Inscripţii precum Bucureşti-Băneasa sau Wien-Meidling te anunţă că te afli la periferia unui oraş mare şi că urmează staţia principală. De patruzeci de ani, sosind în gară, la aeroport sau depăşind cu maşina indicatoarele rutiere de pe şoselele ce mă aduc acasă, în oraşul meu natal, citesc: Cluj-Napoca şi rămân cantonată în… suburbie. Staţia CLUJ, cu denumirea adevărată, tradiţională, a oraşului nu mai apare decât dacă faci o incursiune în timp. Clujul a fost alungat din inscripţiile şi documentele oficiale, fiind înlocuit de Cluj-Napoca, printr-un decret emis cu patruzeci de ani în urmă…şi publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, din 18 octombrie 1974 [Buletin Oficial al RSR An X nr 125 / 18 Octombrie 1974 –Decretea ale Consiliului de Stat – Decrete Prezidentiale], cu scopul de a „eterniza denumirea acestei străvechi așezări – mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri”.
Regimul care a impus noua denumire – după opinia mea, ilogică chiar şi din perspectiva susţinerii obiectivului mai sus enunţat – s-a prăbuşit cu 25 de ani în urmă, însă numele oficial al oraşului nu s-a schimbat ci, dimpotrivă, trendul „eternizării” s-a intensificat în epoca „funariotă”, când folosirea cuvântului Cluj în spaţiul public era prohibită. Noroc cu forma articulată… pentru că nimeni nu s-a încumetat să flexeze cuvântul Napoca şi astfel „Clujul”, „Clujului” şi…chiar „clujenii” au reuşit să scape vigilenţei celor… abilitaţi.
Din păcate denumirea ceauşistă a oraşului s-a înrădăcinat în limbajul cotidian (mai ales că a crescut cel puţin o generaţie care nu a cunoscut decât acest nume) şi cu cât trece timpul, cu atât mai dificilă pare recuperarea numelui tradiţional. Demersul civic iniţiat în 2010 şi reiterat în 2014 (http://gazetadecluj.ro/stiri-cluj/cluj-napoca-versus-cluj-in-umbra-personalitatilor/, http://gazetadecluj.ro/stiri-cluj-administratie/de-ce-nu-vrea-primarul-sa-renunte-la-napoca/) se arată fără sorţi de izbândă.
Primarul Clujului (mai exact de… Cluj-Napoca) şi alte oficialităţi se eschivează invocând ordinea de „priorităţi” a administraţiei locale, eventualele dificultăţi întâmpinate de serviciul de evidenţă a populaţiei, etc. O parte a societăţii civile propune un referendum pentru tranşarea problemei. Eu cred că nu e nevoie de nimic altceva decât de voinţa politică de a abroga un decret ceauşist (cum s-a procedat cu atâtea altele) şi a restitui oraşului numele consacrat în veacuri de istorie, numele său firesc.
Pentru mine Cluj-Napoca nu este Cluj şi cred că mulţi clujeni împărtăşesc această opinie. Nădăjduiesc ca până în 2021 când Clujul ar putea deveni capitală culturală europeană numele său adevărat să ia locului acestei denumiri de …periferie.
2 Comments
Și eu sunt de acord!
De acord!