Număr vizualizări 5 ori
Tatăl meu împlinește 100 de ani. În copilărie a supraviețuit unei familii destrămate, fiind crescut de bunici, mătuși și unchi. Ca adolescent a supraviețuit ghetoului, deportării, lagărelor de muncă forțată și celui de exterminare. Ca adult a supraviețuit antisemitismului care mocnea în România la reîntoarcerea lui din deportare, a supraviețuit anilor întunecoși ai sfârșitului epocii lui Ceaușescu. În anii senectuții, în Israel, a supraviețuit războaielor, bombardamentelor, lipsei spațiului protector din apartamentul în care locuiește și acum. La un pahar de whisky cu jumări, discutând mai ales istoria și politica actuală, așa cum se leagă de amintirile lui, îmi destăinuie că deseori se întreabă de ce tocmai el mai este în viață.
Dacă aș dedica câteva propoziții succinte, un singur paragraf, fiecărui an din viața lui, ar ieși un roman, nu un articol. Dar cine e curios să afle o sută de detalii, fie ele cât de picante, despre o persoană necunoscută, care a devenit „celebră” doar prin vârsta la care a ajuns? Așa am ajuns să alcătuiesc o mostră de surse[1] pentru informații.
Prin frânturile de evenimente selectate care au apărut în ziarele vremii vreau să-i aduc cititorului fundalul, mediul care l-a înconjurat, așa cum se încheagă el din fragmentele de informații decupate de mine, după gustul meu. Nu încerc să fiu obiectiv. Doar și eu am fost contemporan cu ele și cu el în ultimele trei sferturi de veac.
Ideea își are rădăcina într-o amintire de copil, de pe la începutul anilor ʼ60. Într-un sertar din dormitor am găsit, împăturit cu grijă, ziarul în care a fost publicată știrea despre zborul lui Gagarin. Nu știu de ce au decis părinții mei să păstreze acest ziar. Nici eu nu pot să explic de ce păstrez ziarele care au anunțat asasinarea lui Rabin, trecerea în acest mileniu și atentatul din 11 septembrie din New York. Probabil deoarece simt că noi facem parte din evenimentele care marchează anii vieții. Trăiesc cu speranța nemărturisită că ele (evenimentele) vor putea fi reconstituite într-un viitor în care nu vom mai fi, mai mult sau mai puțin corect, și din ziarele păstrate în vreun sertar.
Din cele 38 de ziare, 25 în limba română și 13 în limba maghiară, publicate în ziua în care s-a născut, o sâmbătă, 6 noiembrie 1926, la Dumbrăveni, pe atunci în România, am ales știrile care urmează.
Un articol din ziarul Unirea din Blaj despre reforma învățământului se încheie cu lista materiilor pe care un licean trebuie neapărat să le studieze pentru a-și forma cultura generală:
Este reconfortant să descopăr că sunt activități sociale, cum ar fi reforma învățământului, care rămân fixe, indiferent de locația geografică, regimul politic sau momentul istoric.
Ziarul Voința Banatului din Timișoara încheie astfel articolul de la rubrica științifică intitulat „Este locuită planeta Marte?” astfel[2]:
Ziarul în limba maghiară[3] Aradi Friss Ujság alege să reproducă un raport preluat dintr-o revistă de statistică din Ungaria, care subliniază că imigrarea evreilor în Palestina a devenit recent foarte activă datorită propagandei sioniste:
Am continuat cu o rezoluție de 25 de ani și am găsit 6 ziare în limba română și 4 în limba maghiară, publicate în România marți, 6 noiembrie 1951. Era anul în care m-am născut eu, primul lui copil. Majoritatea textelor sunt dedicate aniversării Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, articolele de fond fiind scrise de prim-secretarii sau membrii comitetelor regionale de partid. Unele ziare, în ambele limbi, au ales să reproducă suplimentar și un articol publicat de Gh. Gheorghiu-Dej cu câteva zile înainte în săptămânalul Cominformului[4].
Dar tot ziarul Lupta Moldovei din Iași dovedește că încă mai exista viață culturală evreiască.
La fel ca în trecut și viitor, și în prezentul anului 1951, găsim o referință[5] la situația din Orientul Mijlociu.
La 50 de ani, pentru sâmbătă, 6 noiembrie 1976, am găsit 18 ziare în limba română și 6 în limba maghiară.
Buletinul Oficial, editat de Consiliul de Stat, publică scoaterea la concurs de către Ministerul Învățământului a câteva zeci de posturi de cadre didactice pentru Facultatea de Medicină și Farmacie și Universitate, ambele din București, citații judecătorești pentru procese de divorț, anunțuri de pierderi de acte, solicitări de schimbări de nume, hotărârile plenarei C.C. al P.C.R. și stenograma integrală a lucrărilor Marii Adunări Naționale. Aceste lucrări apar și pe prima pagină a tuturor ziarelor. Spre deosebire de anul 1951, în acest an aniversării Marii Revoluții Socialiste din Octombrie i se acordă doar câteva rânduri, rareori pe prima pagină.
Programul televiziunii începe la ora 11 dimineața și se încheie noaptea târziu, după ora 23, cu o transmisiune în direct de la Salonic a campionatelor balcanice de gimnastică.
Nici zona noastră nu lipsește. Războiul civil face victime și printre militarii forţelor arabe de pace în Liban.
Tribunalul de la Miercurea Ciuc a condamnat-o pe Maria Nunu, în vârstă de 19 ani, la 75 de zile de închisoare pentru eschivare de la muncă și stil de viață parazitar.
Oficiul județean de turism Harghita primește înscrieri pentru excursii în străinătate la Chișinău, Cracovia și Eger. La înscriere sunt necesare fotografii, completarea unui formular tip și acordul unității unde lucrează solicitantul. Nu se menționează că ar fi necesar un pașaport de călătorie.
Întreprinderea „Colorom” de la Codlea angajează numai bărbați între 18 și 45 de ani. Pe atunci anunțul era corect politic.
O știre seacă publicată de toate ziarele în limba română cu o zi înainte: tov. Nicolae Ceaușescu l-a primit pe președintele organizației Bʼnai Bʼrith din SUA[6]. „Întâlnirea a decurs într-o atmosferă cordială”.
Peste 75 de ani mostra mea de ziare publicate în România marți, 6 noiembrie 2001, conține 35 de ziare în limba română și 10 în limba maghiară – peste 600 de pagini într-o singură zi și nu am găsit nimic demn de remarcat. Nici nu e de mirare, eu eram aici de peste 20 de ani, tatăl meu de peste 10 ani. Evenimentele descrise îmi erau străine, ar fi putut să fi fost publicate în orice parte a globului, dar nici eu, nici el nu mai trăiam în mijlocul lor. Nu mai trăiam acolo.
Andrei Herzlinger
[1] Articolele au fost „recoltate” de pe site-ul Arcanum; https://adt.arcanum.com/en/discover/.
[2] Este vorba de concepția geocentristă notată în lucrarea Almagesta scrisă de Ptolemeu; https://ro.wikipedia.org/wiki/Ptolemeu.
[3] Ziarul arădean proaspăt; Prima coloană prezintă anii, a doua numărul de imigranți. În prima jumătate a anului 1926 au sosit cca. 10000 de imigranți în Palestina.
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Cominform; Pentru pace trainică, pentru democrație populară! Nr. 44 (156).
[5] Titlul caricaturii: Situația din Orientul apropiat.
[6] Vezi Clauza națiunii celei mai favorizate – REVISTA BAABEL (Andrei Schwartz, 2018) pentru a înțelege legătura acestei știri cu emigrarea din România. William Korey era lobbyist cu un rol semnificativ în promovarea amendamentului Jackson-Vanik care lega relațiile comerciale ale Statelor Unite cu țările blocului sovietic de libertatea de emigrare a evreilor.
