La 10 km de oraşul Gherla este o comună frumoasă, cu pământuri roditoare în toate, lanuri de păioase, porumb, floarea soarelui şi altele. Pomii fructiferi, de toate felurile, bine îngrijiţi, erau cunoscuţi pentru roadele lor bogate. Ţuica făcută prunele lor albe, turnată în sticle, arăta ca o băutură nobilă, gălbuie, cu o aromă aparte.Cea mai renumită plantaţie ce ducea faima comunei Iclod, în toate oraşele şi chiar mai departe, erau pepenii gustoşi, din soiul Belegard-Turkestan, toate nobile. Pepenele verde, gustos, cu o coajă subţire, ajungea la 15 kg (şi chiar peste) şi se numea „lebeniţă de Iclod”.
La 10 km. de oraşul Gherla este o comună frumoasă, cu pământuri roditoare în toate, lanuri de păioase, porumb, floarea soarelui şi altele. Pomii fructiferi, de toate felurile, bine îngrijiţi, erau cunoscuţi pentru roadele lor bogate. Ţuica făcută prunele lor albe, turnată în sticle, arăta ca o băutură nobilă, gălbuie, cu o aromă aparte. Cea mai renumită plantaţie ce ducea faima comunei Iclod, în toate oraşele şi chiar mai departe, erau pepenii gustoşi, din soiul Belegard-Turkestan, toate nobile. Pepenele verde, gustos, cu o coajă subţire, ajungea la 15 kg (şi chiar peste) şi se numea „lebeniţă de Iclod”.
pepeni de Iclod, desen de Mihai Eisikovits
Populaţia din Iclod era alcătuită din români,maghiari şi evrei. Oameni harnici, gospodari care trăiau în bună pace, văzându-şi de traiul lor liniştit. Se ocupau de creşterea vitelor de rasă cum ar fi Schweitzer şi Siementhal. Animale curate, căutate de exportatorii de vite. Casele în care trăiau erau spaţioase şi curate. La fel şi grajdurile.
Existenţa evreilor din Iclod este menţionată, deja, în secolul XVIII. Erau peste 200 de persoane, cu rabin, haham şi daian. Toţi vorbeau limba idiş. Toţi evreii din Iclod vorbeau idiş. Viaţa culturală se observa pregnant, cu ocazia nunţilor şi botezurilor. Sărbătorile erau fastuoase, participând nu numai evreii din Iclod, ci şi cei din satele învecinate. Se citeau fragmente din literatură, iar „klezmerii” cântau melodii evreieşti, chiar şi hasidice. La foarte multe petreceri evreieşti din provincie era invitat un poet umorist, vorbitor de idiş, pe nume Zöldi, de la curtea rabinică din Dej. Acesta îi înveselea pe toţi cei prezenţi la acele petreceri – bărbaţi şi femei.
Comunitatea din Iclodul Mare interbelic era bine organizată. Avea cimitir (Hevra Qadişa), baie rituală (Micva) sinagogă (mare, bine întreţinută, situată în mijlocul satului), şcoală elementară (heder / haider), şcoală secundară talmudică (ieşiva), abator pentru sacrificarea animalelor de către haham şi, bineînţeles, rabin care superviza respectarea tuturor prescripţiilor religioase, inclusiv cu problemele legate de învăţământ.
Învăţăceii Talmudului deprindeau şi meseria, desen de Mihai Eisikovits
Şcoala secundară talmudică – înfiinţată în jurul anului 1930 de către rabinul Braun Chaim – îi învăţa pe cursanţi şi o meserie, după un program strict. Astfel orele de dimineaţă – în număr de 4 – erau destinate învăţării tâmplăriei iar cele de după-masă studiilor religioase. Atelierul de tâmplărie din cadrul ieşivei executa comenzi pentru sinagogile noi sau pentru cele remobilate. De exemplu, sinagoga spitalului evreiesc din Cluj a fost remobilată de cursanţii şcolii secundare talmudice din Iclod. Dat fiind faptul că, în această instituţie de învăţământ, pregătirea talmudică se împletea cu cea practică, denumirea şcolii secundare talmudice din Iclod era „Tora Veavoda” (învăţătura şi munca).
Evreii – în număr însemnat, cu ocupaţiile lor – s-au integrat bine în viaţa satului. Mulţi se gospodăreau, pe suprafeţele pe care le aveau, cu creşterea vitelor. Îşi întreţineau familia, făcând faţă nevoilor. Majoritatea evreilor erau meseriaşi de toate felurile. Croitori, cojocari, tâmplari etc. Foarte multe femei şi fete erau croitorese. Aveau mereu de lucru că Iclozenii erau harnici şi frumos îmbrăcaţi. Era şi un croitor de lux pe nume Fisher. Îi mergea „hirul” (faima) că lucra frumos, dar încet deoarece nu vedea cu un ochi. Maşini de cusut „Singer” găseai în toate casele, deoarece se putea cumpăra în rate iar în sat erau destui evrei care vindeau marfa pe „ţădulă” (pe credit). Sătenii plăteau după ce-şi vindeau produsele lor.
Printre evreii din sat se număra şi proprietarul fabricii de spirt. Trăgându-se dintr-o familie veche, se îndeletnicea şi cu exportul vitelor, grajdurile acestuia fiind, totdeauna, pline.
Cărăuşul Wolf, desen de Mihai Eisikovits
Mai era şi unul, pe nume Wolf, despre care se ştia că-şi câştigă existenţa practicând cărăuşia. Avea un căluţ de care se îngrijea ca de ochii din cap. Acesta trăgea căruţa-platformă cu care aducea mărfurile de la oraş pentru comercianţii din sat. De la ai mei auzisem şi de alte nume – cum ar fi Spătar, Hurducaş şi alţii – cu care aveam relaţii mai apropiate. O altă familie de evrei înstăriţi era Tischler. Prin 1925-1930, cele 16000 de hectare de pădure pe care le deţinea au fost naţionalizate. Ultimul membru al familiei respective – Mór Tischler – a dat în judecată statul român, existau chiar şanse să câştige procesul, dar a fost împuşcat mortal în sala de judecată, de un individ pe nume Şiancu (?). Mormântul lui se află în cimitirul evreiesc din Iclod. Deşi era iclozan, ani la rând, Mór Tischler a fost preşedinte al comunităţii mozaice ortodoxe din Cluj.
Odată cu cedarea Ardealului de Nord, situaţia evreilor din comuna Iclod s-a înrăutăţit mult din cauza legilor antievreieşti. Mulţi au fost înrolaţi în detaşamente de muncă forţată pe teritoriul Ucrainei de astăzi, familiile lor rămânând fără sprijin. Data de 3 mai a însemnat ghetoizarea evreilor din Iclod – mare parte la cărămidăria din Cluj – şi, începând cu data de 25 mai, transportarea lor, în condiţii groaznice, spre Auschwitz. Acolo şi-au găsit sfârşitul tatăl meu şi toate rudele mele dinspre acesta. De întors s-au întors foarte puţini evrei iclozeni, toţi emigrând, ulterior, în Israel.
Astăzi, în Iclod, nu mai trăieşte nici un evreu. Sinagoga – care, în timpul ocupaţiei maghiare a servit drept sediu al jandarmeriei – în prezent este sediul postului de poliţie.
Un văr de-al meu din Canada, originar din Iclod, m-a rugat să-i trimit nişte seminţe de pepeni din Iclod. M-am dus acolo, dar seminţe nu am găsit; i le-aş fi trimis bucuros. Se spunea că CAP-ul nu se ocupa de pepeni.
