Zilele trecute am luat-o pe nepoata noastră cea mare la o zi de relaxare la un mall din Tel Aviv. Cum ei nimic nu îi scapă și este foarte curioasă din fire, s-a oprit lângă o reclamă care arăta niște blocuri turn în curs de construcție în nordul Tel Avivului. Nepoata s-a întors spre mine și m-a întrebat: “De ce nordul orașelor este de obicei mai înfloritor și locuitorii sunt mai înstăriți decât în sud?”
Cunoșteam acest lucru în Israel, dar niciodată nu m-am întrebat de ce. Nordul orașului Rehovot, acolo unde locuiesc eu, găzduiește celebrul Institut Weizmann și Facultatea de Agricultură și, fără discuție, locuitorii din nordul orașului au un statut social mai ridicat și probabil sunt mai înstăriți decât cei din sud. Acest fenomen este și mai pronunțat la Tel Aviv astfel încât în glumă (sau în batjocură) cei din sud îi numesc pe cei din nord țfonim (nordici), iar cuvântul de argou țfonbonim a devenit o poreclă pentru băieții de bani gata. Tel Avivul este numit chiar Medinat Tel Aviv (Statul Tel Aviv), el fiind nu numai centrul economic al Israelului, ci și centrul vieții culturale și boeme.
Dacă mă gândesc bine, acest lucru se aplică și Europei de Nord și de Sud, Americii de Nord și de Sud, Italiei de Nord și de Sud, etc. Dar care este explicația? Care sunt factorii care intervin în alegerea domiciliului? De ce unii preferă nordul și nu sudul? Articolul pe care îl citez (1) consideră că este un fenomen psihologic.
De exemplu, dacă cuvântul “erou” apare în partea de sus a ecranului, el este remarcat mai pozitiv decât dacă apare la baza ecranului. Am prefera ca după moarte să ajungemsus, în rai, nu jos, în iad… Dar ce legătură au aceste observații cu alegerea unei locuințe? Într-un experiment, unui grup de indivizi li s-a arătat o hartă pe care figurau numai punctele cardinale și când au fost întrebați unde ar vrea să locuiască, majoritatea au indicat nordul. Cartierele care cuprind în numele lor cuvântul “Nord” au mai mult succes la vânzare – poate în afară de cele de la Polul Nord…
Cercetând pe Internet articole legate de preferința locului unde am vrea să trăim, m-am oprit la cuvântul Gentrification.
Gentrificarea
Termenul “gentrificare” încă nu a intrat oficial în dicționarul limbii române, dar el este deja folosit în presă. Dicționarul on-line Merriam-Webster îl definește ca pe un proces prin care un cartier sărac primește un influx de locuitori mai înstăriți, clădirile sunt renovate, valoarea proprietăților crește și locuitorii săraci sunt nevoiți să plece.(2)
Termenul a fost introdus în sociologie în 1964, în SUA, de către Ruth Glass, evreică originară din Germania. La început părea un fenomen pozitiv, ducând la îmbogățirea vieții culturale, economice și sociale ale cartierelor sărace, însă, cu timpul, el a început să fie criticat. Ruth Glass scria: “Unul câte unul, cartierele muncitorești au fost invadate de oameni mai înstăriți din păturile sociale mijlocii sau bogate și până la urmă, prin scumpirea serviciilor, au făcut ca cei săraci să părăsească aceste cartiere, schimbând astfel caracterul social al regiunii sau al cartierului”.(3)
În ilustrația de mai sus, favela din dreapta contrastează cu vilele mai elegante și cu grădini din stânga. Terenurile ieftine ale favelelor sunt cumpărate de cei bogați, care construiesc pe ele vile, școli și mall-uri, mult mai scumpe ca locuințele și prăvăliile dinainte. Din punct de vedere urbanistic și datorită criminalității mai scăzute, gentrificarea favelelor este un lucru pozitiv, dar mulți localnici nu își pot permite un nivel de viață mai ridicat și sunt nevoiți să-și caute locuințe mai ieftine în alte favele, iar noii proprietari ai terenurilor continuă să se îmbogățească.
Chiar dacă toate cartierele sărace ale marilor orașe ar fi gentrificate, cred că va mai dura multă vreme până când vor putea profita și cei săraci. În Israel, presupun că și în alte țări, există proiecte de înnoire a unor blocuri sau chiar a unor cartiere întregi fără ca locuitorii să fie obligați să plece, dar în multe cazuri rezultatele sunt doar cosmetice.
Procesul de gentrificare desfășurat în SUA, America latină, precum și în majoritatea metropolelor europene, poate fi observat și în cartierele mai vechi ale marilor orașe din Israel.
Istoria gentrificării
Deși cuvântul gentrificare este o invenție recentă, procesul a existat încă din antichitate, de exemplu la Roma, unde tot felul de dughene și de maghernițe au fost treptat înlocuite cu vile elegante. Cuvântul englez provine de la gentry (mică nobilime).
Cu timpul au apărut diverse teorii care încearcă să explice apariția gentrificării. O teorie pune accentul pe cauzele demografice: creșterea numărului de oameni tineri în căutarea primei locuințe. Teoria socio-culturală explică fenomenul prin schimbarea atitudinii oamenilor înstăriți care nu mai vor să locuiască în afara orașului. Unii acuză creșterea prețului caselor din suburbii care face ca centrul orașelor să devină mai atrăgător. Nu trebuie să neglijăm motivele economice: a cumpăra o proprietate ieftină, a o dezvolta și apoi a o vinde scump este o afacere excelentă. În sfârșit, în societate există forțe care încurajează gentrificarea (de exemplu guvernul, firmele de construcții, băncile care dau împrumuturi) și forțe care se opun, și anume locuitorii care se tem că până la urmă vor rămâne pe drumuri.(4)
Efectele gentrificării
Printre efectele pozitive ale gentrificării se pot menționa scăderea criminalității, îmbunătățirea serviciilor acordate populației, creșterea puterii de cumpărare medii a locuitorilor, scăderea numărului de apartamente neocupate, creșterea nivelului cartierului din multe puncte de vedere, inclusiv încasările instituțiilor publice, cum ar fi primăriile, amestecul între diferite straturi și nivele sociale și creșterea valorii proprietăților.
Dar, precum a prezis Ruth Glass, pe lângă efectele pozitive ale gentrificării, au apărut și fenomene negative, inclusiv creșterea costului serviciilor publice, precum și conflicte între vechii locuitori și noii-veniți. Săracii care nu-și mai pot permite chiriile mai mari, uneori devin boschetari. Vechii proprietari sunt presați să-și vândă locuințele la prețuri de nimic și să se mute. Structura demografică a cartierului se schimbă și apar tensiuni între cele două grupuri distincte de locuitori.
Etapele gentrificării
Fenomenul l-au început artiștii, studenții, muzicienii, scriitorii, cei aparținând grupului LBGT, activiștii politici și toți cei care căutau locuri unde existența era ieftină și unde erau tolerați. Au urmat profesioniști din clasele mijlocii și superioare (medici, ingineri, etc.), oameni cu idei liberale-progresiste (profesori, jurnaliști, politicieni) și în ultimele decenii chiar bogătași. Cu timpul, locatarii nevoiași au început să organizeze mișcări de protest împotriva gentrificării, au creat organizații și au dat în judecată pe unii dintre noii proprietari profitori. În SUA a fost promulgată o lege, The Fair Housing Act, după care nu ai voie să refuzi să vinzi / să închiriezi locuința cuiva pentru că e negru, sau evreu, sau LGBT, are mulți copii sau e handicapat. (5)
Un articol publicat recent în revista britanică The Guardian descrie diferite metode de a reduce daunele gentrificării. Pentru cine este interesat să citească articolul în detaliu, am atașat un link (6). Finalul articolului sintetizează o parte din conținutul lui: Orașele sunt și au fost o sursă de revitalizare a societății, fiind o forță creatoare în cadrul dezvoltării societăților umane. Fiindcă în zilele noastre majoritatea populației trăiește în orașe, este foarte important ca dezvoltarea și înflorirea orașelor să fie durabile și să se asigure că ele îi servesc pe toți locuitorii, nu numai pe puținii norocoși care au bani.
Gentrificarea este un fenomen dinamic. Unele cartiere progresează, pe când altele decad. Factori precum învechirea caselor și a infrastructurii, gălăgia sau pur și simplu apariția unor cartiere mai elegante fac ca locuitorii mai înstăriți să părăsească treptat cartierul.
O cauză frecventă a decăderii este schimbarea structurii demografice a populației cartierului, de exemplu când unele locuințe sunt ocupate de persoane din lumea interlopă. În Europa, influxul necontrolat de imigranți poate duce la decăderea cartierelor. În Israel are loc o infiltrare treptată a ultra-religioșilor în cartiere înstărite. Mulți dintre ei au un nivel socio-economic scăzut, familii numeroase și, mai ales, ei tind să impună stilul lor de viață și asupra celorlalți locuitori, de exemplu să oprească circulația mașinilor în timpul Șabatului, chiar dacă ei sunt în minoritate. (Cum reușesc să cumpere locuințe în cartiere înstărite este o altă întrebare.) Aceste fenomene nedorite există în multe țări din lume, iar ca rezultat locuitorii originali părăsesc cartierul. Deci, un cartier înstărit și înfloritor va regresa.
De multe ori este greu să înțelegem și să prezicem rerum natura!
Tiberiu Ezri
Bibliografie
1. https://healthland.time.com/2011/05/31/the-psychology-of-real-estate-why-north-is-better-than-south/
2. https://www.merriam-webster.com/dictionary/gentrification
4. https://en.m.wikipedia.org/wiki/Gentrification
5. https://www.justice.gov/crt/fair-housing-act-1
6. https://www.theguardian.com/cities/2023/jun/29/how-to-reduce-the-damage-done-by-gentrification
16 Comments
Un articol excelent despre dezvoltarea spatiilor locative, amplasarii intreprinderilor si a stabilimentelor culturale si sportive, cīt si despre influenta lor in dinamica sociala.
M-am gîndit la edilii orasului Haifa, pe care nu-i inteleg deloc. Am mai scris intr-un comentariu, odata, despre rolul portului Haifa in Palestina mandatara.
Si ma intreb deja de multi ani de ce nu se face nimic pentru a “gentrifica”, a păstra centrul Haifei, orasul istoric construit de evrei si englezi?
Hadar, un cartier frumos, unde se gasesc Templul mondial Bahai, primul Tehnion cu palmierul sadit de Einstein, celebra scoala Reali, Sinagoga mare, centenara, etc, este atît de delāsat, aproape in paragina.
Nu se construieste nimic nou, nu se refac vechile cladiri si in curînd, fara macar putina cosmetica, totul se va transforma intr-o ruina. Noi locuim in Hadar Haelion, (Hadarul de sus) de aproape 40 de ani, aproape imediat de la venirea noastra in tara. Populatia, mai mult nou veniti, oameni in vîrsta, familii ce inchiriaza.
Cartierul dispune de scoli, spitale, magazine, Teatrul Municipal, un transport excelent, si se gaseste doar la cīteva minute cu autobuzul de unul dintre cele mai elegante centre al Haifei. In jur de 8 a.m, 2 p.m, statiile si autobuzele sunt pline de elevi venind si plecīnd de la scoli.
Nu ar fi fost mai logic sa se investeasca in cartier si copiii cu familiile lor sa locuiasca aici?
E trist
Aveți dreptate doamnă!
Observasem fenomenul dar nu știam că are un nume și este analizat. Gemenii sunt curioși (eu) și mereu am ocazia să aflu lucruri foarte interesante din articolele tale excelente.
Multumesc!
Janus cu doua fete! Aparent, gentrificarea este o binefacare pentru estetica urbana, dar nu si pentru locuitorii cartierelor transformate. A decimat multe stiluri locale de viata, a dislocat artisti din atelierele lor…cele pe care si le puteau permite. Am citit despre nenumarate abuzuri, incercari (ilegale) de intimidare a locatarilor pentru a-i determina sa se mute.
Ai dreptate, este greu de prevazut care va fi viitorul unui cartier.
Multumesc, Tibi, pentru ff interesant articol.
În sudul Israelului s-a petrecut în urmă cu zeci de ani un fenomen interesant: au apărut trei așezări la distanțe de 7-14 km de Beer Șeva, unde s-au așezat cei care vroiau să se despartă de orașul ”mare”, cu problemele lui, cu zgomote, cu greutățile primăriei de a-l menține curat, etc.
Azi cele trei așezari prosperă, dar nu numai ele, ci si orașul cel mare, care a devenit o metropolă mică.
Prin urmare gentrificarea are și aspecte pozitive.
GbM
Multumesc Gabi!
Nepoata ta mare pune întrebări bune și pentru tine a fost o inspirație la tema pentru articol. Niciodată nu m-am gândit la această întrebare .
E interesantă și mișcarea populației dintr-un loc în altul al orașului sau dintr-o localitate urbană la una cu case particulare și multă verdeață. Mai interesant este că și cultura, educația copiilor , dar și scumpetea e la un nivel mai înalt în cartierele gentry. Eu văd și o altă împărțire: centrul față de periferie. Temă foarte interesantă!!! Idee bună !
Multumesc Evi!
Tibi, din nou dai dovada de o curiozitate si o seriozitate care au fost probabil definitorii pentru intregul parcurs al vietii tale, termenul si ideea imi sunt complet necunoscute, si ca sa fiu sincera ma gandesc daca au intr-adevar o valabilitate universala. Mobilitatea sociala este un fenomen sociologic prin care e de asteptat ca straturile socio-economice mai joase, mai problematice sa ajunga mai sus, sa progreseze, dar de obicei acest progres e asigurat de o infasurare economica in ascensiune a acelor straturi care ajung mai depare, care inca de la timpul revolutiei industriale, au parasit satele, saracia si au incercat sa-si gaseasca un loc mai “sus”.
Asta ar fi trebuit sa faca si refugiatii palestinieni, pentru care – nu stiu de ce – nu a existat probabil nici o stimulare care sa-i determine sa faca ce au facut milioane de oameni, refugiati din varii motive. La ei nu a mers.
Spre deosebire de cele scrise de Andrea, eu cred in valoarea caselor la verticala, blocurile construite cu seriozitate si intelepciune, ele pot asigura spatiu locativ pentru mii de oameni. Cred ca asa trebuia facut in limitele esteticului urban si al mentinerii unei traditii. Desigur că în acel spaţiu sunt amintiri ale trecutului , dar in ultima vreme sau poate chiar de zeci de ani, exista tendinta de intoarcere la acest mod de viata. Ca o a doua forma locuibila.
Am asociat-o intotdeauna cu oameni foarte bine situati care au mult timp si se bucura de prezenta gradinii in jurul casei, Departe de mine acest sistem de viata. Anonimitatea in locuinta mi se pare lucrul cel mai potrivit.
Din nou, “raiul” sudului Israelului, despre care acum se vorbeste oriunde, aici la noi, a fost o forma de viata a unei populatii instarite sau mai tarziu a celor care nu si-au putut gasi solutii locuibile in conditii accesibile, oameni pacifisti, care au sperat si s-au iluzionat ca se putea face pace cu vecinii. O iluzie care a submers si a generat o tragedie. Nu singura…
Mulțumesc Veronica. Închipuie-ți însă că tragedia ar fi fost și mai mare dacă barbarii Hamas năvăleau în chibuțuri cu blocuri înalte în loc de căsuțe…
Tind sa cred ca o alta conceptie de viata ar fi existat in cazul pe care il descrii. Ceea ce se petrece in blocuri nu prea este la indemana celor din exterior. Dar nu numai salbaticii pot navali in Israel, daca milioanle vor ramane flamande , insetate si disperate, sutele de mii vor navali mult mai departe, si atunci armata nu ii va mai putea stavili.
Lozincile nu ajuta, iar lupta si moartea atator soldati este ingrozitor de trista, ca sa nu spun revoltatoare. S-au facut atat de multe greseli !
Ai dreptate.
Fenomenul îmi sugerează de departe un fel de paralelism cu ceea ce scria Yuval Noah Harari în cartea lui “Sapiens A brief history of humankind”. Autorul arată că revoluția agricolă care s-a petrecut acum în jur de 12.000 de ani a dezvoltat viață socială a omului prin faptul că s-au creat comunități, în schimb au început epidemiile, războaiele, etc. Oamenii lucrau din zori până seara pentru o bucată de pâine.Oare înainte de asta omul “Culegător și vânător” era mai fericit?
Cred că gentrificarea (sau cum s-o fi numit ea înainte de apariţia acestui termen) a avut un rol esenţial în progresul şi dezvoltarea oraşelor, a societăţii, de-a lungul secolelor. O constat zi de zi în oraşul meu natal, cel în care îmi duc viaţa de multe decenii. Uneori mi se rupe sufletul când văd blocurile înalte şi impersonale care năpădesc cartierele clujene cu căsuţe burgheze din anii 1900 sau chiar mai vechi, cele care dădeau farmecul străzilor din preajma pieţei de alimente, de pildă. Noii locuitori (veneticii) din aceste cartiere habar nu au de istoria locurilor, de istoria oraşului. Ei muncesc şi de bucură de ceea ce le oferă noul Cluj adică Cluj-Napoca!