A sosit vremea concediilor şi pentru făcătorii Baabelului. Un binevenit respiro în această vară bizară în care am stat mai mult cu ochii pironiţi pe ecranele televizoarelor, monitoarele computerelor şi coloanele ziarelor, cu urechile ţintuite de radio, urmărind veştile îngrijorătoare sosite din tot mai multe puncte ale planetei. Care pare s-o fi luat razna…Abia aştept dimineţile răcoroase când voi sta pe balconul hotelului şi, aţintindu-mi privirea spre orizontul pâclos al mării, voi urmări cu sufletul la gură ridicarea discului stacojiu al Soarelui, anunţat de stolurile gălăgioase de pescăruşi.

A sosit vremea concediilor şi pentru făcătorii Baabelului. Un binevenit respiro în această vară bizară în care am stat mai mult cu ochii pironiţi pe ecranele televizoarelor, monitoarele computerelor şi coloanele ziarelor, cu urechile ţintuite de radio, urmărind veştile îngrijorătoare sosite din tot mai multe puncte ale planetei. Care pare s-o fi luat razna: conflictele armate din Fâşia Gaza şi estul Ucrainei, frământările aducătoare de moarte din Siria şi Irak, doborârea avionului malaiezian şi, în final, ameninţarea virusului Ebola…La care se adaugă bonusul intern al vremii – ploi diluviene, inundaţii, caniculă şi vijelii – şi al vremurilor: interminabila gâlceavă politică. Unii dintre baabelieni s-au răsfăţat în sudul (Mike Klein, Doina Gecse-Borgovan) sau nordul (Tiberiu Roth) Europei şi alţii, în alte frumoase locuri pitoreşti, despre care sperăm să ne relateze în numerele viitoare. Acum ne-a venit rândul şi nouă – Evei şi mie – că  ne  acordăm un relaş.  Ea mi-a luat-o înainte cu popasul la mare, după care – ca orice om care se respectă – se va bucura de aerul de munte. Iar eu…

Răsărit de soare la Cap Aurora

Abia aştept dimineţile răcoroase când voi sta pe balconul hotelului din Cap Aurora şi, aţintindu-mi privirea spre orizontul pâclos, voi urmări cu sufletul la gură ridicarea discului stacojiu al Soarelui, anunţat de stolurile gălăgioase de pescăruşi. De ani buni revenim la ţărmul Mării Negre – cu toate neajunsurile lui – ca intr-un ritual de căutare a stabilităţii. Ştim că există alte meleaguri mai exotice, mai curate, mai confortabile, mai animate, chiar ne facem planuri ca anul următor să ne ducem în altă parte, dar în miez de august ne reîntoarcem la Cap Aurora… O fi dorinţa de a ne simţi la fel ca în primul concediu petrecut acolo, ca să nu mai spun de pelerinajul anual, obligatoriu, la Costineştiul aproape de nerecunoscut, dar unde, străduindu-ne, descoperim câte un colţ rămas la fel ca în anul… logodnei noastre.

În concluzie ne luăm un respiro, promiţând că vom reveni cu un număr nou la început de septembrie. Deocamdată vă aducem în atenţie ediţia de faţă – 7 august – bogată, diversă şi consistentă. Lectură plăcută şi la bună, foarte bună, revedere!