Îmi place ziua de Sfântul Valentin, pentru că văd răsărind o sumedenie de perechi înlănţuite , se poartă puzderie de inimioare de toate mărimile şi culorile. Cercei poznaşi, broşe şi medalioane, praline dolofane şi torturi cu glazură roz, toate în formă de inimă, ceşcuţe şi farfurioare, perniţe pluşate şi aşternuturi decorate cu stoluri de inimioare.
Îmi place ziua de Sfântul Valentin, pentru că văd răsărind o sumedenie de perechi înlănţuite , se poartă puzderie de inimioare de toate mărimile şi culorile. Cercei poznaşi, broşe şi medalioane, praline dolofane şi torturi cu glazură roz, toate în formă de inimă, ceşcuţe şi farfurioare, perniţe pluşate şi aşternuturi decorate cu stoluri de inimioare.
Se dăruieşte, se zâmbeşte, se fac declaraţii de dragoste care, chiar dacă durează cât un balon de săpun, lasă o amintire însorită. Se emit certificate de căsătorie de o zi şi se trimit multe ilustrate electronice.
Nu sunt oripilată de „ofensiva kitsch-ului” sau de „caracterul comercial” al acestei sărbători „importată din apus”, atâta vreme cât te îndeamnă să faci daruri, să îmbrăţişezi, să surâzi! Şi nu cred că această campanie duce în derizoriu dorinţa de iubire şi manifestările ei. Şi asta pentru că lasă amintiri duioase.
Nu m-au deranjat niciodată inimile străpunse de săgeţi zugrăvite pe ziduri sau scrijelite pe scoarţa copacilor. (în Parcul Mare sunt câţiva castani bătrâni care poartă astfel de cicatrice) ci încercam să-mi imaginez personajele şi povestea aflate dincolo de iniţiale. După cum, în şarada „A + B = IUBIRE” – scrisă pe asfalt cu cretă colorată, lângă figurile pentru şotron – cel mai mult mă fascina semnul plus… Îmi plac scrisorile de dragoste din toate timpurile (trimise, primite, scrise sau citite) romanele de iubire, comediile romantice şi chiar… (horribile dictu) telenovelele şi filmele indiene care celebrează dragostea ! Cred că dragostea e miraculoasă în simplitatea şi complexitatea ei !
Îndrăgostiţii îngemănaţi, cu chipurile străluminate, plutind învăluiţi în nimbul lor de fericire, sunt însetaţi – deopotrivă – de dorinţa de intimitate şi de năzuinţa de a-şi afişa iubirea. Privesc cu drag perechile de liceeni, alunecând pe trotuare mână în mână, şi lăcrimez când văd « un bătrân şi o bătrână/ două jucării stricate » [care] « merg ţinându-se de mână », pentru că îndrăgostirea e perenă şi se petrece la prezentul continuu.
Ce bine ar fi să avem înţelepciunea de a-i proteja mereu de pizma, clevetelile, vulgaritatea, agresivitatea şi intoleranţa, dar şi de sfaturile binevoitoare ale celor din jur.
Să-i ocrotim pe îndrăgostiţii din preajma noastră şi… din noi!
(variantă a articolului omonim apărut în www.acum.tv)
