si istoricul de arta Biró a fost intrinsec legat de Transilvania , a contribuit cu profesionalism si dăruire la păstrarea civilizatiei si culturii acestor meleaguri. Si sa fie omorãt ca un duşman, ca o persosna ostila,( in ochii nazistilor asta era orice evreu).
Multumesc inca odata, Anca.
Cu mare drag! Nici nu va imaginati cat ma bucura comentariul dumneavoastra si cat ma impresioneaza destinele unor astfel de oameni exceptionali.
O evocare emoționantă a unui om de excepție.Asemenea oameni trebuie ajutați să înfrunte timpul!
Va multumesc!
Multumim pentru evocarea personalitații pictorului oradean Joszef Biro, si prezentarea activitatii si operei sale. Impresionant, atât eruditia sa colosala, si devotamentul pentru Transilvania, cât si studiile si formarea sa la Liceul Evreiesc. Din cât am vazut pe Internet, tablourile pictorului Biró sunt expresive, intense si delicate, si ma bucur ca majoritatea lor se găsesc acum la Cluj.
Mi-a facut rau faptul ca marele om de cultura si tatal sau au fost ucisi cu câteva ore inainte de eliberarea Budapestei, denuntat de un vànzator originar din Oradea. Oare ura față de evrei era asa de puternica?
Un articol excelent, Anca
Va multumesc mult si ma bucur tare ca am reusit sa redau putin din ceea ce a fost si a oferit acest om exceptional.
Felicitari pentru emotionanta evocare
Vă mulțumesc frumos!
Anca, ai reuşit să captezi în articolul tău atât biografia tragică a lui József Biró cât şi descrierea expoziţiei care a avut loc în onoarea lui. Cu cât aflu mai multe despre Oradea, cu atât îmi place mai mult; admir grija pe care locuitorii o manifestă faţă de aspectul oraşului lor, dar şi faţă de oamenii care au contribuit la înfrumuseţarea lui. Un oraş cu suflet! Felicitări!
Iti multumesc Marina, ai observat corect.
Citindu-i biografia și destinul tragic, îl regăsesc pe Iózsef Biró, ca personaj anonim în filmul “Cutia muzicală” a lui Costea Gavras (1989), un film despre vinovăție-nevinovăție, despre erou-monstru, despre responsabilitate și conștiință.
Vizitarea acestei expoziții, care are ea însăși o poveste miraculoasă, este ca o pietricică adusă memoriei lui Iózsef Biró.
Sunt fericita daca pot sa contribui fie si un strop la a-l face cunoscut pe Biro Jozsef. Cunosc filmul si va dau dreptate. Va multumesc pentru comentariu!
Un memento detailat și emoționant despre omul de cultură și pictorul Biró József . Mulțumim pentru această scriere detailată și plină de empatie !
Va multumesc frumos!
Mă bucur foarte mult că lucrările lui József Biró au fost expuse în oraşul său natal. Graţie Ancăi Laslo, iată că cititorii revistei Baabel (care au fost informaţi şi despre vernisajul expoziţiei Biró care a avut loc anul trecut la Cluj https://baabel.ro/2021/06/lucrarile-pictorului-martir-jozsef-biro-revin-la-cluj-dupa-aproape-opt-decenii/ ) află pe larg şi despre acest eveniment.remarcabil.
A fos cu adevarat un moment special care aduce bucurie oradenilor.
Un articol scris excelent si cu multa compasiune. La fel a fost ucis si Richter Gedeon, fondatorul industriei farmaceutice din Ungaria. Din pacate, multi dintre acei criminali nemernici la fel ca cei din Garda de fier au scapat nepedepsiti, ba chiar isi gasesc admiratori in zilele noastre.
Cred ca nu putem permite uitarii sa alunge astfel de amintiri. Multumesc pentru apreciere.
Multumim frumos pentru acest articol scris cu talent, cu detalii care ne fac ca sa fim alaturi de tine atat la expozitie cat si sa intelegem si sa pretuim omul, viata si operele lui.
Mulțumesc foarte mult!