Noi, cei care scriem şi citim Baabel-ul, ca şi toate cele nouă miliarde de oameni contemporani cu noi avem noroc: am prins o intereră caldă între două glaciaţii. Acum 12.000 de ani gheţarii care acopereau jumătate din suprafaţa planetei s-au retras, nivelul oceanului planetar s-a ridicat cu zeci de metri,  o mare parte din strămoşii noştri au ieşit din peşteri şi…mii de specii au dispărut definitiv fiindcă erau adaptate pentru un climat rece  şi acum soarele bătea prea tare pentru ele. Exemplul cel mai cunoscut sunt mamuţii. Dar ei sunt doar un caz din miile de cazuri, fiindcă la vremea aceea majoritatea mega-mamiferelor  a pierit într-o climă pentru care nu era adaptată. Încălzirea globală s-a produs  nu din cauză că oamenii poluau atmosfera, pe atunci nu existau centralele electrice pe cărbune sau gaze, automobilele şi alte surse ale efectului de seră, ci din motive astronomice legate de modificarea unghiului axei Pământului. Iar studiile climatologice ne spun că o altă glaciaţie este la doi paşi geologici de noi, adică peste câteva milenii. De fapt, clima planetei noastre a fost sute de milioane de ani foarte caldă. Dinozaurii au putut stăpâni Pământul 175 de milioane de ani fiindcă era cald şi exista o vegetaţie luxuriantă. Apoi reptilele uriaşe au dispărut findcă atmosfera a început să se răcească şi în golul asfel creat s-au înmulţit speciile cu sânge cald: mamiferele, păsările şi pe lângă ele şi insectele. Pe uscat şi în adâncurile apelor domneşte un echilibru ecologic foarte fin care şi acum reacţionează la cele mai mici schimbări climatice.

Iată un exemplu. În Africa de vest, în Mauritania, trăieşte o pasăre micuţă numită “Red Knot”. Care are un cioc lung şi subţire cu care scotoceşte nisipul de pe plaje, hrănind-se cu scoici. Dar în ultimul timp a fost văzută hrănindu-se cu alge. Schimbarea meniului se datorează faptului că scoicile, reacţionând la încălzirea planetei s-au ascuns mai adânc în nisip, acolo unde găsesc umezeală, iar ciocurile păsărilor sunt prea scurte ca să le mai ajungă. În luna iunie, Red Knot migrează până pe coasta arctică a Rusiei. Un zbor de 9.300 km. Iar în august se întorc, adulţii traversând cu popasuri de alimentare în Olanda, iar păsările tinere zboară via Polonia.  Cercetătorii au descoperit că păsările tinere care ajung în Polonia sunt mai mici cu 30% decât cele de acum 30 de ani.  Insectele din zona arctică, din cauza încălzirii climei ies din ouă mai devreme. Dar păsărelele nu sunt atunci în Arctica şi astfel o mică, foarte mică încălzire a  climei are efecte fatale pentru o specie de păsări şi probabil că în scurt timp puii  nu mai vor avea putere să se întoarcă în Mauritania, iar specia va dispărea.Nu numai în acest caz modificarea climei are efecte fatale asupra animalelor. În Australia au dispărut rozătoarele, adică diferite specii de şoricei şi alte mici mamifere. Fiindcă nu mai au ce roade: au dispărut plantele si seminţele cu care se hrăneau. Dispariţia dinozaurilor a durat un milion de ani.Acum multe specii dispar sub ochii noştri. “Nodul roşu”,pasărea care iernează în Mauritania şi migrează spre Cercul polar soseşte atunci când insectele care îi asigură hrana au eclozat de mult timp. Aşa că numărul păsărilor din această specie s-a redus în câţiva ani la jumătate. Şi dacă se schimba clima mai repede decât se adaptează „Red Knot” specia va dispărea sub ochii noştri.

Altă specie care a dispărut din cauza încălzirii climei este un mega ierbivor care trăia în Patagonia. Studii recente au arătat că schimbările climatice plus venirea oamenilor în Patagonia acum 12.000 de ani au dus la dispariţia multor mega animale odată cu sfârşitul erei glaciare. Când se face prea cald noi, oamenii, ne punem aer condiţionat. Animalele şi insectele nu au această facilitate la dispoziţie. Şi mor. Dispar pentru totdeauna. Nu e nevoie ca un meteorit să lovească Pamântul, Omul distruge mii de specii de vieţuitoare la fel de eficient şi rapid, defrişând păduri, transformând spaţii întinse de terenuri  virgine în terenuri agricole. Din cauza tăierii sălbatice a pădurilor de la noi  avem acum inundaţii catastrofale  despre care localnicii spun că nu au mai văzut aşa ceva în viţa lor. Fireşte: pădurile absorbeau apa din ploi  şi stabilizau solul. Dar ce se întâmplă cu animalele si păsările care trăiau în aceste păduri? Se întrreabă cineva?

Andrei Banc