Cutremurul cu magnitudinea de 9,03 pe scara Richter, care a avut loc la Fukushima acum trei ani, s-a produs la 70 km de coastele nord-estice ale Japoniei, la o adâncime de 32 de kilometri. S-a calculat că mișcarea seismică a mutat insula Honshu, cea mai mare a Japoniei, cu 2,4 metri, iar axa Pământului a suferit o deplasare de cel puțin 10 centimetri; Tsunami-ul produs in urma cutremurului a avut până la 40 metri inălțime, lovind în interiorul uscatului până la 10 kilometri de la țărm: a mutat vapoare, mașini, a distrus total aproape 130.000 de locuințe, iar circa un milion au suferit distrugeri parțiale. Au fost inregistrate 15.881 de decese, 6.142 de persoane au fost rănite, iar 2.668  date dispărute, trupurile lor nefiind găsite până acum.

Centrala nucleară de la Fukushima a fost grav afectată, luni întregi specialiștii luptându-se să o stabilizeze; rezidenții pe o rază de zeci de kilometri au fost evacuați din cauza radiațiilor;

Pagubele produse de cutremur, tsunami si toate câte au urmat depășesc 235 miliarde de dolari – se crede că este cel mai costisitor dezastru natural din toate timpurile.

Curând după catastrofă  au apărut comentarii care afirmau că, din motive pe care nu le discutăm aici, cutremurul ar fi fost declanşat de Statele Unite au, folosind o armă psihotronică, plasată în spațiu, așa-numitul sistem orbital HAARP. Un sistem plasat pe orbită la 5 martie 2011 și folosit la 11 martie  2011. Nu există nici o confirmare oficială a folosiri sistemului HAARP sau a existenței lui.

Mai mult, oficialități americane au negat că HAARP ar exista. Totuși, un studiu al Universității NorthWest susține că au fost folosite frecvențe de 2,5 Hz pentru a provoca cataclismul. S-au căutat tot felul de motivații  politice și economice pentru a explica de ce Statele Unite au lovit Japonia, dar aici intrăm în domeniul teoriei conspirațiilor și ne ferim să le cităm.

Nu se știe cine a inventat HAARP, dar sistemul propriu zis se află într-o bază militară americană din Alaska, lângă localitatea Gakone. El constă dintr-o rețea de antene de mare putere, rețea considerată o armă geofizică. Programul a demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universității Alaska din Fairbanks și are un buget recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari anual. HAARP este conectat la un computer aflat printre cele mai puternice din lume, iar sistemul lui de antene este proiectat să trimită peste 3.000 de megawați în straturile superioare ale atmosferei sub formă de unde radio

Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association, este amplasat în Norvegia şi Suedia. Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China și Japonia. Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk. Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect. Grattan Healy, expert în energie și consilier al OSCE, a dezvăluit că este foarte posibil să reprezinte „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.
Richard Williams, de la Laboratorul Davis Sarnoff, Princeton, este mult mai categoric: „HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global. Pe lângă experimente de modificări climaterice s-au realizat pene totale de curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, prin programul HAARP se experimentează manipularea vremii, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, plus utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice. Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat să semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.” Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirmă că „este foarte probabil ca asocierea dintre emisiile de înaltă frecvenţă ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase ale Terrei să declanşeze efecte secundare imprevizibile cum ar fi dereglarea echilibrului ecologic sau folosirea sa ca terorism ecologic”, remarcând faptul că „de la descoperirea tehnicii radiofonice direcţionale se constată dispariţia coniferelor şi a foioaselor”.
Datorită faptului că toate instalaţiile se află dispuse la sol, efectele sunt infinit mai mari, atât în mediul terestru cât şi în spaţiul cosmic. Antenele HAARP sunt capabile de acţiuni inspăimântătoare precum dezintegrarea obiectelor, inducerea combustiei instantanee, schimbarea tiparelor cerebrale, inducerea unui comportament anume, provocarea diferitelor boli biologice. Aceste antene pot distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ şi pot crea găuri în ionosferă, având ca efect mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.

Sistemul are o multitudine de întrebuinţări malefice, putând fi folosit deopotrivă la sol, în aer şi în apă. El poate servi ca armă cu energie dirijată, sistem de comunicaţie pentru submarine, mijloc de comunicaţie intersatelit şi în/din spaţiul cosmic, sistem de producere a razelor X foarte puternice (aşa-numitele „raze ale morţii” descrise de Tesla), mijloc pentru producerea de fulgere artificiale în orice punct de pe glob, sistem de detectare şi de distrugere a navelor extraterestre în spaţiu, instrument pentru producerea de schimbări climatice şi dezastre „naturale”, mijloc de influenţare şi manipulare a conştiinţei umane individuale sau la nivel de masă.
SUA mai deţin două astfel de sisteme în Puerto Rico lângă Observatorul Arecibo şi în Alaska.  Alte asemenea sisteme sunt situate în Jamaica, în Peru, lângă Moscova – la Nijni Novgorod, lângă Harkov în Ucraina şi în Duşanbe, Tadzhikistan.

Războiul climatic este astăzi o realitate. Avansate în acest extrem de periculos domeniu militar sunt Statele Unite, Rusia (moştenire de la fosta URSS), China, India şi alte câteva state. Deoarece experienţele în domeniul războiului climatic lovesc în prezent zone întinse ale planetei, aceste experienţe sunt ţinute departe de mass-media şi de opinia publică. Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică: „HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare

Şi în Dobrogea există acelaşi tip de instalație, dar la o scară mai mică. Instalaţia HAARP, aflată lângă localitatea Corbu din judeţul Constanţa, a intrat în funcţiune pe la sfârşitul lui august 2010, iar de atunci seismologii români sunt din ce în ce mai alarmaţi cu privire la activitatea faliei de la Vrancea şi, atenţie, a faliei din Dobrogea de la Sabla, precum şi de faptul şi că se înregistrează seisme în Marea Neagră. Baza din Dobrogea este şi foarte aproape de centrala nucleară de la Cernavodă, ceea ce dă alte elemente de neliniştire a opiniei publice. Ministerul Apărării a refuzat să răspundă la cererile adresate în legătură cu această instalaţie, iar temerile ruşilor în ceea ce o priveşte sunt justificate.

Din Dobrogea se poate emite cu o frecvenţă uriaşă înspre ionosferă, cu o reflexie asupra Iranului, de pildă, țara în care ar putea fi induse schimbări majore climaterice, cutremure, implicit foamete, dar şi, ceea ce e cel mai important, Mind Control (control asupra minţii) cetăţenilor de aici. Deja se zvoneşte că în lumea musulmană, actualele revolte, începute în Tunisia şi Egipt, ca şi războiul din Libia, dar şi starea de fapt din Yemen, au la bază inducerea electromagnetică de energii care să contribuie la determinarea voinţei indivizilor într-un plan de acţiune unitar şi susţinut, ceea ce face proiectul HAARP. Şi este foarte posibil ca toate acestea să vină de la antenele din Dobrogea, mai ales că revoltele locale au izbucnit după instalarea acestora şi după cele câteva luni de probe.

Sistemul este format dintr-un ansamblu de aproximativ 40 de antene dispuse pe două rânduri, aflate în vecinătatea unor “containere militare”, care ar constitui centrul de comandă. HAARP-ul românesc se pare că i-a deranjat destul de tare pe ruşi care, la scurt timp după amplasarea sistemului, pe 16 august 2010, au declanşat scandalul mediatic în care diplomatul român Gabriel Grecu a fost acuzat de spionaj. În replică, la două zile, partea română a explulzat la rândul său un diplomat rus.

Generalul dr. Emil Străinu, specialist în domeniul armelor geofizice este de părere că sistemul este ceva nou, nemaivăzut până acum.

Andrei Banc