De-a lungul întregii cariere în medicină am observat că femeile nasc numai în pat, culcate pe spate, cu picioarele sprijinite și depărtate – în poziția de litotomie. Și totuși, de-a lungul istoriei și chiar și astăzi, în unele case de nașteri și centre medicale, se desfăşoară naşteri și în alte poziții decât cea de litotomie: ghemuită (squatting position), în picioare, în genunchi sau în patru labe. Uneori, femeia poate trece de la o poziție la alta, în funcție de evoluția nașterii. Poziția de litotomie are avantajul de a-i permite femeii să se odihnească și de a-i oferi obstetricianului acces liber la bazin și la perineu. Are însă și neajunsuri. Nașterea poate dura mai mult decât în cazul altor poziții, iar uneori circulația sanguină a mamei și a fătului pot fi afectate de presiunea exercitată de uterul gravid asupra venei cave și a aortei. Aceste dezavantaje pot fi ameliorate prin adoptarea poziției laterale, preferabil pe partea stângă.Read more…
Clădirea unei companii britanice, transformată în sediu al poliției
Pe strada Hativat Golani nr. 21 din Haifa se află o clădire neobișnuită, cu o prezență aparte. Silueta ei impunătoare se remarcă și astăzi, deși clădirea este abandonată și poartă urmele trecerii timpului. Povestea ei începe cu inițiativa unei mari companii britanice și continuă cu schimbările de funcțiune pe care le-a cunoscut în perioada Mandatului Britanic și după întemeierea statului Israel. Clădirea a fost destinată birourilor companiei ICI (Imperial Chemical Industries), una din cele mai mari companii britanice din industria chimică. Înființată în 1926, compania comercializa îngrășăminte, pesticide, coloranți și produse chimice pentru industrie. Activitatea ei în Palestina includea și consultanță pentru agricultori, precum și furnizarea de produse folosite în plantații, stațiuni de cercetare și fabrici. Printre personalitățile asociate cu înființarea și dezvoltarea companiei se numără Alfred Mond (1868–1930), lord Melchett, industriaș, om de finanțe și politician britanic. El a fost unul din principalii artizani ai fuziunii din 1926 care a dus la crearea companiei ICI și primul președinte al consiliului de administrație. Activitatea ICI în Levant era coordonată de Yehiel Weizmann, fratele mai mic al lui Chaim Weizmann, cel care avea să devină primul președinte al Israelului. În 1938 compania și-a transferat sediul central de la Haifa în zona Jaffa – Tel Aviv, pe fondul extinderii activității sale în centrul țării.Read more…
Când inteligenţa artificială ne pune pe gânduri
În urmă cu un an am urmat un curs de inteligență artificială și subiectul, care nu credeam că mă va interesa prea mult, pur și simplu m-a fascinat. De atunci folosesc zilnic ajutorul IA. La cei 60 de ani ai mei, poate că nu mai sunt la vârsta la care să încep o preocupare intensă pentru lucruri noi. Cu toate acestea, IA a reușit să mă prindă. Folosesc mai multe modele de inteligență artificială și, uneori, chiar în același timp. Dacă un script de PowerShell nu iese cum vreau, ajung să cer părerea mai multor „colegi” artificiali, până când unul dintre ei găsește soluția. Ce este, de fapt, inteligența artificială? Și teama că aceasta ne va înlocui are vreun temei? După modesta mea părere, cel puțin deocamdată, IA este o unealtă, una mult mai sofisticată decât cele cu care am fost obișnuiți până acum, dar tot o unealtă creată de om. Ea ne poate ajuta să scriem, să calculăm, să programăm, să căutăm informații, să analizăm cantități enorme de date sau să facem unele lucruri mult mai repede decât le-am face singuri. Și, nu în ultimul rând, ea poate elimina o parte din oboseala și efortul uman.Read more…
Cum e viața după ce ai murit… temporar?
Mark Twain: “Știrea despre dispariția mea din această lume a fost, de fapt, o cumplită exagerare.” – Frază publicată după ce un cotidian anunțase știrea decesului cunoscutului scriitor. Am fost (și din fericire mai sunt!) medic ATI timp de peste 55 ani. Am senzația (și cred că nu greșesc) că am văzut cam tot ce se poate numi activitate clinică în domeniul meu. Am văzut suferință, dar și enorm de multe cazuri de satisfacție pentru rezultatele tratamentului. Am văzut tragedii, le-am trăit, pentru că aceia erau pacienții mei. Cu alte cuvinte, am văzut moartea apropiindu-se și luându-mi pacienți pentru a căror viață am luptat. Am avut cazuri, ce-i drept de-ajuns de puține, în care un pacient s-a complicat ducând la apariția stopului cardiac, dar l-am resuscitat și l-am reîntors la viață. Dar povestea colegei pe care am întâlnit-o recent la un congres se deosebește de tot ce știam, trăisem sau aflasem de la alții. Iată faptele, pe scurt. Doamna doctor în cauză, o personalitate cunoscută și apreciată în lumea medicală și nu numai, făcuse o infecție complicată cu insuficiență respiratorie acută, suficient de gravă pentru a necesita ventilația mecanică, artificială. Read more…
JOI. UN AN. NOIEMBRIE (II)
Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022. Peter este „medicul-condeier” prin excelență. Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit… Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. “16 Noiembrie. Angoasă. Toamna mai bântuie străzile cu frunzele ei galbene și roșii, dar seara se strecoară în oraș prima adiere a iernii și rămâne până în zori. E o musafiră exigentă. Mi-am făcut ordine în garderobă și sunt gata de plecare. Pe drum simt pe buze frigul și aerul expirat îmi apare ca o ceață. Frunzele veștede se prind în suporturile de parcare ale bicicletelor și foșnesc lugubru, ca Moartea cu coasa… „Black week. Totul cu 50% reducere!”, se laudă o reclamă pe un perete întreg. Ar trebui să mă duc mâine prin magazine, oricum am nevoie de o jachetă de ploaie. Și atunci profit și eu, nu mai sunt printre fraierii care plătesc prețul întreg. Hai să mă bucur și eu o dată de reduceri, să iau totul la jumătate de preț, fără îndoieli și fără teamă: cumpăr, deci exist! Parcă și bicicleta înaintează mai ușor… Poate și un sacou? Doar nimeni nu întinerește – și nici conținutul șifonierului. “Read more…
Parlamentele mele
Pensionarii, cel puțin o parte din ei, frecventează diferite „parlamente”, care se întrunesc de obicei în cofetării. Unele sunt formate din colegi de breaslă, altele din vorbitori ai aceleiași limbi, din oameni care au aceleași hobbyuri etc. Cu câțiva ani în urmă, am respins ideea de a participa la astfel de întâlniri, pe motiv că ar fi un semn de bătrânețe și că ar fi plictisitoare. Dar de doi ani frecventez și eu două „parlamente”. Unul este al unor colegi, medici pensionari de la spitalul la care am lucrat. Aproape fiecare specialitate este reprezentată. O „sesiune parlamentară” durează, în medie, nouăzeci de minute. Membrii fondatori, Lev și Simon, amândoi anesteziști (chiar dacă sunt pensionari, tot anesteziști au rămas), vin la cafenea cu o oră înaintea celorlalți participanți. De ce? Încă nu am aflat. Majoritatea discuțiilor se învârt în jurul amintirilor din vremurile în care prietenii mei erau încă activi. Eu, care am început să lucrez la spitalul Soroka abia în 1989, sunt foarte interesat de toate aceste amintiri. Read more…
Gânduri după lectura cărţii For the Sake of Truth, de Gabriel M. Gurman [*]
Cartea scrisă în limba engleză, având o grafică prietenoasă și redactată în fraze clare este ușor de înțeles pentru cititor. De la început şi până la sfârșit domină întrebarea. Răspunsul rămâne la alegerea cititorului. De fapt dialogul este esența filosofiei socratice. Stilul este eseistic, tragicomic, tragicul fiind temperat de comic. Cartea ia forma unor scrisori adresate prietenilor sau oricărui cititor, scrise de un medic și umanist devotat Israelului. Este documentată și permite, totodată, și perspectiva părții opuse. Este tristă. Informațiile primează asupra stării emoționale a autorului. Dar informațiile false domină mass-media și se răspândesc ca focul în lumea civilizată. Ele creează opinia publică, pe care majoritatea oamenilor o „cred fără a cerceta”. Cu atât mai mult atunci când informațiile negative despre evrei și/sau despre Israel corespund unei opinii deja formate și, în general, antisemitismului înrădăcinat de două mii de ani.Read more…
TES capătă importanţă naţională – prilej de bucurie sau de îngrijorare?
Zilele trecute, ministrul Culturii, Ioana Ciocan, o mare susținătoare a diferitelor forme de activitate culturală, acordând prioritate teatrului, a declarat că în baza unei hotărâri de guvern[1], Teatrul Evreiesc de Stat (TES) va deveni instituție de spectacole de importanță națională. Firește, anunțul a provocat o mare bucurie atât în rândul membrilor TES, de la director la actori, regizori și personal auxiliar, cât și în rândul comunității evreiești. Președintele FCER, deputatul Silviu Vexler, a mulțumit pentru măsura luată de Guvern. Pentru noi, TES este un teatru de excepție, care se numără printre puținele instituții culturale din Europa de Est care prezintă spectacole de calitate în limba idiș. Este rezultatul eforturilor unor personalități care s-au străduit să mențină viu acest simbol al trecutului, chiar și în cele mai grele condiții… Spunând toate acestea, nu putem decât să susținem hotărârea Guvernului. Dar, reflectând mai bine, ne punem întrebarea: de ce tocmai acum?Read more…







