Număr vizualizări 12 ori

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse https://parasitenpresse.wordpress.com.

7. Septembrie.  Avertisment

Vara s-a întors, luminoasă și clară, și papagalii au dispărut din nou.  Peste tot e lumină, pe pod, de la orizont radiază o strălucire aurie și de pe suprafața apei una verde-albăstruie.  Gândurile mi se învârt în jurul lecturii nocturne.  Orbit de soare, trebuie tot timpul să închid ochii; îndărătul genelor e negru cu un fel de licărit.  Las lectura nocturnă, Nopțile Parisului, de Rétif de la Bretonne, înăbușită odată cu dimineața, să se ridice din nou la suprafață în timp ce pedalez înspre clinică.

Cadrul cărții: povestitorul rătăcește aparent fără țintă prin viața de noapte a Parisului și cunoaște o marchiză depresivă.  Legătura platonică dintre ei se dezvoltă în folosul amândurora.  Hoinarul își încheie plimbările nocturne cu o întâlnire cu marchiza și îi povestește peripețiile prin care a trecut, înainte de a le pune pe hârtie sau, într-un fel, de a le ciopli în piatră.  Plimbările sale nocturne au acum un țel matinal, iar marchiza, dezamăgită de lumea bărbaților, aproape că își regăsește curajul de a trăi.  Poate că această formă de tratament antidepresiv ar trebui introdusă și dezvoltată în clinici, oricum boala își are rădăcinile în noapte, care multor depresivi le apare ca o zi interminabilă.  Există unele încercări în această direcție, legate de privare de somn; cercurile de lectură au și ele o contribuție.

În mod special m-au impresionat cugetările lui Rétif de la Bretonne despre muncă și bogăție spirituală din punctul de vedere al naratorului, mai ales fixarea momentului prin scris, ca mijloc de îmbogățire, atât în privința prezentului, cât și al amintirii, prin multiplicarea celor trăite, o valoare adăugată după zile și nopți, ba și după ani și chiar secole. 

Astăzi e una din zilele liniștite la clinică, poate datorită vremii.  În ziarul de azi scria că 2023 este anul cel mai cald de când există înregistrări ale temperaturii.  Relaxat am plecat de la servici, am încălecat pe bicicletă și am pornit, inimos, în direcția bazinului de înot, când m-a oprit un polițist.  Avea dreptate, pe o distanță mică am circulat în contrasens.  Avertisment, 20 de euro.  O prostie!  Dar ce contează?  După formula lui Rétif, aceasta nu este decât încă o amintire dintr-o zi de joi și învățătura este că nici amintirile nu se primesc pe gratis și mersul în contrasens ajută.

14. Septembrie.  Inima e un organ periferic

Locuiesc într-o zonă frumoasă.  Azi dimineață, când vreau să mă urc pe bicicletă, văd un grup de femei care vorbesc între ele ucraineană.  Sunt vesele și zgomotoase.  Curios, mă uit în direcția lor.  Ele îmi înțeleg greșit privirea și își închipuie că mă deranjează gălăgia, din contră, glasurile lor vesele îmi fac plăcere.  Mă gândesc la vremea când eu însumi abia venisem în Germania, cu mulți ani în urmă, și știu exact cum se simt ele: nelalocul lor, nepregătite, autentice, fără mască.  Pornesc la drum și după câteva sute de metri îmi iese în cale un pensionar corpolent pe o bicicletă electrică.  În acel loc, pista de biciclete este atât de largă, încât aproape ar încăpea chiar două mașini una lângă alta.  El se răstește la mine, zice că circul în mijlocul drumului.  La început nici nu înțeleg ce vrea, dar mă mir cât e de vehement.  Prosperitatea distruge, mă gândesc, și îmi continui drumul în tăcere.

Lângă pod, papagalii verzi au revenit, dar de data aceasta și-au ales alt copac.  Apoi trec pe la Poșta Centrală.  Mirosul de cafea proaspătă de aici e suficient să mă aducă în starea de spirit potrivită pentru această zi de joi, pentru muncă și pentru scris.  Simiți cu susan, abia ieșiți din cuptor, din băcănia turcească de alături, întregesc senzația olfactivă – încă niciodată nu m-am oprit aici să iau micul dejun.

La benzinărie văd că prețurile a urcat din nou.  Benzina a ajuns la aproape doi euro și se comportă exact la fel ca dobânzile – invers proporțional cu gradul de satisfacție al populației.

Mafioții mizerabili ai industriei petroliere din deșerturi și stepe conspiră împreună împotriva omenirii și trimit tot soiul de marionete oribile ca să-și dovedească hotărârea neclintită: azi ziarele erau pline de fotografii ale dictatorului Coreei de Nord, străbătând Rusia cu trenul său blindat pentru a încheia un acord privind comerțul de arme.

Între timp, relatarea săptămânală devine ea însăși o aventură.  În fiecare săptămână, întâmplările și percepțiile se înșiruie ca ieșite dintr-un generator de numere aleatorii, se combină într-un tablou unitar care încremenește într-o veșnică devenire și desăvârșirea lui ar putea rămâne până la sfârșit doar o iluzie.  Și totuși, mă bucur deja de ceea ce va fi „după”.

Cât de diferite pot fi zilele și locurile…  Duminica am trecut printr-un parc drăguț la periferie.  În jurul meu erau case familiale pe străzi elegante care duceau spre centru, cu case vechi și cafenele la modă.  Peste tot erau tinere perechi cu copii în cărucior, în drum spre casă, după o zi însorită în parc.  Zona este considerată „alternativă”, deci poate ceva mai de stânga.  Sunt tineri simpatici, se vede pe ei educația din familie și reușita rapidă în prima fază a vieții lor de adulți.  Cunosc această situație din proprie experiență: bacalaureat, studii superioare, copil, familie – nimic de obiectat.  Și totuși, cunosc și cealaltă față a acestei întreprinderi, fața întunecată: o viață de rutină pe care unii o acceptă, cel puțin pentru o vreme, alții renunță și o dau dracului, așa cum a făcut Peter Schlemihl din cartea lui Adelbert von Chamisso. 

De altfel, apropo de Dracul, azi am consultat un pacient care, în urmă cu câțiva ani, a ajuns la convingerea că el e bunul Dumnezeu, dar apoi a fost cuprins de îndoieli și, pe același pod pe care îl trec și eu în drum spre clinică, a privit cam adânc în apă, noroc că nu era prea adânc…  Între timp – și au fost ani – a lucrat ca tehnician electronist.  Acum trebuia investigată funcția renală, pentru ca rinichii să poată continua încă multă vreme să elimine medicamentele pe care le primea.  Dar să ne întoarcem la plimbările de duminică.  La fel ca în basmele pe care ei înșiși, ca tineri părinți, le citesc copiilor lor, nici în viață nu există undo, nu există o a doua șansă.  Puținii care întâlnesc devreme lumea umbrelor, duc cu ea o luptă amarnică pe care (aproape) o pierd, dar, vorba aceea: socoteala vine la urmă și cum scrie în Macbeth, chiar în prima scenă, la sabatul vrăjitoarelor: When shall we three meet again, in thunder, lightning or in rain? When the hurly burly s done and the battle lost and won. (Când vom fi iarăși împreună, tustrele-n ploaie și furtună?  Zarva când s-a potolit și cel învins a biruit.)

Umbrele înving, dar asta nu are nicio importanță, căci fără ele ne lipsește oglinda întunecată a vieții, singura care decide ce vom pune în balanță până la urmă.  Fără umbre ni se pare că ieșim învingători, la fel ca păpușile rusești: una duce în sine o a doua, până la ultima care nu mai duce nimic, pentru că inima păpușii e în umbră, e nevăzută. 

Cu ani în urmă, la examenul de absolvire al medicinii, am fost martor la o dispută între profesorul de neurologie și cel de cardiologie.  La un moment dat, neurologul a declarat plin de exuberanță:

– Domnule profesor K., în esență, din punctul de vedere al neurologiei, inima nu este decât un organ periferic.

Cardiologul a fost nevoit să înghită acest afront, nu mai era tânăr și nu se simțea în stare să se opună.  Nici mie nu mi-a venit la moment nicio idee.

Peter Rosenthal, din volumul Donnerstag (Joi)

(traducerea Hava Oren)