Un fapt recent, petrecut în Israel, m-a făcut să cad pe gânduri. Și să mă întreb, cu tristețe, cum este posibil. Pentru că cei care suferă sunt copii.

O lucrătoare străină, filipineză, a rămas în Israel mai mult decât îi permitea viza de lucru. Adevărat. Dar a muncit cinstit. Și și-a dus viața ei personală. A iubit. A născut un copil, pe care îl iubește, care este ce îi e ei mai drag pe lume. Ține la el ca la lumina ochilor. Astăzi, copilul are 13 ani. Limba pe care o știe cel mai bine este ebraica. Singura țară în care a trăit, în care a învățat, în care și-a făcut prieteni este Israelul. Copilul visează să continue să învețe în Israel, să servească în Armata de Apărare a Israelului, să trăiască în Israel în viitor. Israelul este singura lui țară. Dar autorități israeliene obtuze au decis altfel. Pentru ele, mama copilului este o lucrătoare străină ilegală, iar copilul este ilegal. Se poate așa ceva? Poate fi ”ilegal” un copil născut în țară? Nimeni nu este ilegal, ci născut prin voința lui Dumnezeu. Poliția israeliană, probabil ”încălzită” de demonstrațiile (desigur incitate) vulgare și violente ale gloatei din sudul orașului Tel Aviv, s-a pus pe ”aplicarea legii”, ieșind la vânătoare de ”ilegali”. Polițiștii au arestat-o pe mama copilului, au trimis-o în fața tribunalului, au arestat și copilul, iar tribunalul a aplicat legea în mod mecanic, uscat, decizând expulzarea. Până la expulzare, deci până la ieșirea din țară, mama și copilul trebuie să rămână în arest. Fără circumstanțe atenuante.  Fără ca judecătorii să-și pună problema unei decizii judecătorești bazată pe omenie, pe umanism. Fără să se gândească la faptul că respectivul copil este trimis într-o țară pe care nu a văzut-o niciodată și că ar putea căpăta o traumă psihică pentru toată viața. Mama copilului, urcată cu forța în avion, s-a opus și a fost arestată. Deocamdată, expulzarea nu a avut loc. Mama și copilul sunt în închisoare. Deocamdată. M-am îngrozit.

Reacțiile nu au întârziat să apară. Fosta președintă a Curții Supreme, doamna Dorit Beinish, a luat apărarea acestui copil, ca și a altora în situația lui. Dar totodată, ea a afirmat că tribunalul care a decis nu a făcut decât să aplice legea. Deci, de vină este legislatorul. Legea ar trebui să fie modificată, într-un sens mai uman. Deci, putem adăuga și noi: dreptatea este legată la ochi, iar judecătorii își fac meseria, ei nu au nicio vină. Oare? Comentatori de televiziune, tocmai de la canalul israelian de televiziune 20, a cărui orientare este de dreapta, au spus că legea respectivă există pentru a se păstra caracterul evreiesc al statului Israel. Acești comentatori au adăugat că ea nu trebuie modificată, dar trebuie luate în considerație excepții, cazuri de derogare. Cu alte cuvinte, nu legislatorul este de vină, ci tribunalul trebuie să știe să găsească soluții umane, de la caz la caz, păstrând cadrul teoretic al legii. Scriitorul Yehoshua Sobol, cu orientare de stânga, a mers mai departe, afirmând că situația în care lucrători străini ”ilegali” și copiii lor sunt căutați de poliție, arestați, expulzați este comparabilă cu acțiunile Inchiziției Spaniole, care a procedat într-o formă asemănătoare împotriva maranilor.

Nu vreau să accept cuvintele dure ale domnului Sobol, dar mă ridic și eu în apărarea copiilor născuți în Israel, din părinți lucrători străini. Indiferent care este poziția juridică a părinților lor, ei sunt copii. Indiferent de etnie și de apartenența religioasă. Să le respectăm copilăria și dreptul la bucuria vieții, la joacă și la învățătură. Precum și dreptul de a locui și a deveni cetățeni ai țării în care s-au născut, unica țară în care au trăit, pe care ei o văd ca țara lor. Statul Israel nu va fi mai puțin evreiesc dacă va exista o comunitate mică de neevrei provenită din rândul lucrătorilor străini, legali sau ”ilegali”, dar care se identifică cu acest stat. Să arătăm că suntem oameni. Fie că legea ar trebui să fie modificată, fie că ar trebui să fie făcute derogări de la această lege, trebuie să-i înțelegem pe acești copii. Îmi vine să strig: ”Sunt copii, domnule judecător, doamnă judecătoare! Sunt copii! Arătați clemență față de ei! Gândiți-vă că și Dumneavoastră aveți copii sau nepoți!”. Și că medicii afirmă adeseori că nu sunt numai boli, ci și bolnavi.

Atunci când am văzut la televizor o demonstrație a gloatei din sudul orașului Tel Aviv împotriva lucrătorilor străini ”ilegali”, precum și atunci când am văzut că sunt intervievați unii organizatori ai acestei demonstrații, am simțit că îmi este rușine. Afirmau că îi deranjează prezența acestor ”ilegali”, iar locuitorii nu mai au siguranță să iasă pe stradă noaptea din cauza lor. Chiar așa, oameni buni? Oare toți lucrătorii străini ”ilegali”, numiți și ”infiltrați” sunt delicvenți și criminali, bețivi și agresivi? Chiar dacă există un număr mic de asemenea indivizi certați cu legea, care într-adevăr ar trebui să fie arestați și chemați la ordine de forțele de poliție, nu înseamnă că toți lucrătorii străini sunt de acest fel. Marea lor majoritate sunt oameni cinstiți, corecți și liniștiți, muncitori, la fel ca toți oamenii. Ce aveți cu ei? Oare nu sunt și delicvenți evrei cetățeni ai Israelului, care strică liniștea și periclitează siguranța locuitorilor din sudul orașului Tel Aviv? Pe lângă cererea expulzării lucrătorilor străini ilegali ”infiltrați”, s-a vehiculat chiar și o idee fantasmagorică: transferul lucrătorilor străini ”infiltrați” ilegali din sudul Tel-Aviv-ului în tot Israelul, ca indivizi și nu în grupuri. Dar asemenea lucru este imposibil: acești oameni săraci, mulți dintre ei veniți (unii chiar refugiați) din țări africane, nu-și pot permite să locuiască decât într-un cartier sărac, ieftin și apropiat de locul de muncă sau de locul în care să-și poată găsi ceva de lucru, pentru a câștiga o bucată de pâine. Ei nu iau locurile de muncă ale nimănui dintre israelieni. În prezent, în Israel se caută forță de muncă, iar ei prestează muncile cele mai joase, pe care israelienii nu vor să le facă. Oare acești oameni nu au dreptul la viață omenească, nu au dreptul să-și întemeieze familii, să-și crească copiii? Oare copiii lor, născuți în Israel, nu au dreptul la copilărie, educație, viață? Poate că, dacă vor crește în Israel în condiții civilizate, vor dori să fie nu numai cetățeni israelieni, ci și evrei. Să ne gândim și la acest aspect. Îmi pare rău că există o asemenea comportare din partea unor fii ai poporului Cărții. Din partea unor fii ai poporului lui Israel, care a suferit mult de-a lungul istoriei, a cunoscut persecuții și expulzări, reprimări și, mai mult decât toate, Holocaustul. Tora ne învață să iubim străinul, nu să-l urâm și să-l izgonim. ”Weahavta et hagher”. Să ne amintim aceste cuvinte. Oricând și oricum. A fi oameni buni, primitori față de cei aflați în nevoie nu înseamnă nici să le cedăm țara, nici s-o pierdem.

Dar măcar înțelegere pentru copii, domnilor judecători, doamnelor judecătoare! Și Dumneavoastră, domnilor legislatori, doamnelor legislatoare ai Israelului! Ca și domnilor și doamnelor locuitori ai sudul orașului Tel Aviv, din zona autogării, cărora le cer să arate omenie! Să fim OAMENI BUNI, să luăm exemplu de la Drepții Între Popoare.

Îmi amintesc un film pe care l-am văzut cu mulți ani în urmă: ”Binecuvântați animalele și copiii!”.

Lucian-Zeev Herșcovici