Circ în alegerile americane

Din patru în patru ani, ani bisecţi şi ani olimpici, americanii participă la marile alegeri care hotărăsc cine va fi următorul preşedinte al celei mai puternice ţări din lume, de fapt conducătorul lumii libere şi democratice. Fără îndoială, şi locuitorii din alte ţări urmăresc cu atenţie cursa prezidenţială americană, ea având implicaţii serioase pentru restul globului. Dar se pare că astfel de implicaţii i-au ocolit pe mulţi alegătorii americani, care prin voturile date în primele etape ale sezonului electoral, arată  o ignoranţă totală faţă de pericolul internaţional şi economic pe care îl prezintă poziţia lui Donald Trump.

Hilary versus Trump

Hilary versus Trump

În fazele iniţiale ale campaniei, când încă nu se ajunsese la vot,  popularitatea lui Donald Trump nu era luată în serios. Majoritatea analiştilor nu-i dădeau şanse unui novice în ale politicii să câştige nominalizarea la președinție, când mai erau 16 candidaţi republicani serioşi, oameni cu un palmares politic foarte bogat: guvernatori, senatori, congresmeni. Trump  spunea vrute şi nevrute, orice gând îi trecea prin cap, ieşea şi pe gură, de multe ori necenzurat, într-un limbaj de mahala, dar se pare că a reuşit să captiveze o parte a partidului republican, mai ales cei care admirau faptul că spunea lucrurilor pe nume şi nu folosea eufemismele atât de comune la politicieni. Brutalitatea cu care îşi atacă verbal oponenţii a devenit legendară. Pe unica femeie candidat a batjocorit-o pentru felul cum arată (“cine ar vota pentru o femeie cu aşa faţă”), pe senatorul Marco Rubio îl numeşte “little Marco”, supărat fiind că Marco s-a legat de mâinile lui mici (în plin public, la televiziunea naţională în mijlocul unei dezbateri a menţionat că nici mâinile nici “ştiţi voi ce” nu-i sunt mici aşa cum ar fi insinuat Rubio). Trump este de asemenea admirat de suporteri pentru că nu este “vândut” nimănui. Om bogat, miliardar cu bani făcuţi în afaceri imobiliare şi programe de televiziune, el nu este supus conducătorilor partidului republican sau marilor corporaţii şi organizaţiilor care finanţează campaniile altor candidaţi;  îşi finanţează singur campania electorală şi poate spune orice, poate jigni pe oricine, nu-i pasă.

Mike alegatori Trump

Fanii lui Trump

Pentru cei neavizaţi, Donald Trump, candidează la nominalizare ca reprezentant al partidului Republican, care împreună cu partidul Democrat au fost unicele partide câştigătoare de  alegeri prezidenţiale din 1853 încoace. Deci candidatul partidului  republican are o şansă foarte mare de a deveni  preşedintele Statelor Unite. Trump propune ridicarea unui zid la graniţa cu Mexicul, pentru a opri influxul de emigranţi ilegali, care din punctul lui de vedere sunt traficanţi de droguri şi criminali. Suporterii lui sunt convinşi că Trump va reuşi să construiască acest zid. Un demagog natural, Trump promite tot felul de lucruri pe care nu le va putea îndeplini, iar când este întrebat despre detaliile implementării acestor propuneri, răspunsul este “trust me”, nu vă bateţi capul, aveţi încredere în mine!

Când a început campania electorală, aproape nimeni nu-i dădea şanse. Dar cu cât spunea lucruri mai scandaloase, cu atât îi creştea popularitatea. Când a declarat că nu va mai admite niciun musulman în Statele Unite sau că va începe un război economic cu China, conducătorii partidului republican au încercat să se debaraseze de el, dar deja era prea târziu. Din ianuarie, când au început votările preliminare pentru candidatura partidului, Trump a câştigat stat după stat. El nu avea majoritate, în general primeşte 30-40% din vot, dar restul candidaţilor nu vor să iasă din cursă. Acum, au mai rămas, doar patru în cursa pentru nominalizarea republicană, cu Trump în frunte, dar nici cel care este pe locul doi, Ted Cruz, nu este pe placul elitei de conducere a republicanilor care l-ar fi vrut pe Jebb Bush, dar Jebb a fost spulberat de Trump în primele state aşa că a renunţat. Marco Rubio, senator de Florida, şi John Kasich, guvernatorul din Ohio, sunt mai moderaţi decât Trump sau Cruz, dar nu e clar dacă ei au şanse să-l învingă pe Trump.  Marea bătălie se va da în 15 martie, în Florida şi Ohio, state în care Rubio şi Kasich trebuie să învingă pentru a continua. Dacă Trump câştigă aceste state, se pare ca nu va mai putea fi oprit până la congresul partidului republican în Cleveland în iulie. Dacă nu reușește să primească la alegeri peste 50% din voturi, partidul poate să conteste şi să facă o alegere nouă la congres, unde numai delegaţii votează. Asta s-a mai întâmplat în 1976, dar este considerată o maşinaţiune politică, şi nu va fi bine privită de alegătorii care şi-au dat votul pentru Trump, simţindu-se păcăliţi.

Mike suporteri Hilary

Susţinătorii lui Hillary Clinton

În timp ce acest circ se desfăşoară în partidul republican, democraţii zâmbesc, şi aşteaptă încoronarea reginei Hillary Clinton, care este deja foarte aproape de a câştiga nominalizarea partidului democrat. Surprinzător, celălalt candidat democrat, senatorul Bernie Sanders a câştigat destul de multe state, mai ales pe baza mesajului său socialist: vom lua de la bogaţi şi vom da săracilor mult mai mult. America însă nu e pregătită pentru socialism aşa că toţi preconizează că Hillary Clinton va fi candidata partidului democrat şi posibil prima femeie preşedinte a Statelor Unite.  Dar Hillary are nişte probleme legale de felul în care a amestecat treburile statului şi treburile personale pe calculatorul din casa ei. Bomba mare ar fi dacă ar fi dusă în instanţă pentru asta, dar eu nu cred că se va ajunge acolo. Familia Clinton a reuşit să muşamalizeze tot felul de lucruri, probabil vor reuşi şi aici.

Mike afis

Un alt element interesant al alegerilor americane ar fi candidatura independentă a lui Michael Bloomberg, fost primar al New York-ului. Un om mult mai bogat decât  Trump, cu calităţi şi experienţă politică net superioare care ar avea şanse destul de bune la președinție, dar intr-o cursă cu trei candidaţi rezultatele ar fi mult mai imprevizibile.

Să nu credeţi că în toamnă, când mergem la vot vor fi doar 2-3 candidaţi. Nicidecum. De câte ori merg la vot prezidenţial sunt surprins să văd tot felul de nume necunoscute reprezentând diferite alte partide: comunist, libertarian, verde etc.. Nu că ar avea şanse, dar dacă republicanii îl desemnează pe Trump, iar Hillary e trimisă in instanţă, cine ştie cu cine ne trezim preşedinte!

Mike Klein

 

2 Comments

  • Zorin Diaconescu commented on March 11, 2016 Reply

    Bună analiza, Mike. Populismul, cel care l-a propulsat pe Trump este la fel de periculos ca alte isme. Cred că e corect să spunem că şi electoratul dă din 4 în 4 ani un test de maturitate.

  • eva galambos commented on March 10, 2016 Reply

    Foarte buna analiza, singura mea observație este că Bloomberg a declarat acum două zile că nu va candida

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *