Printre evenimentele „palpitante„ care umplu paginile ziarelor și ecranele televizoarelor, legate de arestările corupților „la nivel înalt”, urmărite cu sufletul la gură de cetățenii curioși, indignați, satisfăcuți sau revoltați (se găsesc și din ăștia), s-a strecurat aproape „pe șest” o decizie căreia aproape nimeni nu i-a dat atenție. E drept, nici nu i s-a făcut popularitate. De ce? Fiindcă era vorba de situația a câtorva mii de oameni, bătrâni, mulți dintre ei bolnavi, în perspectivă de a dispărea, cărora li s-a luat (li s-a amânat) un drept care, poate, unora dintre ei le-ar fi prelungit viața…
Printre evenimentele „palpitante„ care umplu paginile ziarelor și ecranele televizoarelor, legate de arestările corupților „la nivel înalt”, urmărite cu sufletul la gură de cetățenii curioși, indignați, satisfăcuți sau revoltați (se găsesc și din ăștia), s-a strecurat aproape „pe șest” o decizie căreia aproape nimeni nu i-a dat atenție. E drept, nici nu i s-a făcut popularitate. De ce? Fiindcă era vorba de situația a câtorva mii de oameni, bătrâni, mulți dintre ei bolnavi, în perspectivă de a dispărea, mai puțin interesanți ca „eroii” despre care am amintit. Acestor oameni li s-a luat (li s-a amânat) un drept care, poate unora dintre ei le-ar fi prelungit viața. Este vorba Ordonanța de urgență a Guvernului nr.83/2014 care amână o lege, aprobată de guvernul Ponta înainte de alegeri Ea se referă la sporirea drepturilor bănești a două categorii de persoane: cele persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, categorie cunoscută drept supraviețuitori ai Holocaustului, precum și etnicii români care după 1940, urma pactului Ribbentrop-Molotiov care a dus la pierderi teritoriale ale României, au fost nevoiți să se refugieze, pierzându-și bunurile și de multe ori fiind supuși unor crunte umilințe.
După 1989, aceste categorii, alături de persecutații politici din perioada 1945-1989 s-au bucurat de niște îndemnizații, de-altfel ridicole ca sumă – 100 de lei adăugați lunar la pensie pentru fiecare an de suferință, care deși nu vindecau rănile lăsate de acei ani, le făceau viața ceva mai ușoară. De menționat că, în timp ce persecutaților politici (printre care se aflau și foști legionari, deveniți „anticomuniști”) li s-au mărit îndemnizațiile de mai multe ori, ceilalți s-au bucurat de o singură majorare. La solicitările unor deputați ai minorităților, susținuți de colegi parlamentari pentru a majora și îndemnizațiile categoriilor neglijate, guvernul a răspuns de-a lungul anilor că ”ne aflăm în criză și nu sunt bani”.
Apropierea alegerilor prezidențiale de astă toamnă a deschis baierele pungii guvernamentale. Au fost votate una după alta legi care au oferit cu generozitate bani chiar și unor categorii date uitării până cum dar care puteau fi potențiali alegători ai candidatului provenind din guvern. Printre ei s-au aflat atât supraviețuitorii Holocaustului, cât și refugiații. Propunerea a fost făcută de deputatul etniei evreilor, dr. Aurel Vainer, și a fost votată în unanimitate de toți membrii Parlamentului. Drept care guvernul a legiferat propunerea, ea urmând să fie aplicată începând de la 1 ianuarie 2015.
Dar ce să vezi lovitură de teatru! În decembrie (cu totul întâmplător după alegerile prezidențiale, cu rezultatele cunoscute), guvernul s-a răzgândit și a emis Ordonanța de Urgență nr.83/2014 prin care, prevalându-se din nou de faptul că nu sunt fonduri, a amânat puterea în aplicare a legii votate de Parlament…până în 2017. (Deh, propaganda electorală a costat mult și dacă ea a fost pe degeaba…). Aici este de remarcat un singur aspect dar esențial: cei mai mulți beneficiari ai acestei legi sunt oameni peste 80 de ani pentru care fiecare zi contează iar până în 2017 probabil că mulți dintre ei nu vor mai fi în viață. Fără să devin morbidă, nu pot să nu mă gândesc că s-a avut și acest lucru în vedere.
Decizia de amânare a provocat proteste din partea Organizației refugiaților din Ardealul de Nord, Asociației Evreilor Români Victime ale Holocaustului, a unor comunități evreiești din Ardealul de nord și a Federației Comunităților Evreiești din România (FCER). ”Prin prevederile articolului nr.43 din OUG nr.83/2014, Guvernul României a desconsiderat în mod grav și neîntemeiat așteptările, total îndreptățite ale celor în cauză”, se arată în protestul FCER. Documentul precizează că ”numărul beneficiarilor acestei legi, cetățeni români, se micșorează în mod continuu ca urmare a stării precare de sănătate…Suntem contactați zilnic de zeci de supraviețuitori ai Holocaustului, de comunitățile evreiești din România și organizații care reprezintă cetățenii români refugiați din Ardealul de Nord, Basarabia, Bucovina și ținutul Herța, care nu pot înțelege motivația ce a stat în spatele acestui mod de a proceda al Guvernului României”, se subliniază în protest. FCER solicită primului ministru să refuze transformarea în lege a acestei Ordonanțe.
Ar fi foarte bine ca cel căruia i se adresează solicitarea, să răspundă pozitiv. Altfel, cine știe, suspiciunile pe care le-am sugerat în articol privind motivele amânării legii, s-ar transforma în certitudine.
(articol publicat şi pe Blogurile Adevărului http://adevarul.ro/blogs/index.html)
