Titlul l-am împrumutat de la articolul publicat în ”Adevărul” referitor la marcarea Zilei romilor în care se scrie, reluându-se o declarație a lui Csaba Asztalos, președintele CNCD: ”În România există o spirală în care intoleranța este în creștere nu numai față de romi , ci și față de musulmani, dar și față de persoanele cu dizabilități”. Este o realitate, numai că în această declarație se omite un aspect foarte sensibil: intoleranța față de evrei. Să precizăm: în România, la cele mai înalte niveluri s-a adoptat o poziție corectă în ce privește antisemitismul sau negarea Holocaustului, toate guvernele de după 1989 și-au asumat răspunderea față de prigonirea evreilor în timpul celui de-al doiea război m ondial, în acest an România a preluat președinția IHRA, organismul internațional care se ocupă de educația Holocaustului, președintele Iohannis promite un Muzeu al Istoriei Evreilor. Sunt aspecte lăudabile. Dar dacă mergem mai în profunzime, în conștiința publică descoperim altfel de atitudini. Nu mai departe de cele din parlament care a acceptat să figureze în Consiliul de administrație al televiziunii publice, o persoană care s-a declarat clar simpatizantă a ideologiei legionare. Scandalul făcut în jurul legii 217, pe care unii nu au înțeleles-o iar alții nu au vrut să o înțeleagă și au dat interpretări unilaterale în ceea ce privește scopul urmărit, o lege cu dimensiuni europene, a determinat, din păcate, creșterea acelei spirale a intoleranței amintite anterior. Și aici aș da două exemple, iar primul se încadrează perfect în destinația legii 217 de sancționare a celor care neagă Holocaustul.

La 8 aprilie, la librăria Mihai Eminescu (din buricul Bucureștiului, vizitată frecvent de doritorii de literatură bună) a fost lansată cartea”HOLOCAUSTUL GOGORITA DIABOLICĂ – Extorcarea de “bani de Holocaust” de Vasile I. Zărnescu. Autorul nu numai că neagă Holocaustul, dar redă o imagine fantasmagorică a lagărelor de concentrare prin care jignește memoria tutoror celor care au  murit acolo, evrei și neevrei deopotrivă. Voi da un singur citat ( și sincer să spun, nu aș fi vrut să fac acest lucru deoarece fac o reclamă gratuită  autorului), care demonstrează clar cele spuse anterior
“Auschwitz-ul, Treblinka, Dachau şi celelalte “lagăre” erau, de fapt, un fel de falanstere sau chibuţuri internaţional-socialiste, de care nemţii erau mândri până la urechi, unde îşi conduceau oaspeţii veniţi de pretutindenipentru a vedea ceea ce părea de necrezut: deţinuţii germani sau de alte naţionalităţi nu trăiau ca ocnaşii francezi din Guyana, nici ca sclavii din Gulagul sovietic, coloniile englezeşti sau închisorile americane gen Guantanamo, din Irak, Afganistan şi chiar de la noi, după unele persistentezvonuri. Fostele “lagăre” germane aveau moneda lor proprie, bulevarde, străzi, piscine, curăţenie exemplară, echipe sportive, apă caldă, apă rece, tot confortul modern, inclusiv bordel pentru oamenii muncii. Lagărele populate îndeosebi cu jidani erau administrate, în interior, de echipe de jidani, în care posibilitatea de a face “gheşefturi” era la ea acasă” iar pe copertă autorul a scris: “Holocaustul este cea mai mare minciună din istoria Lumii”…”Eu demonstrez aici ca este cea mai mare escrocherie din istoria Universală”.( Aceste citate se regăsesc în scrisoarea trimisă Procurorului general al României de Marco Katz, directorul  Centrului de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului din România)  Una dintre întrebările , nedumeririle mele, este cum s-a putut organizare o astfel de lansare și care este răspunderea librăriei, a editurii care permit punerea în circulație a unor asemenea cărți? Un cititor de bun simț  nu poate să spună altceva decât că autorul are o imaginație bolnăvicioasă, astfel de afirmații nu au făcut nici măcar criminalii naziști condamnați la Nürnberg. Dar să nu uităm: cele scrise în această carte ar putea influența gândirea tinerilor care, practic, nu știu mai nimic despre Holocaust deoarece obiectul de studiu Istoria evreilor și Holocaustul este opțional.

Pentru cei care au atacat legea 217 vreau să repet: nu marii scriitori, intelectuali români care în tinerețe au cochetat cu legionarismul sunt țintele, ci scrieri de acest fel care susțin teze foarte ușor de acceptat de către cei, foarte mulți ,care habar nu au ce a fost Holocaustul. Și ca să ilustrez  o altă idee –antisemitismul promovat de forumurile de pe internet , aș vrea să vă dau un alt exemplu. Cu prilejul vizitei președintelui Iohannis în SUA ,Ambasada română a organizat o întâlnire cu diaspora românească. Unul dintre participanți a scris în revista pe internet ”Baabel” o relatare despre acest eveniment în care, laudă printre altele modul în care a fost organizată recepția și posibilitatea oferită de a se întâlni cu președintele României. Articolul a fost reluat de Evenimentul Zilei.Comentariile forumiștilor nu s-au referit deloc la evenimentul propiu zis, ci la…autorul articolului care se numește Mike Klein. Bineînțeles, s-a comentat cu răutate originea acestuia, că nu este român, că s-a dus acolo numai să profite de bufetul organizat cu acest prilej. Faptul că era vorba de un român care susține activitatea Ambasadei, că respectiva persoană, deși plecată de mulți ani în Statele Unite unde a făcut o carieră mai mult decît onorabilă și nu are nevoie de bufetul ambasadei, sprijină diferite fundații din România, date care s-ar fi putut afla dacă cei care participă la forum s-ar fi uitat pe internet, nu a contat. A contat că-l chema Klein și că era evreu (deși putea fi după nume și neamț).

Suntem la  peste 25 de ani după revoluție, când, potrivit opiniei generale, România a devenit o țară care a adoptat principiile democratice, ale toleranței (deși nu-mi place cuvântul) ale drepturilor omului, este membră a NATO și UE și nu ar fi fost primită dacă nu s-ar fi raliat acestor principii. Din păcate, ele nu au reușit să pătrundă în conștiința , în mentalul colectiv. În contextul situației internaționale actuale, câștigă din ce în ce mai mult teren populismul, intoleranța și extremismele. Într-o oarecare măsură, acest pericol ar putea paște și România. Ce se poate face? Cred că mijlocul cel mai eficient (și nu sunt originală în ceea ce voi spune) este educația, fiindcă în perspectivă, trebuie să ne gândim la tineri. O educație care să cultive înțelegerea printre oameni și să accepte diferențele- de rasă, cultură, religie. Da, la școală copiii trebuie să învețe istoria religiilor, să afle înrudirea între cele trei mari religii monoteiste – iudaismul, creștinismul și islamul, iar predarea religiei propiu zis[ să fie realizată de instituțiile de cult respective, în așa zisele școli de duminică existente peste tot în Europa.

Sunt departe a a fi epuizat instrumentele care ar schimba mentalul colectiv cu privire la cei care trăiesc alături de noi dar sunt altfel decât noi. Cele scrise aici reprezintă o părticică din eforturile care ar trebui depuse pentru a anihila ceea ce am numit spirala intoleranței.

Eva Galambos

(articol preluat de pe site-ul adevarul.ro)