Sunt copii, domnule judecător! Să fim oameni!

Un fapt recent, petrecut în Israel, m-a făcut să cad pe gânduri. Și să mă întreb, cu tristețe, cum este posibil. Pentru că cei care suferă sunt copii.

O lucrătoare străină, filipineză, a rămas în Israel mai mult decât îi permitea viza de lucru. Adevărat. Dar a muncit cinstit. Și și-a dus viața ei personală. A iubit. A născut un copil, pe care îl iubește, care este ce îi e ei mai drag pe lume. Ține la el ca la lumina ochilor. Astăzi, copilul are 13 ani. Limba pe care o știe cel mai bine este ebraica. Singura țară în care a trăit, în care a învățat, în care și-a făcut prieteni este Israelul. Copilul visează să continue să învețe în Israel, să servească în Armata de Apărare a Israelului, să trăiască în Israel în viitor. Israelul este singura lui țară. Dar autorități israeliene obtuze au decis altfel. Pentru ele, mama copilului este o lucrătoare străină ilegală, iar copilul este ilegal. Se poate așa ceva? Poate fi ”ilegal” un copil născut în țară? Nimeni nu este ilegal, ci născut prin voința lui Dumnezeu. Poliția israeliană, probabil ”încălzită” de demonstrațiile (desigur incitate) vulgare și violente ale gloatei din sudul orașului Tel Aviv, s-a pus pe ”aplicarea legii”, ieșind la vânătoare de ”ilegali”. Polițiștii au arestat-o pe mama copilului, au trimis-o în fața tribunalului, au arestat și copilul, iar tribunalul a aplicat legea în mod mecanic, uscat, decizând expulzarea. Până la expulzare, deci până la ieșirea din țară, mama și copilul trebuie să rămână în arest. Fără circumstanțe atenuante.  Fără ca judecătorii să-și pună problema unei decizii judecătorești bazată pe omenie, pe umanism. Fără să se gândească la faptul că respectivul copil este trimis într-o țară pe care nu a văzut-o niciodată și că ar putea căpăta o traumă psihică pentru toată viața. Mama copilului, urcată cu forța în avion, s-a opus și a fost arestată. Deocamdată, expulzarea nu a avut loc. Mama și copilul sunt în închisoare. Deocamdată. M-am îngrozit.

Reacțiile nu au întârziat să apară. Fosta președintă a Curții Supreme, doamna Dorit Beinish, a luat apărarea acestui copil, ca și a altora în situația lui. Dar totodată, ea a afirmat că tribunalul care a decis nu a făcut decât să aplice legea. Deci, de vină este legislatorul. Legea ar trebui să fie modificată, într-un sens mai uman. Deci, putem adăuga și noi: dreptatea este legată la ochi, iar judecătorii își fac meseria, ei nu au nicio vină. Oare? Comentatori de televiziune, tocmai de la canalul israelian de televiziune 20, a cărui orientare este de dreapta, au spus că legea respectivă există pentru a se păstra caracterul evreiesc al statului Israel. Acești comentatori au adăugat că ea nu trebuie modificată, dar trebuie luate în considerație excepții, cazuri de derogare. Cu alte cuvinte, nu legislatorul este de vină, ci tribunalul trebuie să știe să găsească soluții umane, de la caz la caz, păstrând cadrul teoretic al legii. Scriitorul Yehoshua Sobol, cu orientare de stânga, a mers mai departe, afirmând că situația în care lucrători străini ”ilegali” și copiii lor sunt căutați de poliție, arestați, expulzați este comparabilă cu acțiunile Inchiziției Spaniole, care a procedat într-o formă asemănătoare împotriva maranilor.

Nu vreau să accept cuvintele dure ale domnului Sobol, dar mă ridic și eu în apărarea copiilor născuți în Israel, din părinți lucrători străini. Indiferent care este poziția juridică a părinților lor, ei sunt copii. Indiferent de etnie și de apartenența religioasă. Să le respectăm copilăria și dreptul la bucuria vieții, la joacă și la învățătură. Precum și dreptul de a locui și a deveni cetățeni ai țării în care s-au născut, unica țară în care au trăit, pe care ei o văd ca țara lor. Statul Israel nu va fi mai puțin evreiesc dacă va exista o comunitate mică de neevrei provenită din rândul lucrătorilor străini, legali sau ”ilegali”, dar care se identifică cu acest stat. Să arătăm că suntem oameni. Fie că legea ar trebui să fie modificată, fie că ar trebui să fie făcute derogări de la această lege, trebuie să-i înțelegem pe acești copii. Îmi vine să strig: ”Sunt copii, domnule judecător, doamnă judecătoare! Sunt copii! Arătați clemență față de ei! Gândiți-vă că și Dumneavoastră aveți copii sau nepoți!”. Și că medicii afirmă adeseori că nu sunt numai boli, ci și bolnavi.

Atunci când am văzut la televizor o demonstrație a gloatei din sudul orașului Tel Aviv împotriva lucrătorilor străini ”ilegali”, precum și atunci când am văzut că sunt intervievați unii organizatori ai acestei demonstrații, am simțit că îmi este rușine. Afirmau că îi deranjează prezența acestor ”ilegali”, iar locuitorii nu mai au siguranță să iasă pe stradă noaptea din cauza lor. Chiar așa, oameni buni? Oare toți lucrătorii străini ”ilegali”, numiți și ”infiltrați” sunt delicvenți și criminali, bețivi și agresivi? Chiar dacă există un număr mic de asemenea indivizi certați cu legea, care într-adevăr ar trebui să fie arestați și chemați la ordine de forțele de poliție, nu înseamnă că toți lucrătorii străini sunt de acest fel. Marea lor majoritate sunt oameni cinstiți, corecți și liniștiți, muncitori, la fel ca toți oamenii. Ce aveți cu ei? Oare nu sunt și delicvenți evrei cetățeni ai Israelului, care strică liniștea și periclitează siguranța locuitorilor din sudul orașului Tel Aviv? Pe lângă cererea expulzării lucrătorilor străini ilegali ”infiltrați”, s-a vehiculat chiar și o idee fantasmagorică: transferul lucrătorilor străini ”infiltrați” ilegali din sudul Tel-Aviv-ului în tot Israelul, ca indivizi și nu în grupuri. Dar asemenea lucru este imposibil: acești oameni săraci, mulți dintre ei veniți (unii chiar refugiați) din țări africane, nu-și pot permite să locuiască decât într-un cartier sărac, ieftin și apropiat de locul de muncă sau de locul în care să-și poată găsi ceva de lucru, pentru a câștiga o bucată de pâine. Ei nu iau locurile de muncă ale nimănui dintre israelieni. În prezent, în Israel se caută forță de muncă, iar ei prestează muncile cele mai joase, pe care israelienii nu vor să le facă. Oare acești oameni nu au dreptul la viață omenească, nu au dreptul să-și întemeieze familii, să-și crească copiii? Oare copiii lor, născuți în Israel, nu au dreptul la copilărie, educație, viață? Poate că, dacă vor crește în Israel în condiții civilizate, vor dori să fie nu numai cetățeni israelieni, ci și evrei. Să ne gândim și la acest aspect. Îmi pare rău că există o asemenea comportare din partea unor fii ai poporului Cărții. Din partea unor fii ai poporului lui Israel, care a suferit mult de-a lungul istoriei, a cunoscut persecuții și expulzări, reprimări și, mai mult decât toate, Holocaustul. Tora ne învață să iubim străinul, nu să-l urâm și să-l izgonim. ”Weahavta et hagher”. Să ne amintim aceste cuvinte. Oricând și oricum. A fi oameni buni, primitori față de cei aflați în nevoie nu înseamnă nici să le cedăm țara, nici s-o pierdem.

Dar măcar înțelegere pentru copii, domnilor judecători, doamnelor judecătoare! Și Dumneavoastră, domnilor legislatori, doamnelor legislatoare ai Israelului! Ca și domnilor și doamnelor locuitori ai sudul orașului Tel Aviv, din zona autogării, cărora le cer să arate omenie! Să fim OAMENI BUNI, să luăm exemplu de la Drepții Între Popoare.

Îmi amintesc un film pe care l-am văzut cu mulți ani în urmă: ”Binecuvântați animalele și copiii!”.

Lucian-Zeev Herșcovici

11 Comments

  • Veronica Rozenberg commented on August 26, 2019 Reply

    Problemele triste descrise cu multa sensibilitate de Lucian, provin dupa parerea mea din doua motive serioase:

    Primul motiv este felul in care Israelul accepta ca oamenii sa traiasca in aceasta tara, acceptarea este legata de dezbaterea asupra notiunii de cetatenie. Exista doua moduri de a acorda cetatenie, unul se bazeaza pe legea pamantul pe care cineva se naste (jus soli), cel de-al doilea pe sangele care curge prin vine (jus sanguinis). In conceptia israeliana cetatenia se acorda in urma unor legaturi de sange, si nu in urma faptului ca cineva se naste pe teritoriul sau. Statele care accepta acordarea cetateniei in baza teritoriului sunt considerate state conduse de principiile democratiei liberale, si din cate stiu, certificarea acestui principiu a fost facuta in urma revolutiei franceze (desi o cautare rapida in lumea internetului ar spune ca originile existau inca in perioada feudala).
    Israelul nu face parte din categoria acestor tari, chiar daca se considerata de ea si de alte state ca fiind un stat democratic. Problematica acordarii cetateniei israeliene este complexa, date fiind conditiile existente in acest stat de la infiintarea sa si pana …nu stim din pacate pana cand.
    Din cate stiu, un alt stat care aplica jus sanguinus este Germania, si daca este adevarat, coincidenta este cel putin penibila.

    Al doilea motiv care creeaza problematica din articol este folosirea,pe scara foarte larga in ultimele decenii, a muncii lucratorilor straini, si a lipsei satisfacerii acesteia de catre israelieni. Daca Israelul ar fi dorit sa supuna legii SECI, pe cei aflati la munca in Israel, cum este cazul tragic in felul sau, al intentiei de a expulza copii lucratoarelor straine, ar fi fost mult mai corect sa nu permita efectuarea “importului” mainii de lucru. Acest import, pe langa crearea acestei probleme creaza si multe altele.

    Daca Israelul, cum scrie dl. Ezri “nu poate sa-i primeasca pe sutele de lucratori straini”, ar trebui sa puna in aplicare unele modalitati astfel incat israelienii insisi sa ofere aceste servicii. Si aceasta, pentru ca nu este corect, ca sa nu zic moral, ca sa se aplice in orice conditii zicala, “Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa plece “.

    Dar, din pacate, cine mai tine seama in lumea de astazi de asa ceva???

  • Viorica Nișcov commented on August 25, 2019 Reply

    Excelent, plin de umanitate articolul dlui Herșcovici. Subscriu total.

  • ETGARD commented on August 25, 2019 Reply

    Dragă prietene Lucian Zeev Herșcovici, „Dura lex, sed lex”. Dincolo de ilegalitatea șederii persoanei respective în țară, ea a semnat, atunci când a intrat în țară prima oară, un angajament în care se stipula că nu va aduce pe lume copii. Unele persoane încearcă să profite de copii pentru a-și asigura șederea în Israel. Pe de altă parte, se pun câteva întrebări: ce au făcut autoritățile israeliene timp de 13 ani? Cum a fost înscris acest copil la școală? Unde și cum a născut această persoană?

    • Andrea Ghiţă commented on August 25, 2019 Reply

      Am citit cu stupoare comentariul Dvs. E posibil să-i impui cuiva să semneze un angajament că nu va aduce pe lume copii atâta vreme cât e într-o situaţie, ţară (democratică) dată? Şi ce ar fi trebuit să se întâmple dacă persoana în cauză încalcă acest angajament?! Un articol obiectiv, documentat, pe această temă, cu argumente şi contraargumente ar fi bine venit în Baabel.

      • Veronica Rozenberg commented on August 26, 2019 Reply

        Am o experienta foarte bogata cu lucratori straini.
        Am avut in casa, nici mai mult nici mai putin de 7 asemenea femei intr-un interval de 11 ani si
        trebuie sa marturisesc ca nu am vazut niciodata sa existe o asemenea conditionare de care pomeniti mai sus. Nu pot spune cu certitudine ca nu este real, dar ma indoiesc de veridicitatea afirmatiei legate de aducerea pe lume a unui copil. Daca ar fi fost adevarata, as considera-o ca o nemernicie.
        Ceea ce figureaza in contractele de munca, este de exemplu interdictia unor relatii personale intre lucratorul strain si membrii familiei la care este angajat. Este o mare diferenta.

  • Ionel Schlesinger commented on August 24, 2019 Reply

    Dacă Israelul ar fi la fel de ”ievoluat” ca
    noi, problema se putea rezolva cu o Ordonanță de Urgență…

  • Ivan G Klein commented on August 24, 2019 Reply

    Problema numărului de imigranți acceptați de un stat ar trebui judecată cu mintea omului de rind căruia i se solicită o pomană – el va da atît cît îi permite punga și evident nu se va gîndi să-l aducă în propria casă . Decizia la nivel statal trebuie luată considerînd posibilitîțile prezente și impactul viitor .
    Americii i se poate reproșa că a închis poarta imigrării în fața evreilor care fugeau de furia nazistă înainte de a fi atinsă limita / cota stabilită pentru Germania .

  • Andrea Ghiţă commented on August 23, 2019 Reply

    Logic, emigraţia ilegală trebuie sancţionată dat fiind că încalcă legea. Probabil legea ar trebui rafinată cumva. Depinde în ce sistem de referinţă te afli…Oricum, nu pot să nu mă gândesc de câte ori au fost nevoiţi evreii să treacă ilegal frontiere pentru a-şi salva viaţa, de câte ori au fost prinşi şi aruncaţi înapoi, peste graniţă, la moarte. Dar în momentul în care trăieşti bine, dincoace de graniţă, se schimbă şi optica ta. Nu spun că toţi imigranţii ilegali ar fi în pericol de moarte…dar – potrivit drepturilor omului – fiecare om are dreptul la liberă circulaţie, la azil, la securitate şi o viaţă demnă. Din păcate, uneori, aceste drepturi nu pot fi asigurate simultan şi peste tot, adică pentru ca unii să beneficieze de ele, ceilalţi sunt privaţi. Este o problemă complicată…

  • Ivan G Klein commented on August 23, 2019 Reply

    În cele de mai jos exprim opinia mea ( parte ) în legătură cu subiectul articolului de mai sus , opinie pe care o am încă înainte de citirea articolului – deci nu-l combat , ca persoana , pe autorul articolului .
    Romanii ziceau „ Dura lex sed lex” . La situația descrisă , indiscutabil grea pentru copil, s-a ajuns datorită acelora care au închis ochii la neaplicarea legilor și necorectarea lor pentru a le aduce în concordanță cu realitatea, cu ceea ce prefigurează viitorul … În 20 de ani, vorbitorii de spaniolă vor predomina în S.U.A. și desigur își vor continua ascensiunea avînd în vedere că sînt foarte mulți care sînt împotriva a ceea ce încearcă să facă Trump (oprirea imigrației ilegale, modificarealegilor de imigrare legală care dau prioritate la unificarea familiei și nu la pregătirea individului ca în Canada de ex. , etc. ..) . ..Sînt convins că general vorbind, vorbitorii de limbă spaniolă vor avea o mentalitate diferită, să-i zicem mai puțin americană… Media americană a protestat împotriva separării copiilor de părinti la graniță – dar e vorba de maturi intrați ilegal în țară care trebuie bine cercetați, printre ei fiind si criminali , teroristi etc.. ( dacă o judecată condamnă la închisoare un matur american, acesta e separat de familie ). Ar fi o argumentație prea lungă în favoarea dictonului latin, care aplicat din timp ar duce la evitarea situațiilor ca cea descrisă .Nu știu pe ce perioadă se dă viza în Israel, dar probabil ca nu pe 14 ani ….În primii mei ani în Israel am văzut o emisiune la TV : – Reprezentanți ai Sohnutului merg din casă în casă , solicitînd israelienilor acceptarea în casa lor a unor nou-venți , existînd problema cazării lor. Reprezentanții nu obțin oferte , iar la ultima casă gazda îi întreabă : „dar voi , pe cîți ați cazat?” Replica reprezentanților: „Ce zice ce zice ? Eu nu aud !”

  • Eva Grosz commented on August 22, 2019 Reply

    Un strigăt de revoltă cu totul îndreptățit.

  • Tiberiu Ezri commented on August 22, 2019 Reply

    Este o problema complexa, greu de rezolvat.
    Asa cum SUA nu vrea sa primeasca milioane de mexicani, Israelul nu poate sa primeasca definitiv sutele de mii de “refugiati economici” africani si asiatici.
    Si totusi exceptiile intaresc regula si sunt convins ca unii ar trebui sa fie acceptati.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *