Tort aniversar pentru oamenii din Baabel

Iată-ne la cea de a patra aniversare a revistei noastre şi – potrivit tradiţiei –  vom sărbători evenimentul cu un tort…virtual, dar care poate deveni cât se poate de real în bucătăria cititorilor revistei. M-am oprit asupra tortului Doboş pentru că încă din copilărie m-au fascinat feliile vărgate, umplute cu cremă de cacao şi glazurate cu caramel, expuse în vitrină la cofetăria „Verde” de pe strada 30 Decembrie (fosta cofetărie Fábián István de pe vremuri).

Andrea Cofetaria Fábian Istváb

Cofetăria Fábian István din Clujul de odinioară

Era o cofetărie elegantă, cu mobilier tapiţat cu stofă verde, având pe pereţi decupaje de oglindă încadrate în ramă de furnir. Totul emana atmosfera tihnită a cafenelelor de odinioară. Noi poposeam aici după festivitatea de sfârşit de an şcolar, când mama şi „bunica mea adoptată” mă recompensau pentru premiul I (un pachet de cărţi legat cu panglică şi o diplomă pe care mă străduiam să le port cât mai la vedere). Intram în Cofetăria Verde, ocupam locuri în jurul unei mese de lemn cu furnir de mahon şi scaune confortabile, după care eu mă duceam aţă la vitrina cu prăjituri ca să fac comanda. Pe vremea aceea sufeream de amigdalită cronică şi nu puteam să mă înfrupt din parfait-ul sau casata apetisantă, aşa că îmi fixam ochii pe prăjiturile care aşteptau înşirate sporindu-mi dilema: indiană, mignon, rulou cu spumă, cremeş, Doboş sau işler? Pentru că cele cu frişcă precum savarina sau tortul Diplomat nu-mi plăceau. Două prăjituri diferite ar fi fost prea mult „pentru burta copilului”, aşa că după o scurtă luptă lăuntrică sfârşeam prin a-mi comanda un işler, cea mai gustoasă prăjitură (de cofetărie) din lume! Şi doboşul îmi făcea cu ochiul, îmbiindu-mă cu glazura sa caramelizată, dar Bunica îmi spusese că-mi strică dinţii…

Andrea Cofetaria Fabian

Ilustrată veche cu cofetăria Fábián. În fereastra din dreapta sus se poate observa salonul, dar nu se disting ornamentele de pe perete.

Peste mulţi ani aveam să aflu că felia de doboş (care ungureşte înseamnă toboşar) este parte dintr-un tort inventat de cofetarul şi gastronomul József C. Dobos (1847 – 1906), autor  al mai multor cărţi de bucate, dintre care cea mai cunoscută este Cartea de bucate maghiaro-franţuzească. Legenda spune că invenţia s-a produs în urma greşelii unui ucenic bucătar hăbăuc (sau îndrăgostit) care pusese zahăr praf în loc de sare în ştiubeiul în care bătea frişca. Untul dulce i-a dat cofetarului ideea cremei de unt, revoluţionând prepararea torturilor care astfel  se păstrau mult mai bine în condiţiile de atunci, lipsite de tehnologie frigorifică. De altfel şi compoziţia aluatului de pişcot era tot inovaţia cofetarului Dobos. Tortul Doboş – elegant şi mult mai simplu decât torturile vremii, încărcate de frişcă şi ornamente, – a fost savurat şi de perechea imperială Franz Josef şi Sissi, prezenţi la Budapesta, la Expoziţia Naţională din 1885.

Renumitul cofetar József Dobos, din Budapesta, inventatorul tortului omonim

Dar să rămânem la vacanţele de vară care au urmat festivităţilor de sfârşit de an, când mă jucam în voie în curtea casei noastre de pe strada Vasile Alecsandri numărul 10 . O curte mare unde ne adunam mulţi  copii pentru a ne juca v-aţi ascunsa sau hoţii şi vardiştii. Uneori alături de noi – obişnuiţii curţii:  Kathy, Laci, Gyuri, Marius,  Buba, Erzsike şi cu mine – se jucau şi doi băieţi mai măricei Jenci şi prietenul lui, Induş, care-şi căpătase porecla de la figura lui mai exotică de…indian. Dar ce legătură are Induş cu tortul Doboş?

Curând ne-am mutat din casa de pe strada Alecsandri – a cărei curte cu copii mulţi, deştepţi şi veseli mi-a rămas în amintire ca un paradis al copilăriei – şi am intrat în moara şcolii, facultăţii, etc. Apoi m-am căsătorit şi s-a născut fiul nostru Vali a cărui zi de naştere pretindea în primul şi în primul rând un… tort! Iar eu – trebuie să recunosc – nu mă pricepeam şi nici azi nu mă prea pricep la torturi).

Când Vali era în clasele primare, soţul meu era profesor de fizică la un liceu clujean, tehnicianul său fiind (cine altul decât) Induş!  Nu ne văzusem din anii copilăriti, dar am reînnodat legătura care s-a transformat într-o frumoasă prietenie. Induş era un tânăr electronist foarte priceput, un povestitor talentat, cu un umor debordant, care mânca filme pe pâine şi le relata uneori mai palpitant decât se derulaseră pe ecran. Uneori suna la uşa noastră seara târziu şi stătea în poveşti până după miezul nopţii. Aşa s-a întâmplat şi atunci când eram descumpăniţi de apropierea zilei de naştere a lui Vali şi iminenţa preparării unui tort (care să nu fie de …cofetărie, cu cremă de margarină). Induş ne-a dat imediat soluţia: „O rog pe mama să vină să vi-l prepare. E o gospodină desăvârşită!”. Zis şi făcut. Mama lui Laci, doamna Ilona, o femeie delicată şi frumoasă (sora artistului emerit Lóránt Lohinszky, de la Teatrul din Târgu Mureş) foarte harnică şi pedantă, a sosit la noi şi ne-a preparat un tort Doboş delicios, a cărui reţetă mi-a şi scris-o pe hârtie, în speranţa că am să-l prepar şi eu. Trebuie să recunosc că nu m-am încumetat, în schimb vă transcriu reţeta, cu gândul la această doamnă deosebită, dar şi la fiul ei Laci Farkasfalvi – Induş – stins prea de timpuriu din viaţă:

 

Ingrediente:

7 ouă, 250 grame de zahăr, 120 grame de făină, 120 grame de unt, două table de ciocolată menaj, puţin lapte.

Mod de preparare:

Aluatul: Amestecăm bine cele 4 gălbenuşuri cu zahărul, adăugăm făina şi apoi cele 4 albuşuri bătute spumă. Compoziţia astfel obţinută se împarte în şase porţii şi se coace câte o foaie subţire turnată cu grijă în forma de tort. Umplutura: Cele două table de ciocolată se fierb pe abur cu cele trei ouă amestecate cu zahăr şi puţin lapte, până se obţine o cremă consistentă. După răcire se adaugă unul şi se freacă bine. Crema astfel preparată se unge pe foile de tort. Tortul poate fi acoperit cu cremă şi ornat cu ciocolată rasă sau poate fi glazurat cu caramel. Mama lui Induş nu a pus glazură şi nici nu mi-a descris tehnologia glazurării…)

Dacă citiţi pe Internet reţeta originală a tortului, preparată de Doboş, veţi constata că era mult mai sofisticată, dar eu am optat pentru această reţetă care are şi o poveste ataşată.

Acest tort virtual – care are calitatea de a nu se termina – îl împart (sharuiesc) cu drag tuturor autorilor şi cititorilor Revistei Baabel care împlineşte patru ani.

Poftă bună!

Andrea Ghiţă

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

10 Comments

  • Suzi Fischer commented on July 22, 2016 Reply

    Felicitari si succes in continuare !articolul e interesant si…gustos!!!

  • Plugaru Valer commented on July 21, 2016 Reply

    Nici BAABEL nu este foarte departe de o succesiune de straturi, este adevarat cu o mare diversitate a gustului fiecarei creme. Glazura, insa, colectivul si ideile pe care le dezvolta, are, in permanenta, un gust placut si proaspat.

    • Andrea Ghiţă commented on July 22, 2016 Reply

      Multumesc, domnule Plugaru, pentru metafora cu glazura.

      • Andrea Ghiţă commented on July 22, 2016 Reply

        Multumesc :))

  • Gabriel Farkas commented on July 21, 2016 Reply

    Felicitari la aniversare!

    Cand ne-am mutat la Oregon (din New York), o mare lipsa era neexistenta unei cofetarii cu produse ca dobosul. Dupa cateva saptamani am auzit de o biserica romana, unde s-a tinut o zi romaneasca (cu program cultural is mancaruri romanesti). Ne-am dus acolo si Zsuzsi a inceput sa intrebe daca cineva stie unde se poate gasi dobos in Portland. Asa am descoperit-o pe Marusia, o femeie foarte draguta, original din Republica Moldova, care prepara un dobos extraordinar (cu sau fara partea rontaitoare, care nu-i place norei noastre). Asa. ca am devenit clienti permanenti si nepotii nostri gemeni (de sase ani) au devenit mari amatori de dobos. Orice masa trebuie sa fie urmata de acest produs!

    • Andrea Ghiţă commented on July 22, 2016 Reply

      Foarte interesant! Multumesc pentru comentariu!

  • eva galambos commented on July 21, 2016 Reply

    Foarte bine că e ,,,virtuală”, așa putem mânca mai multe felii fără să ne temem că ne vom îngrășa!!!

  • Rodica Eizikovits commented on July 21, 2016 Reply

    Felicitări revistei și motorului ei, respectiv, ție!
    Mulți ani inspirați și de succes în continuare!
    Mulțumesc pt felia de tort(virtuala, dar nu mai puțin gustoasă prin savoarea slavei tale). Excelenta idee!

  • georgescustela commented on July 21, 2016 Reply

    Mulțumim, participăm cu drag și mulți ani înainte:

    PS Adăugați și un cataif, ca pe timpuri!

    • Andrea Ghiţă commented on July 22, 2016 Reply

      Doamna Stela, la noi cataiful nu era si – din câte ştiu – nici acum nu e cunoscut. Va asteptăm în Baabel cu reţeta şi cu o poveste legată de cataif.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *