Număr vizualizări 5 ori
Cartea scrisă în limba engleză, cu o grafică prietenoasă și redactată în fraze clare este ușor de înțeles pentru cititor. De la început şi până la sfârșit domină întrebarea. Răspunsul rămâne la alegerea cititorului. De fapt, dialogul este esența filosofiei socratice. Stilul este eseistic, tragicomic, tragicul fiind temperat de comic. Cartea ia forma unor scrisori adresate prietenilor sau oricărui cititor, scrise de un medic și umanist devotat Israelului. Este documentată și permite, totodată, și perspectiva părții opuse. Este tristă.
Ce m-a fascinat? Poemul lui Martin Niemöller[1] (redau aici versiunea în limba română)
Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă.
Nu eram comunist.
Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut.
Nu eram social-democrat.
Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat.
Nu eram sindicalist.
Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat.
Nu eram evreu.
Când au venit să mă ia pe mine,
nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.
Informațiile primează asupra stării emoționale a autorului. Dar informațiile false domină mass-media și se răspândesc ca focul în lumea civilizată. Ele creează opinia publică, pe care majoritatea oamenilor o „cred fără a cerceta”, cu atât mai mult atunci când informațiile negative despre evrei și/sau despre Israel corespund unei opinii deja formate și, în general, antisemitismului înrădăcinat de două mii de ani.
Autorul atrage atenția asupra hărții Orientului Mijlociu. Această hartă mi-a trezit mereu un sentiment de ridicol, de frică și de paradox, dar și de mândrie: o țară atât de mică s-a ridicat într-un deșert plin de mlaștini și țânțari și a devenit singura țară democratică din regiune, cu o tehnologie dintre cele mai avansate și cu oameni de cultură, literatură și muzică de înalt nivel.
S-au schimbat israelienii după atacul din 7 octombrie 2023? Au devenit „triști, dar mai înțelepți?”
Mai avem iluzii?
Știm că am rămas singuri. Și singuri ne vom apăra. Așa au făcut toate generațiile, de când există poporul evreu. Așa vom face și noi.
Încercările de a ajunge la o înțelegere cu palestinienii au eșuat în repetate rânduri: de la Războiul de Independență la discuțiile de la Camp David și la negocierile din timpul premierului Ehud Olmert. În prezent, o asemenea înțelegere pare de neatins.
Pentru cei care ne doresc dispariția, autorul are o surpriză: suntem aici, pe pământul strămoșilor noștri, și VOM RĂMÂNE AICI.
De ce? Deoarece copiii, nepoții, strănepoții noștri și, mai departe, urmașii lor AU DREPTUL SĂ EXISTE.
Mi-am dorit o asemenea carte despre locul și circumstanțele în care trăim noi, israelienii, și vecinii noștri: țări arabe, unele mai pașnice, altele care ne vor dispariția. Cu aceste țări se vor putea purta tratative, fie acum, fie în viitor. Nu însă și cu organizațiile teroriste, care cresc precum ciupercile după ploaie și își educă copiii să ne ucidă.
Cartea privește, de aproape și de la distanță, evenimentele dintr-o perspectivă largă, așa cum sunt văzute de cei implicați în acest conflict interminabil. În haosul în care ne aflăm, ea aduce la lumină câteva adevăruri.
Sursa imaginii: Gabriel M. Gurman
Eva Grosz
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Niem%C3%B6ller
[*] Autorul îşi semnează cărţile de ficţiune şi articolele din revista Baabel cu pseudonimul Gabriel Ben Meron.

