La 21 mai 2009, în ziua când împlinea 86 de ani, sculptorul şi graficianul Egon Marc Lövith se prezenta clujenilor iubitori de artă, cu o expoziţie găzduită de Muzeul de Artă din Cluj şi alcătuită din lucrările aflate în patrimoniul acestei instituţii, expuse pentru prima oară în faţa publicului.
Egon Marc Lövith la ultima sa expoziţie, 21 mai 2009
Expoziţia s-a bucurat de un mare succes, readucându-l pe maestrul Egon Marc Lövith în prim planul vieţii artistice clujene, după o absenţă de cinci ani, în care boala şi claustrarea într-un cămin de bătrâni îl marcaseră profund. Iată un fragment dintr-un reportaj pe care-l publicam atunci în revista electronică Acum (http://acum.tv/articol/9813/)
În cele două ore cât a durat vernisajul maestrul a întinerit cu zece ani. Bătrânul cu scăpări de memorie, cu privirea tristă şi pierdută, a devenit sprinten în mişcări şi în spirit, a dat autografe simţindu-se în elementul său.
L-am condus înapoi la casa de bătrâni cu braţele încărcate de flori şi cadouri. A doua zi am răsfoit cu înfrigurare presa clujeană şi am urmărit jurnalele de ştiri. Expoziţia Medalion Lővith a căpătat locul cuvenit în relatările acestora. Maestrul revenise în centrul atenţiei. Am vorbit la telefon cu el şi mi-a spus. „Trebuie să discutăm serios, nu pot trăi fără proiecte”.
Din păcate proiectele n-au mai prins contur întrucât maestrul avea să se stingă din viaţă în luna septembrie a aceluiaşi an. Artistul a trecut la cele veşnice, opera sa creată pentru a bucura privirile rămânând zăvorâtă în locuinţa şi atelierul său, timp de alţi cinci ani, într-un doliu prelungit.
Festivitatea de dezvelire a Monumentului Martirilor Evrei deportaţi din Cluj, conceput de Egon Marc Lővith şi realizat de tandemul Tibor Kolozsi, Nicolae Mirişan
În luna mai 2014 renumitul sculptor şi grafician Egon Marc Lövith a revenit în atenţia clujenilor. Dezvelirea monumentului public al Martirilor Evrei Deportaţi, conceput de el şi pus în operă de tandemul Tibor Kolozsi, Nicolae Mirişan, a fost o împlinire postumă a năzuinţei artistului supravieţuitor al Holocaustului, de a ridica în oraşul său natal un memorial al celor 18.000 de concitadini evrei deportaţi la Auschwitz în primăvara lui 1944.
Prima expoziţie postumă Egon Lövith – Trupul dezvelit
Curând după acest eveniment, Galeria Quadro a găzduit prima expoziţie postumă sub genericul Lövith – Trupul dezvelit. Interesul organizatorului expoziţiei, criticul de artă Sebestyén Székely, pentru opera lövithiană este de sorginte mai veche, din perioada uceniciei într-ale meseriei. După cum mi-a relatat, Egon Marc Lövith a fost primul artist despre care a scris un studiu, la îndemnul Alexandrei Rus, cea care, decenii de-a rândul, a vegheat cu condeiul de exeget şi râvna de muzeograf asupra promovării artei lövithiene, pe care a considerat-o originală, novatoare, de mare valoare. Scrierea acelui prim studiu l-a apropiat pe tânărul critic de artistul şi omul Egon Marc Lövith, înfiripându-se o frumoasă şi rodnică prietenie. Din păcate nu a durat decât câţiva ani, din 2003 şi până prin 2007, anul în care boala a pus stăpânire pe maestru…
Organizatorii expoziţiei: Sebestyén Székely şi Mária Visky
După un deceniu i-a venit rândul lui Sebestyén Székely să transmită ştafeta unei tinere, viitor critic de artă, care-şi începe cariera studiind opera vastă lăsată în urmă de Egon Marc Lövith şi contribuind la catalogul expoziţiei. Este vorba de Mária Visky cea care a şi sugerat genericul expoziţiei actuale care reuneşte 95 de piese: sculpturi de bronz, alabastru şi lemn de dimensiuni mici şi mijlocii, pasteluri, acuarele şi uleiuri pe carton şi pânză, gravitând toate în jurul temei corpului uman, proslăvindu-i armonia şi scoţându-i în evidenţă atât forţa, cât şi vulnerabilitatea.
Egon Marc Lövith: Statuetă antică
Corpul uman este protagonistul poveştii eternului cuplu, dar şi al întâmplărilor biblice de la Adam şi Eva cei ispitiţi de fructul oprit şi până la tragicul Iov, cel lovit de soartă şi înnobilat de credinţă.
Egon Marc Lövith: Iov
Criticul de artă Sebestyén Székely a menţionat că expoziţia de faţă are şi un rol muzeal care îndeamnă la reinterpretare a operei lövithiene, în contextul istoriei artei contemporane din România, aflată în stadiu de scriere.
Străbătând sălile Galeriei Quadro am recunoscut cu bucurie multe tablouri şi sculpturi, pe care le ştiam din atelierul sau locuinţa artistului, şi am descoperit uimită prospeţimea cromatică şi abordarea inedită ale altora, pe care le vedeam pentru întâia oară. În unele se contura şi silueta artistului fascinat de provocarea creaţiei, iar din alte câteva îmi surâdea şăgalnic Egon cel mucalit şi exuberant care mi-a înseninat anii copilăriei.
Egon Marc Lövith: În atelier
Pentru că nu era doar un artist plastic frământat, perfecţionist şi sensibil, ci şi un actor debordând de talent şi mustind de umor, cu care nu te plictiseai niciodată.
Egon Marc Lővith: În faţa şevaletului
Egon Marc Lövith a fost un artist complex, fertil şi inovator, fiecare dintre expoziţiile sale relevând publicului clujean un creator care nu contenea să se reinventeze. Acest lucru e valabil şi în cazul primei sale expoziţii postume, vernisată de curând şi vizitabilă în lunile de vară, la Galeria Quadro din Cluj.
