Număr vizualizări 7 ori
Era prin 1950. Părinții mei erau studenți la medicină, la Timișoara, și urmau să se căsătorească în curând. Mama, care locuise până atunci cu părinții, habar nu avea să gătească și a rugat-o pe bunica să o învețe. Dar (după cum mi s-a povestit), aceasta i-a răspuns:
– Pentru ce? Tu o să fii doctoriță și o să ai servitoare.
În zilele noastre această afirmație pare venită din altă lume. Și totuși, în anii 1950 – 60, noi mai aveam fete în casă. Veneau mai ales din Secuime, cele mai multe nu știau o boabă românește și așa am învățat și eu o brumă de maghiară. Dar abia absolviseră șapte clase și nici ele nu știau să gătească. Mama și-a cumpărat o „Sanda Marin” și a folosit-o toată viața – a fost o gospodină excelentă. Când am terminat liceul, mi-a cumpărat și mie una pe care o folosesc până astăzi. Iar femeii (din Moldova) care a îngrijit-o pe mama în ultimii ei ani i-am dăruit ca amintire tot o „Sanda Marin”. Asta face la un loc trei sferturi de veac! De atunci am mai cunoscut și alte cărți de bucate, am preluat multe feluri de mâncare din alte culturi, dar tot „Sanda Marin” a rămas cartea mea de căpătâi.
Am încercat să aflu cine se ascunde în spatele pseudonimului „Sanda Marin” și am găsit răspunsul… chiar în revista Baabel: https://baabel.ro/2014/04/andrei-banc-enigmatica-sanda-marin/ Era Cecilia Simionescu-Zapan și prima ediție a cărţii ei de bucate a apărut în 1936, exact acum 90 de ani, cu prefața lui Păstorel Teodoreanu, din care citez:
Alegerea menu-ului e, pentru multe căsnicii, unul dintre cele mai penibile momente ale zilei. […] – Ce mâncăm astăzi? În cartea doamnei Marin veți găsi zilnic răspunsul. […] Gospodina nu se mai găsește în fața neantului. Ce-ul și Cum-ul sunt rezolvate – și cu, dar și fără sos!
A fost o realizare valoroasă, dar nu unică. În Israel am cunoscut cartea de bucate a lui Ruth Sirkis, evreii din Olanda o folosesc pe cea a lui Saartje Vos și, fiind multă vreme înscrisă la biblioteca Centrului Cultural Britanic, am cunoscut-o pe Mrs. Beeton, „Sanda Marin” a Angliei din epoca victoriană. Mi-o închipuiam ca pe o matroană respectabilă, între două vârste, cu o experiență îndelungată în menaj, poate va fi fost chiar bucătăreasa vreunei familii nobiliare… Nici pomeneală! Realitatea este cu totul alta. Și interesant că am găsit unele aspecte comune între Isabella Beeton (1836 – 1865) și Cecilia Simionescu (1900 – 1961), chiar dacă le desparte aproape un secol.
Ambele erau doamne „de familie bună”, bine educate pentru vremea lor (pension în Germania, limbi străine, pian). Cecilia Simionescu, fiică de academician, s-a căsătorit cu un om de știință, copii nu a avut, a dus o viață liniștită. Avea o singură pasiune: gătitul. Și era într-adevăr o gospodină desăvârșită. În articolul https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/divertisment/bonton-cine-a-fost-cu-adevarat-sanda-marin-femeia-care-a-facut-emisiuni-culinare-inainte-ca-jamie-oliver-sa-se-fi-nascut-232137 se găsesc poze de familie și un videoclip unde vorbesc oameni care au cunoscut-o.
De-a lungul vieții a colecționat rețete de bucătărie și în 1936 și-a publicat cartea de bucate. Dintr-un exces de modestie a ales să folosească pseudonimul Sanda Marin, convinsă că nu poate concura cu lucrările științifice ale tatălui și ale soțului ei. Și, ironia sorții, cine își mai amintește astăzi de Ion Simionescu sau de Mihai Zapan?
Viața Isabellei Beeton a fost mult mai scurtă și mai tumultuoasă: după ce a pierdut doi copii la o vârstă fragedă, a murit la numai 28 de ani, la naștere. Soțul ei avea o editură unde publica reviste pentru femei și copii, cărți educaționale etc. De la început ea l-a ajutat la munca editorială, la traduceri și, mai ales, a scris în revista pentru femei. Așa a apărut ideea de a publica în fiecare număr un supliment cu sfaturi și îndrumări pentru gospodine și, mai ales, cu rețete de bucătărie. Aceste suplimente au fost apoi adunate într-un volum: Beeton’s Book of Household Management, apărut în 1861.
Nu numai că Isabella Beeton nu avea anii de experiență ai „Sandei Marin”, ea nici măcar nu știa să gătească! Experiența ei menajeră se limita la ajutorul dat mamei cu creșterea fraților mai mici (și erau mulți!) și un curs făcut cu un meșter cofetar local. Succesul cărții se datorează faptului că ea scria clar și ordonat și știa să se documenteze.
Ambele cărți sunt adevărate enciclopedii de menaj: cu mult peste o mie de rețete culinare, dar și multe alte sfaturi utile. Mrs Beeton include îndrumări pentru organizarea casei, îndatoririle diverșilor slujitori, îngrijirea bolnavilor și multe altele. Rețetele apar într-un format modern: lista ingredientelor, apoi modul de preparare, timpul necesar, sezonul potrivit și chiar costul. Cartea conține și un capitol cu rețete de regim pentru bolnavi. Sanda Marin are și ea un capitol intitulat „Sfaturi și lămuriri”, o culegere de meniuri de sezon și un capitol care astăzi ni se pare desuet: cum se prepară pâine, borș, varză acră, diferite conserve pentru iarnă. Edițiile originale se pot vedea aici:
și
https://www.gutenberg.org/cache/epub/10136/pg10136-images.html
Ambele cărți au devenit „branduri”, în vorbirea curentă, titlurile cărților au fost date uitării, a rămas numai „o Sanda Marin” sau ”a Mrs. Beeton”. Sanda Marin a ajuns la 29 de ediții, cât despre Mrs. Beeton, nimeni nu le mai ține socoteala. În orice caz, ele continuă să se tipărească și să se vândă. (Din păcate, soțul ei, Samuel Beeton, care nu era un om de afaceri prea reușit, a ajuns în pragul falimentului, a fost nevoit să vândă unei alte edituri drepturile de autor – o adevărată mină de aur! – și a rămas cu datorii toată viața.)
Evident că de la o ediție la alta, conținutul a fost adaptat, îmbogățit sau uneori, din contră, redus: Mrs. Beeton a apărut în ediții prescurtate, iar din Sanda Marin, în perioada comunistă au fost cenzurate rețetele străine, cele foarte scumpe sau cu ingrediente care nu se găseau. Modificările sunt mai departe făcute în numele autoarei – chiar dacă aceasta demult nu mai trăiește. Ceea ce se păstrează este spiritul, formatul, prezentarea…
***
Vă veți întreba poate de ce am ales acest subiect. Am făcut-o după ce am vizionat pe YouTube un documentar despre Mrs. Beeton.
Autorul, Ben Smolder, o învinuiește pe Isabella Beeton de plagiat (aduce chiar dovezi, un text copiat cuvânt de cuvânt din altă carte) și spune că cel puțin prima ediție este scrisă de mântuială, e plină de greșeli – ingrediente lipsă, îndrumări greșite, ca de exemplu că macaroanele trebuie fierte două ore. Ciudat! Oare de ce? Să fi fost Isabella Beeton chiar atât de neștiutoare, încât să-i fi scăpat greșeli flagrante? Învinuiri asemănătoare apar și în Wikipedia și în alte surse. Dar, cunoscând viața ei, eu aș fi mai îngăduitoare.
În Anglia anilor 1850 era foarte neobișnuit ca o femeie burgheză să lucreze. Ea s-a oferit să-și ajute soțul pentru că vedea în aceasta o provocare, dar și un mod de a-și îneca amarul la pierderea primului copil. În cei 2-3 ani în care a fost scrisă cartea, Isabella Beeton a fost întâi sfâșiată de durere, apoi din nou însărcinată, a născut, a avut de îngrijit un copil mic. Treptat situația financiară a familiei s-a înrăutățit și ea a rămas și fără ajutor în gospodărie – și nu era ca astăzi, gospodăria era muncă grea. Apoi s-a grăbit să termine cartea pentru a avea o sursă suplimentară de venit. Sigur că nu a putut încerca decât o mică parte din rețete și nu a apucat să verifice cu atenție textul de peste o mie de pagini. Eu găsesc că, așa cum era, cartea ei de bucate a fost totuși o realizare importantă – și nu este numai părerea mea, ci a multor generații de gospodine.
Cât despre acuzația de plagiat, după lege nu există drepturi de autor pentru rețete culinare. Cele mai multe sunt rețete tradiționale. Oare se mai poate ști cine a inventat sarmalele sau ciorba? Sigur că nu. Fiecare gospodină are un caiet (sau mai multe) unde își notează mâncăruri care i-au plăcut, rețete primite de la prietene sau găsite cine știe pe unde. Așadar faptul în sine că a luat rețete din alte cărți de bucate nu poate fi numit plagiat. Drepturi de autor se pot primi pentru modul de prezentare, ilustrații etc. Iar modul ei de prezentare, în cele mai multe cazuri, a fost original. Eu o văd ca pe o deschizătoare de drumuri și sunt dispusă să-i iert micile abateri de la perfecțiune.
Hava Oren
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sanda_Marin
https://en.wikipedia.org/wiki/Isabella_Beeton
https://en.wikipedia.org/wiki/Mrs._Beeton%27s_Book_of_Household_Management
Sursa ilustrațiilor:
1.Imagine creată cu asistenţă digitală (ChatGPT)
2. Foto credit Hava Oren
3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Isabella_Mary_Beeton.jpg Maull & Polyblank, Public domain, via Wikimedia Commons
4. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Title_page_of_%27Household_Management%27_Wellcome_L0042710.jpg The Wellcome Collection, CC BY 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/4.0>, via Wikimedia Commons
