După încercarea mea anterioară de a scrie prin prisma proprie despre antisemitism în secolul XXI, am crezut şi sperat că nu voi reveni la aceeaşi temă, cel puţin nu imediat……şi iată că nu a fost să fie aşa. Subiectele provin din viaţă, iar un eveniment aparent mărunt poate stârni ecouri în suflet şi trimiteri înapoi, fie în copilăria timpurie, fie mai încoace, în anii din urmă sau după caz, ca acum, când urmările unei vizite de acum 2-3 zile au creat subiectul acestor rânduri.
După încercarea mea anterioară de a scrie prin prisma proprie despre antisemitism în secolul XXI, am crezut şi sperat că nu voi reveni la aceeaşi temă, cel puţin nu imediat?şi iată că nu a fost să fie aşa. Subiectele provin din viaţă, iar un eveniment aparent mărunt poate stârni ecouri în suflet şi trimiteri înapoi, fie în copilăria timpurie, fie mai încoace, în anii din urmă sau după caz, ca acum, când urmările unei vizite de acum 2-3 zile au creat subiectul acestor rânduri. Tata a primit vizita unei foste studente, gest frumos din partea ei. Am stat la masă cu « proful » şi cu ea, o femeie matură, cu vârsta de peste 45 de ani. Discuţia părea menită să răspundă unor întrebări ale fostei studente şi poate ale celor ce-i formează cercul de cunoştinţe. Aşa s-a făcut că uşor, uşor şi-a devoalat părerile nu totdeauna coerente despre « voi evreii ». Iată o altă sintagmă din categoria « prietenul cel mai bun este evreu, deci nu-s antisemiţi ». Când se vorbeşte despre « noi » şi « voi » se vorbeşte deja despre diferenţe.
Cred că nu merită să vă răpesc timpul cu redarea discuţiei şi nici nu cred că tatei i-ar face plăcere să discutăm despre asta, mai ales că i-a produs dezamăgire. întrebarea fostei studente a fost: « ce daţi voi evreii societăţii ca să aveţi atâtea pretenţii ? »……Undeva în mine s-a produs un declic. Mi-aş fi dorit ca întrebarea asta să nu fie pusă de nimeni, niciodată! Cum adică ce am dat şi ce dăm noi evreii societăţii ?! Dincolo de cele multe premii Nobel pentru invenţii care au revoluţionat lumea şi au dus la dezvoltarea omenirii şi rămânând doar în zona de înţelegere a unor asemenea persoane pline de resentimente, aş zice să-i invit să viziteze cimitirele evreieşti din România. Să vadă pe morminte şi inscripţii funerare câţi evrei s-au jertfit pentru România în războaie, câti au creat în diverse domenii economice şi culturale, câţi au contribuit la dezvoltarea ţării în oricare dintre domeniile în care au muncit vieţi întregi, pline de dăruire. Oare sunt mulţi cei care ar pune acum această întrebare? Nu vă uitaţi să căutaţi răspuns pe internet pentru că veţi fi mâhniţi aşa cum am fost eu. Oare şi fosta studentă face parte din categoria celor ce caută în evrei « vinovaţi ai vremurilor de criză »? Poate că ea doar a auzit această întrebare şi a venit să ne-o pună nouă doar ca să se lămurească. în oricare dintre variante rămâi cu un gust amar. în ceea ce priveşte ce « pretenţii » avem noi evreii ?! Asta este o întrebare pe care trebuie să recunoaşteţi că aţi mai auzit-o la o anumită categorie de oameni, dintre cei care trebuie să îşi vindece boala cronică a antisemitismului. Le-aş răspunde acestora că noi evreii nu avem niciun fel de pretenţii, nu dorim nimic în plus faţă de orice cetăţean român. Ce îşi doreşte un cetaţean român? Să fie respectat când călătoreşte într-o altă ţară, să fie respectat şi nu asimilat cu aceia ce încalcă legile bunului simţ. Atât!
Spuneam şi anterior că speranţa este în cei tineri, educaţi în spiritul democraţiei adevărate. Cei ce pot apoi să îşi « trateze » părinţii şi rudele pentru eradicarea antisemitismului, această boală cronică a oricărei societăţi!
Aş fi vrut să vă pot scrie acum despre prietenii dragi, cei care ne-au transmis urările lor bune de la mulţi ani, cei cu care de-a lungul deceniilor am împarţit şi bune şi rele. Aş fi vrut să vă scriu despre diversitatea culturală, despre păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor în familiile noastre. Aş fi vrut să nu mai apară acest subiect al antisemitismului. Să rămânem optimişti! Anul ce abia a început ne oferă timp suficient pentru abordarea unor subiecte frumoase şi educative!
03 ianuarie 2014
