La 19 aprilie, Israelul împlinește 70 de ani. În 1948 când după hotărârea ONU  de-a împarți teritoriul dominionului britanic Palestina în două ţări (una destinată evreilor, cealaltă arabilor) , Israelul şi-a declarat independenta, statele arabe vecine au atacat noul stat abia înființat. În ciuda tuturor greutăților şi condițiilor nefavorabile, Israelul a câștigat războiul şi cu toate că n-avea granițe recunoscute  doar linii de armistițiu (nici un stat arab n-a recunoscut existenţa Israelului şi nici dreptul evreilor de-avea propria lor ţară, la vremea respectivă), în ciuda tuturor previziunilor pesimiste, a început şi a continuat să existe.

În 1954, primul ministru israelian de atunci, David Ben Gurion a făcut prima sa vizită în  USA , la invitația președintelui Eisenhower, a fost întrebat de secretarul de stat Alen Dulles ,”pe cine reprezintă Statul Israel, având în  vedere că locuitorii săi au venit din toate colţurile lumii – Rusia, România, Germania Polonia etc. – ba şi din ţările arabe. Fiecare etnie vorbește propria limba şi trăiește după obiceiurile sale?”.

Ben Gurion i-a raspuns: ” Domnule secretar de stat, întrebați 200 de copii americani dacă știu numele căpitanului primului vas care a plecat din Anglia cu primii emigranţi în  America? Care era destinația, cum a fost oceanul în  timpul călătoriei şi ce-au mâncat pe vas? Şansele de-a primi răspuns sunt foarte mici. Puneți acum aceeași întrebare la 200 de copiii evrei – indiferent unde trăiesc şi veti vedea că optzeci la sută vor răspunde exact.”

Evreii au revenit pe pământul strămoșilor după 2000 de ani de exil şi au creat un stat democratic, cu o economie puternică şi un ritm de dezvoltare de 3-4 % pe an, cu procentul de satisfacție de viată printre cele mai ridicate din tarile OCED , cu natalitate ridicată – în  medie 3,5 copii pe familie – cu speranţa de viaţă de 82,5ani, situându-se pe locul 8 în lume. Populația ţării a crescut incredibil de mult, de la 800.000 de locuitori, în 1948,  la 8.880.000, în 2018

Din păcate, Israelul e o ţară cu foarte multe probleme, dintre care cea mai importantă e lupta permanentă pentru supraviețuire, pentru recunoașterea dreptului evreilor de-a avea o ţară. Războaiele din 1967 şi 1973,  cu ţările vecine, războaiele din Libanon, intifadele palestiniene,  atacurile teroriste, războaiele cu Hamas din Fâşia Gaza constituie o dovadă că nu e uşor să fii israelian. Golda Meir , premier al Israelului, între 1969-1973, a spus cândva. în anii 70, ” Cel care iubește sau vrea să trăiască în  această ţară trebuie sa fie puțin nebun”. Azi trăiesc în  această ţară peste opt milioane de “nebuni”, în  ciuda problemelor şi greutăţilor.  Ar fi încă multe de spus despre această ţară, dar mă opresc aici.

Conflictul israeliano- palestinian rămâne cheia păcii din zonă. Mulți prieteni, din Europa sau America, mă întreabă de ce depinde rezolvarea lui. Cred că se va ajunge la liman – le răspund – când palestinienii vor privii problema puţin şi prin prisma israelienilor, iar israelienii vor învăța să gândească şi arăbește, la care  marea majoritate se uită foarte neîncrezători la mine

Totuși s-au mai întâmplat ”minuni” în  Orientul Apropiat. În  1978 Egiptul şi Israelul au încheiat acordul de pace de la Camp David care rezistă până astăzi, iar după 17 ani, în 1995,  a fost semnat acordul de pace cu Iordania. În August 1993,  din nou la Camp David, s-a întâmplat o minune şi mai mare: Yasser Arafat,  şeful OLP a dat mâna cu fostul prim ministru Itzhak Rabin şi s-a semnat Acordul de la Oslo, prin care palestinienii recunoșteau existenta Israelului, iar Israelul recunoștea dreptul palestinienilor de-a avea ţara lor. E drept că acest acord in  facto nu s-a respectat din motive diverse, conflictul nu s-a rezolvat,  numărul pesimiștilor în  aceasta privință crescând, cu toate că 70% dintre israelieni recunosc dreptul de existenţă a Statului Palestinian şi există o Autonomie Palestiniana cu guvern propriu şi cu  sediul la Ramalla.  Se va rezolva, oare, aceasta mare problemă cândva ? Unii cred ca n-a venit încă timpul, atmosfera politiăa nu e favorabila, altii afirmă că nu niciodată se va găsi o soluţie…

Pesimiștilor le aduc aminte un dicton american: “Never say never”.

LA MULTI ANI ISRAEL!

Andrei Schwartz

17/04/18 Beer Sheba.