Cam prin 2003 – 2004, fiind la NewYork, iată-mă surprinsă cu o călătorie la LAS VEGAS, firește cu avionul. Habar nu aveam cât de departe se află, cât de scumpă este o asemenea vizită etc. Ne-am urcat într-un avion, în câteva ore eram acolo.
Ne aștepta un tânăr bucureștean care se interesa de fiica mea Sanda, se știau din studenție. Cu părinții lui făcusem cunoștință la Los Angeles, cu un an în urmă. El ne-a dus la un hotel, Monte Carlo, o imensitate, elegant, legat printr-un tren electric de un hotel și mai mare, Bellaggio. Aveam camera rezervată la nu știu ce etaj de unde vedeam foarte bine un imens bulevard, de fapt singura arteră pe care se înalță toate hotelurile. Noua mea cunoștință (nu-i mai știu numele) mi-a atras atenția, nu fără mândrie, că noul hotel de alături, și mai înalt decât unde ne aflam, imens, părând a fi un conglomerat de clădiri alăturate, era o singură construcție, zugrăvită în diferite culori astfel încât face impresia a fi un ansamblu. Ideea îi aparținea, fiind inginer și lucrând la primăria orașului. Deci principala arteră, unde se înalță mulțimea de hoteluri, este numită strip, adică fâșie. Este atât de aglomerată încât trecerea de pe o parte la alta se face doar pe niște poduri. Nu știi unde să te uiți mai întâi. Hoteluri cu nume europene, sugerând că proprietarii sunt în mare parte italieni, francezi etc.Imensul hotel franțuzesc se recunoaște după un turn Eiffel de dimensiuni mai mici decât originalul, dar cu baza în restaurantul francez, între mese, unde se gustă, bineînțeles, bucătărie franțuzească.
Vizavi, luxosul hotel Bellaggio este înconjurat de un canal, amintind de Veneția, cu muzică, bărci și multă lume în ele. La acest hotel am admirat multitudinea de magazine de lux, mai ales de bijuterii și îmbrăcăminte, un mic muzeu de picturi expuse pentru vânzare, un excelent restaurant (italian) unde luam masa. La un etaj superior am găsit o grădină cu flori splendid aranjate, foarte, foarte multe și diverse. A doua zi am dorit s-o mai vedem od ată. Surpriză – grădina era alta. Peste noapte a fost transformată într-una ….japoneză ! Personalul de acolo ne-a explicat că a fost anunțată vizita unor japonezi de rang înalt și…pentru a li se face plăcere, peste noapte au transformat toată grădina în una ….japoneză. Nu sunt în măsură să precizez dimensiunea grădinii respective, era cât suprafața hotelului !!! Comerțul din oraș se desfășoară și la un nivel mai modest, există tarabe cu îmbrăcăminte, magazine alimentare ca peste tot. Pe atunci se construia, se schimba aspectul unor clădiri, se renova, era ceva amețitor să vezi numai ce se întâmplă acolo.
Nu departe de unde stăteam, era un hotel în formă de…piramidă ! Cu vârful de sticlă (în orice caz transparent) iluminat despre care se afirma că ar fi singura construcție de pe Pământ identificabilă de către astronauți !
Aș fi putut să fac şi o excursie la Marele Canion ce se află în apropiere, nu am îndrăznit s-o fac de una singură. Prietenul care m-a dus era prea în vârstă….Nu am insistat pentru a-mi satisface curiozitatea….Ca oaspete trebuia să țin seama de niște limite.
Mi s-a explicat că imensul succes al orașului Las Vegas se explică prin sistemul de impozite extrem de îngăduitor. Toate hotelurile dispun de săli de joc și mi-a fost dat să mă conving că acestea sunt destul de frecventate chiar la ore mai târzii. Sala de
jocuri a hotelului unde am stat era exact atât de vastă cât hotelul în întregime – o stație de autobuz se afla la intrarea în sala de jocuri, iar următoarea, la recepția hotelului. Dimensiuni americane…amețitoare.
După cum amețitoare era și lumea care fojgăia la lăsarea întunericului…Oricât de multă lumină strălucea peste tot, o puzderie de tineri – teenagers – mișuna peste tot pe bulevard împărțind – doar bărbaților – niște foi viu colorate. Ajungând la hotel m-am lămurit despre ce era vorba – reclame pentru practicante ale așa-zisei celei mai vechi meserii din lume. La întoarcerea la NewYork în avionul plin nu puteam să nu observ diferența față de buna dispoziție din avionul care ne-a dus acolo. Domina o atmosferă tristă. De oameni cu iluzii pierdute, probabil de bani pierduți. Era doar impresia mea ?Eu nu am pierdut nimic. Am câștigat o experiență de viață sui-generis.
Eva Szmuk
