Fiica mea locuiește la Natanya, un oraș modern, în plină dezvoltare, dar regiunea din jur este mai mult rurală. De la ea am aflat povestea tragică legată de începuturile satului Yanuv care a fost întemeiat în anul 1950 de un grup de imigranți din Tunisia.
Odată cu hotărârea ONU din noiembrie 1947 de a împărți teritoriul Palestinei, aflat sub mandat britanic, într-un stat evreiesc și unul arab și apoi izbucnirea Războiului de Independență (care a durat până în 20 iulie 1949), soarta evreilor care locuiau în statele arabe s-a înrăutățit drastic. La antisemitismul mai mult sau mai puțin mocnit s-a adăugat un aspect nou: evreii deveniseră reprezentanții unui stat ostil. În multe locuri au izbucnit pogromuri, cetățeni pașnici au fost măcelăriți, bunuri și case au fost distruse, guvernele au impus numeroase restricții și măsuri antievreiești. Mulți evrei au încercat să fugă, dar puțini au reușit.
Încă în 1933 s-a format în Germania organizația Aliat haNoar (Imigrația de tineret). Copiii evrei salvați din ghearele nazismului au fost trimiși în Palestina. Grupuri de copii au fost găzduite în kibuțuri și s-au construit „sate de copii”: școli cu internat și cu tot ce aveau nevoie copiii singuri sau orfani. Chiar înainte de întemeierea statului Israel, conducerea populației evreiești din Palestina a încercat să-i salveze pe evreii aflați în primejdie și primul rând pe copii. Au fost trimiși emisari care să convingă părinții să permită copiilor să plece singuri. (Acest lucru s-a întâmplat și în România, vezi https://baabel.ro/2016/12/drumul-lui-itzhak-ohad-din-romania-eret-israel/ ) Conducerea britanică se opunea, așa că au fost încercări de imigrație ilegală și cei care erau prinși erau internați în lagărele din Cipru. Unii copii au fost duși întâi în Europa ca să se mai întremeze și să aștepte în siguranță până când vor putea imigra fără pericol și până când noul stat Israel le va putea oferi condiții corespunzătoare.
În acest context, în anul 1949 organizația de ajutorare American Jewish Joint Distribution Committee în colaborare cu guvernul norvegian care s-a declarat dispus să ajute, a pornit o acțiune de a salva măcar câteva sute de copii din nordul Africii. Au fost preferați copiii din familii sărace, care aveau și mai puține opțiuni decât ceilalți. Guvernul norvegian le-a pus la dispoziție o clădire care mai înainte servise de sanatoriu pentru tuberculoși. (După alte surse a fost un bordel pentru soldații Germaniei Naziste unde „lucrau” femei norvegiene.) În orice caz, Aliat haNoar a transformat clădirea în tabără de recuperare pentru 200 de copii. Prima serie a fost adusă din Maroc în primăvara 1949, iar toamna, aceștia au plecat în Israel și a urmat o a doua serie din Tunisia.
Au fost angajate două avioane DC-3 Dakota ale firmei Aero-Holland și în 20 noiembrie 1949 a avut loc acțiunea. Unul a ajuns cu bine la Oslo, dar celălalt a suferit un accident groaznic: s-a rătăcit, a zburat prea jos într-un teren muntos și s-a prăbușit la câteva zeci de kilometri spre sud de Oslo. De fapt, a fost un „lanț al slăbiciunilor”. Pe drum avionul a făcut o escală la Bruxelles pentru a repara o defecțiune tehnică la sistemul de comunicație, dar se pare că nici sistemul de navigație nu funcționa cum trebuie. Pilotul era obosit, era vreme rea, ceață… Poate că accidentul a fost inevitabil. În urma impactului, rezervoarele de benzină au luat foc, coada s-a detașat și a fost azvârlită cât colo. În avion erau 35 de persoane: 28 de copii, trei însoțitoare și patru membri ai echipajului.
Când turnul de control al aeroportului din Oslo a pierdut legătura cu avionul și totul părea să indice că a avut loc un accident, s-a cerut ajutorul publicului să caute avionul dispărut. O echipă de voluntari l-a găsit după 42 de ore de căutare. Rămășițele avionului erau un spectacol înspăimântător. Și totuși… de undeva s-a auzit un scâncet. Miracol! Un copil mai era în viață! Era Yitzhak Allal, în vârstă de 11 ani. Locul lui fusese în spate, în coada avionului, și când aceasta s-a detașat, el a căzut la o oarecare distanță de ceilalți. Centura de siguranță și scaunul capitonat l-au protejat și, ironia sorții, focul care i-a mistuit pe ceilalți l-a scăpat pe el de îngheț. Era rebegit de frig, hămesit de foame (avea numai niște mere pe care mama i le dăduse înainte de plecare), era mânjit cu funingine, dar nu era grav rănit. L-au dus la spital, l-au îngrijit și băiatul și-a revenit – cel puțin fizic.
A fost unul din cele mai grave accidente aviatice din Norvegia. Localnicii au organizat o chetă pentru ajutorarea familiilor celor decedați. Regele Norvegiei chiar a oferit să-l adopte pe Yitzhak. Din banii adunați, guvernul israelian a cumpărat un teren de la un arab înstărit și în primăvara anului 1950 a fost întemeiat satul Yanuv. La început sătenii au locuit în corturi, dar guvernul norvegian a donat cherestea pentru primele barăci. Locuitorii erau familiile care își pierduseră copiii în accident, printre care și familia Allal.
Yitzhak și-a petrecut restul vieții la Yanuv. Familia a primit un lot de pământ și și-a întemeiat o gospodărie în care a lucrat și el – mai târziu a lucrat și ca gardian la un penitenciar din apropiere. S-a însurat și a avut șase copii. Din păcate, Yitzhak nu mai este în viață, dar unii dintre copiii lui mai trăiesc și astăzi în sat. Nimeni nu mai locuiește în barăcile de odinioară, dar baraca cea mai mare servește până astăzi de cămin cultural. În baraca în care locuia pe vremuri familia Allal a fost instalat un mic muzeu dedicat „copiilor din Oslo”. Iar în amintirea întâmplării tragice s-a ridicat un monument care amintește de coada unui avion și pe care sunt înscrise numele tuturor celor care și-au pierdut viața.
Muzeul a fost înființat abia de curând, din inițiativa unuia dintre primii locuitori ai satului, Shimon Yishay. El a umblat din casă în casă și a adunat de pe la oameni obiecte, fotografii și mai ales amintiri. Tot el a organizat materialul și a pregătit expoziția. Festivitatea de inaugurare a avut loc în toamna anului 2023. Vă invit să participați – chiar dacă discursurile sunt în ebraică, veți putea arunca o privire în muzeu. https://www.youtube.com/watch?v=xnnjcmE7DK8
Hava Oren
Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Hurum_air_disaster
https://www.lev-hasharon.com/271
https://en.wikipedia.org/wiki/Yanuv
Sursa ilustrațiilor:
1.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Stamp_of_Israel_-_Youth_Aliyah_-_25mil.jpg English: Designer: Miriam Karolyעברית: מעצב: מרים קרולי, Public domain, via Wikimedia Commons
2.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Dakota_van_de_Aero-Holland,_Bestanddeelnr_902-6665.jpg#mw-jump-to-license Anefo, CC0, via Wikimedia Commons
3.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Alal.jpeg Fritz Cohen, Public domain, via Wikimedia Commons
4.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Yanuv_children_memorial.jpg אבישי טייכר משתמש:Avi1111, CC BY-SA 2.5 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.5>, via Wikimedia Commons
