Această plăcintă este una dintre prăjiturile favorite ale doctorului Falic de la Policlinica comunității București și vă rog să–l întrebați dacă îi place. Îl servesc pe doctoral Falic cu această plăcintă, ori de câte ori îmi este anunțată vizita dumnealui cu o zi înainte, eu fiindu-i o pacientă fidelă (și cu extrem de puține probleme de sănătate, nu sunt nici măcar superstițioasă, așa că nu mă tem de piaza rea). Dacă ați pus în aplicare rețeta din acest articol, v-a plăcut și veți fi cuminți, o să vă mai dau şi altădată niște rețete de succes garantate…mie la sută (sunt ale mamei mele, Irina Szmuk, autoare de cărți de bucate, puteți avea încredere în rețetele sale, mai puțin în ale mele, dar cea pe care o voi da este, de fapt, invenția mea și cu toate acestea, bună.)

Iată rețeta, și – spre deosebire de alte gospodine, v-o dau așa cum este ea, nu cu omisiuni cum se întâmplă de adesea la alte gospodine.

Iată rețeta :

Pregătim un aluat din două căni de caimac de pe laptele adunat de mai multe zile, adăugăm exact atâta făină cât este caimacul, puțină sare și-l frământăm. Apoi, punem aluatul în frigider și-l scoatem peste o zi. Îl împărțim în două, întindem prima parte cât este tava, o presărăm cu biscuiți dați pe răzătoare și adăugăm brânza amestecată

cu zahăr (după gust) sau cu zahăr ștevie pentru diabetici, un pumn de stafide și un ou. Întindem coca rămasă și acoperim cu ea brânza din tavă. Punem tava în cuptorul preîncălzit și potrivit la foc mic. Peste aproximativ 20 de minute, plăcinta este gata. O presărăm cu zahăr, tăiem în bucăți potrivite cât este caldă și după ce s-a răcit puțin, o putem servi, dar este bună și a doua zi.

Eva Szmuk