Cât de des vi se întâmplă să vedeţi o fotografie de-a voastră şi să gândiţi: „Hmm, aş fi zis că arătam altfel când am ieşit din casă!”? Mie mi s-a întâmplat de câteva dăţi bune, până să înţeleg despre ce e vorba.

De fapt, în cazul meu, curiozitatea a fost declanşată de nenumărate întâlniri cu cliente în care observam următorul fenomen ciudat: stând de vorbă cu ele, faţă în faţă, luam cunoştinţă de fizionomia lor – da, erau ele asa cum le ştiam din fotografii (trimise pe email sau văzute pe facebook); în schimb, odată aflate în faţa oglinzii, cu mine în lateralul lor, discutând ţinuta în care erau îmbrăcate sau analizându-le silueta, fizionomia li se schimba, păreau alte persoane. Nu, nu se strâmbau, nu aveau altă expresie: pur şi simplu, în oglindă vedeam altă persoană, cu alte trăsături decat ale celei pe care, până mai devreme, o văzusem stând la masă, în faţa mea.

Nu eram in Zona Crepusculară. Am aflat că e o chestie normală, are de-a face cu oglinda, unghiul din care ne privim şi deformările optice, bidimensionalul şi tridimensionalul. Să numim fenomenul „The Mirror Trick”.

Oglinzile, la fel ca în povestea Albei ca Zăpada, vă pot minţi în faţă. Nu ştiu dacă vă vor spune că sunteţi cele mai frumoase din ţinut, dar sigur vă vor păcăli: puteţi părea mai suple, mai înalte, cu talia mai subţire şi picioare mai lungi, categoric altfel proporţionate. O fotografie (a se înţelege: nemodificată tehnic, netrucată) vă spune adevărul.

Stiu că veti gândi: „Bine, însă ambele arata acelasi lucru, aceeaşi persoană sau acelaşi obiect, nu-i aşa? De ce contează?”

Ei bine, contează! Pentru că, deşi atât imaginea din oglindă, cât şi cea din fotografie arată acelaşi lucru, oglinda reflectă o imagine inversată – întoarsă, răsucită dacă vreţi – a ceea ce este realitatea şi văd ceilalţi.

Motivul pentru care credem că într-o fotografie arătăm diferit este pentru că unghiul de observare este diferit. Aşa cum ne vedem noi în fotografie, la fel ne văd ceilalţi: ca printr-o lentilă.

Credeţi-mă, este mai uşor să acceptaşi că imaginea din oglindă este cea „reală” (de obicei, o vedem ceva mai simetrică, mai armonioasă). În fapt, lumea ne vede ca într-o fotografie şi preferă imaginea non-inversată, chiar dacă nouă nu ne place. Până la urmă, deşi cele două reflexii sunt diferite, adevărul e că în realitate nu există nici o diferenţa între ele. Înfăţişarea noastră nu se schimbă, ci doar unghiul de abordare. Totul se reduce la cum privim lucrurile.

De ce am adus azi vorba de asta?

Pentru că în ultima vreme discut din ce in ce mai des cu clientele mele despre necesitatea de a-şi fotografia ţinutele zilnice. Pe lângă motivele evidente (să îşi aducă aminte ce au îmbrăcat în ultima lună, să observe cât de des au purtat o anume haină, să construiască o arhivă a ţinutelor pentru zilele când nu au inspiraţie), acesta devine un exerciţiu vizual. Astfel, îşi pot vedea ţinutele şi siluetele aşa cum arată în realitate, nu doar în oglindă sau în mintea lor.

Seeing is believing, cum se spune. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, puteţi încerca teoria mea pe propriile ţinute. Fotografiaţi-va mâine dimineaţa. Înseraţi apoi fotografia în iPhoto sau în Paint şi editaţi imaginea, răsucind-o cu 180 de grade. Vă place mai mult ceea ce vedeţi pe ecran? Pot sa pun pariu că majoritatea dintre voi va spune „da”. E normal, pentru ca odată imaginea inversată, pe ecran vedeţi imaginea voastră din oglindă. Arătaţi aceeasi imagine unei colege sau prietene: sunt mari şanse să vă spună că preferă varianta originală!

Vreţi să faceţi pasul următor? Mergeţi la dulap, construiţi-vă câteva ţinute şi rugaţi pe cineva să vă fotografieze. Aşteptaţi o oră, apoi treceţi-le în revistă. Puteţi evalua, cu obiectivitate, cum arată ţinuta şi cum vă vine? Puteţi observa ce lipseşte, unde sunt asimetriile, ce funcţionează şi ce nu? Aştept rapoartele voastre…:)

Fotografii: google.com, pinterest.com

Irina Markovits

(preluare de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro/wordpress/)