Populația Israelului este compusă în majoritate din evrei și minorități naționale: arabi musulmani și creștini, creștini europeni, druzi, cerchezi și alte minorități.
În anul 2019 evreii reprezintă 74.2% din populația Israelului. Majoritatea evreilor sunt născuți în Israel, fiind de origine europeană sau orientală. Restul s-au născut în Europa, Statele Unite (majoritatea acestora fiind evrei așkenazi – “germanici”, evrei orientali (din nordul Africii și din Asia) și evreii africani originari din Etiopia. Majoritatea orientalilor (în afară de cei nord-africani) se auto-denumesc în mod eronat sefarzi – “spanioli”, deși nu au nicio legătură cu evreii spanioli și portughezi expulzați din tările respective la sfârșitul secolului al XV-lea și răspândiți în țările europene (Grecia, Bulgaria, România, Germania, Olanda, Anglia, etc.), Nordul Africii, Turcia, etc. O bună parte din evreii orientali sunt originari din Asia (Yemen, Iran, Irak, India, etc.) sau din Georgia. Și mai sunt cum am menționat înainte și evreii etiopieni, unii din ei aparținând grupului de evrei convertiți pe vremuri la creștinism – Falașmura. Evreii orientali erau majoritari pe vremea ocupației otomane a Palestinei, iar în perioada dinaintea declarării independenței statului Israel, în 1948, evreii europeni reprezentau majoritatea evreimii din Palestina ocupată de Imperiul Britanic.
În anii 1950-1960 au imigrat în Israel sute de mii de evrei europeni, supraviețuitori ai holocaustului și evrei orientali, forțați în majoritate să părăsească țările lor de baștină după declararea independenței statului evreiesc, Israel.
Ca orice început într-o țară nouă, situația emigranților era grea, dată fiind economia nedezvoltată în noul stat Israel, care era înconjurat de inamici și zguduit de războaiele cu statele arabe în anii ’48, ’56, ’67 și cele de mai târziu, la fel și de situația de beligeranță permanentă în perioadele dintre războaie. Nu puțini emigranți europeni au pierit în Războiul de Independență, fiind recrutați la armată imediat după ce ajungeau în țară. În primii ani după declararea independenței, chiar și obținerea alimentelor de bază era o problemă și se foloseau cupoanele prin care se distribuiau rațiile lunare de alimente.
Între anii 1948 și 1977, partidul MAPAI (partidul muncitorilor israelieni) transformat mai târziu în partidul muncii (HaAvoda și MAARAH) au dominat în mod absolut arena politică a Israelului. În mod firesc, cei care au condus țara în timpul Războiului de Independență au devenit liderii noului stat, marea majoritate a conducătorilor aparținând partidului muncii. Majoritatea liderilor erau evrei de origine poloneză-rusă.
Guvernele MAPAI și tot sistemul politic-economic din acele vremuri au fost acuzați de rasism față de evreii orientali și favoritism față de cei europeni. În 1971 s-a întemeiat mișcarea tinerei generații de evrei orientali supranumită “Panterele negre”, care manifesta împotriva dominației și rasismului partidului MAPAI, identificat de ei ca fiind partidul evreilor așkenazi (europeni). Adevărat, rasismul exista, denigrarea evreilor orientali exista și s-au comis multe nedreptăți față de ei.
Dar…
*Și evreii originari din România erau la fel de defavorizați de către conducerea majoritară polonezo-rusă.
*Și evreii așkenazi, nou-veniți din România erau la început “cazați” în corturi, pe urmă în barăci și apoi cei care lucrau ajungeau să-și cumpere o mică locuință cu ajutorul statului. Știu acest lucru de la răposatul meu bunic, care a emigrat cu familia din România în Israel în 1948 și a locuit o vreme în cort, într-un sat de lângă Haifa.
*Și evreii români au fost trimiși să populeze locurile izolate și nedezvoltate ale Israelului de-atunci, cum era Dimona.
Puțini cunosc aceste adevăruri.
Spre deosebire de mulți orientali, evreii români aveau profesiuni și nu aveau mai mult de 1-2 copii (față de foarte mulți copii în familiile orientale) și de aceea reușeau să iasă mai repede din mediul precar în care ajunseseră după emigrare. Este clar că în general evreii europeni porneau de la un nivel profesional-cultural mai ridicat comparativ cu cei orientali.
O analogie care pot să o fac și sper să nu greșesc, este diferența dintre Banat (și Ardeal) și restul României. “Tăt Banatu-i fruncea”! Influența occidentală și conglomeratul binefăcător de diferite etnicități din Banat și din Ardeal au favorizat economic și cultural această regiune a României. Asta nu înseamnă că oamenii silitori și ambițioși din alte regiuni nu pot ajunge la aceleași rezultate.
În anul 1977 partidul de opoziție Likud – partidul național liberal – a cucerit puterea politică și s-a instalat în fruntea guvernului israelian prin puterea electorală a evreilor orientali. Liderul partidului și al guvernului era Menahem Begin, un om recunoscut prin caracterul său impecabil, atât de rar întâlnit la politicienii contemporani. El a încercat prin toate mijloacele să repare greșelile mapainicilor și să-i ajute pe evreii orientali să iasă din mizeria în care trăiau. Prin aceste realizări Begin a reușit să polarizeze în jurul Likudului majoritatea evreilor orientali, inclusiv pe sefarzii nord-africani.
Statul este condus și astăzi de partidul Likud, însă starea socio-economică a populației s-a schimbat enorm și s-a egalizat între diferitele etnicități. În plus, aproape fiecare familie în Israel este mixtă (căsătorii între așkenazi, sefarzi și orientali). De exemplu, nora noastră este de origine mixtă marocană, libiană și scoțiană.
Acesta este adevăratul viitor al Israelului modern!
Dar Likudul de astăzi nu este cel al lui Begin. Politrucii săi folosesc demonul rasismului și al etnicității pentru a cuceri în mod constant puterea politică. Și reușesc! Evreii orientali continuă să susțină Likudul, deși majoritatea miniștrilor în guvernul Likudului sunt așkenazi.
Cinismul politicienilor nu are limite: aceeași poveste care se auzea pe bună dreptate în anii ’70 se aude și astăzi, pe nedrept, de la politicienii Likudului. Ea spune că evreii orientali sunt defavorizați de către evreii europeni rasiști! Politrucii Likudukui sunt conștienți de faptul că propaganda etnică și religioasă reușește de obicei să-i amăgească pe electori.
Realitatea este că în Israel, cine muncește și învață reușește în viață, indiferent de etnicitate. Mii de medici, șefi de intreprinderi, directori de bănci, avocați, profesori universitari, etc., au răsărit din mijlocul evreilor orientali.
Văicăreala și cinismul politic al Likudului și al partidului religios oriental SHAS sunt boli contagioase care îi derutează pe alegătorii de origine orientală și chiar constituie un risc de a-i instiga împotriva fraților lor așkenazi.
Demagogia politică nu are limite!
Referințe
https://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_Israel
https://en.wikipedia.org/wiki/Mapai
https://en.wikipedia.org/wiki/Black_Panthers_(Israel)
https://en.wikipedia.org/wiki/Likud
http://totbanatu-ifruncea.blogspot.com/
Tiberiu Ezri
21 Comments
La unul din locurile mele de muncă din Israel aveam un șef originar din Yemen. Era ceea ce se numește un ”self made man”. Din simplu curier ajunsese director. Era și un înfocat susținător al etniei sale, angajase în sectorul lui o mulțime de confrați. Într-o bună zi mi-a spus: ”Măi, eu te simpatizez pentrucă ești din România. În ochii mei voi românii sunteți yemeniții așkenazimilor. Ați suferit și voi destul. Pentru mine ești unul de-ai noștri.” I-am răspuns cu un zâmbet și mi-am văzut de treabă.
Comentariul d-lui Ehrenkranz dovedeste cel putin trei lucruri:
1. Si orientalii au putut sa ajunga la varful piramidei daca s-au straduit.
2. Si evreii ramani la fel ca evreii orientali au suferit la inceputurile Israelului si acest lucru este de-nteles.
3. Este greu sa te lepezi de niste idei preconcepute.
Mi-a plăcut termenul . Yemeniții sunt un popor binevoitor și vesel. Hahaha …ce bună e !!
Bine spus Tibi. Bravo!
Va multumesc pentru comentarii.
Acest articol mi se pare biased intr-un mod destul de puternic, dar din pacate, nu am timpul necesar pentru a aduce dovezi stiintifice la ceea ce afirm.
Experienta mea de cetatean israelian, casatorita cu un sabru, care nu a votat decat cu Likudul, desi a provenit din parinti polonez plus lituaniana, supravietuitori ai perioadei razboiului ar nega o parte a celor pe care le scrie domnul Ezri,
Personal nu mi-au placut activistii Likudului, si in general nu ma preocupa politica, dar nu se poate contesta progresul economic al Israelului ultimului deceniu, cand la putere a fost Likudul.
Este de mentionat si ca Israelul a trecut printr-o perioada semnificativa cu o inflatie reprezentata de un numar cu trei cifre, din care a fost scoasa dupa venirea, in 1977, la putere a Likudului (ministrul Itzkak Modai).
Faptul ca unii dintre dvs afirmati cu mandrie ca aveti cate o nora, sotie, ruda apropiata de etnie sefarda, imi aminteste de acei oameni care isi justificau lipsa de antisemitism, spunand ca cei mai buni prieteni ai lor sunt o pereche de evrei.
Exista si astazi nu putine atitudini marcand conflicte etnice in Israel, desigur nu ca pe vremea Mapai-ului sau din perioada de anilor ’50.
Educatia este elementul primordial, care a ajutat, cred, la micsorarea discrepantei economico-sociale dintre paturile societatii israeliene in decursul zecilor de ani de la infiintarea statului. Educatia, cred de asemenea unicul factor care poate sa schimbe cate ceva in mentalitatea umana, un lucru pe care din pacate, nu stiu in ce masura il iau in consideratie autoritatile care se ocupa de aceste chestiuni.
Personal consider si cadrul conflictelor nationale din aceste locuri, ca fiind pasibil de o schimbare pozitiva, atunci cand masa de oameni ai partilor beligerante s-ar apropia de un nivel educational apropiat.
Stimata D-na Rozenberg,
Din pacate nu ati inteles mesajul care am vrut sa-l transmit prin acest articol. Acela de a munci, a te stradui si a progresa prin asta si nu prin a dezbina etnicitatile asa cum au facut si mai fac unii politicieni din Likud. Critica nu inseamna rasism, dar lipsa de critica obiectiva inseamna o falsa auto-satisfactie care duce la faliment. In rest sunt de-acord cu ce ati scris. Si Mapaiul (polonez-rus) a facut multe greseli, inclusiv discriminari etnice fata de orientali si chiar fata de romani (o stiu de la doi bunici de-ai mei care au imigrat in Israel in 1948). Am intentia sa scriu putin despre asta in viitor. Educatia, asa cum ati precizat ete baza unei societati sanatoase si progresiste. Si nu putem nega faptul ca educatia europeana ne-a ajutat ca sa creem o tara civilizata, deosebita de cele din jur. Asa cum spunea la un interviu Dl. Shlomo Bukhbut, primarul timp de peste 30 de ani a oraselului Nord Israelian Maalot-Tarshiha, evreu de origine marocana: “Daca noi orientalii si nu ashkenazimii am fi creat Israelul, astazi eram inca o tara araba din regiune”. Numai cei care muncesc greu si progreseaza, si accepta si alte influente culturale, asa cum fac in prezent sute de mii de evrei orientali si Ashkenazim, poti intr-adevar sa te realizezi profesional si social. In schimb, problema extremismului religios este mult mai grea de rezolvat, dar acesta este un alt subiect si mai complicat.
Cu stima,
Tibi Ezri
P.S. Oare onorabilul nostru prim ministru nu a sutinut in fata ecranului TV la ultimele alegeri “Noi suntem cei negrii (se referea la orientali) si ei (opozitia) sunt cei albi”. Oare asta nu este o instigatie? Cu toate acestea eu privesc in mod pozitiv si optimist relatiile complexe intre cetatenii statului Israel democrat si dezvoltat atat din punct de vedere economic, medical, social si stintific.
PS 2 – ma refeream la “instigare” si nu “instigatie”.
PS 3 – inflatia groaznica a fost pe vremea Likudului cu Yoram Aridor ministry al finantelor.
Priviti va rog schimbarea rstelor inflatiei, e adevarat ca ele au atins valori mari in timpurile de inceput ale Likudului, dar tot acesta a fost cel care
i a pus capat.
D-le Ezri,
“Din pacate nu ati inteles mesajul care am vrut sa-l transmit prin acest articol. Acela de a munci, a te stradui si a progresa prin asta si nu prin a dezbina etnicitatile asa cum au facut si mai fac unii politicieni din Likud.”
Îmi pare rău că aceasta e părerea dvs, nu o
pot contesta. Personal cred că am înţeles
foarte bine. De obicei când nu înţeleg, nu
reacţionez. Nu se poate face afirmaţia din
ultima propoziţie, deoarece acei care au
dezbinat au fost întâi şi-ntâi oamenii care nu
erau în Likud. Ce ar zice Salah Shabati, sau
autorul său pe care probabil îl cunoaşteţi mai
bine decât mine?
“Critica nu inseamna rasism, dar lipsa de critica obiectiva inseamna o falsa auto-satisfactie care duce la faliment. In rest sunt de-acord cu ce ati scris.”
OK, atunci suntem pe aceeasi undă.
Sunt perfect de accord cu ceea ce a spus, şi
nu cunoşteam această declarative a
primarului Dl. Shlomo Bukhbut, al orăşelului
Nord Israelian Maalot-Tarshiha, evreu de
origine marocană. Mă gândesc adeseori, că
dacă s-ar fi putut cu ani în urmă, poate după
Oslo, oferi palestinienilor să-şi organizeze si
să-şconducă ţara proprie, ceea ce cred că
nu se va putea opri
în ultimă instanţă, şi dacă aceasta s-ar fi
dovedit în faţa “lumii care judecă” cât este de
falimentară, dacă nu din cauza unei
multitudini de motive (la care sigur s-a gândit
şi primarul B.), atunci cel puţin a CORUPŢIEI,
imaginea Israelului ar fi fost mult mai
favorabilă în ochii judecătorilor săi.
“In schimb, problema extremismului religios este mult mai grea de rezolvat, dar acesta este un alt subiect si mai complicat.”
Extremismul religios, ca de altfel orice fel de
extremism, de dreapta, de stânga, de orice fel
este un pericol pentru umanitate în general şi
în particular pentru Israel, aş zice un pericol
naţional (recent, colonizatorii din teritorii au
început să provoace o “intifadă” (miscare de
revolta contra exercitării unei opresiuni )
asupra soldaţilor care îşi pun viaţa în pericol;
Ar fi interesant de ştiut câţi dintre aceşti
colonizatori
revoltati si violenti sunt orientali !? ).
Dar, departe de fi de partea celor religioşi, îmi
spun adesea, că dacă evreii religioşi nu ar fi
existat în decursul secolelor celui de-al doilea
mileniu, probabil că majoritatea evreilor s-ar fi
asimilat, precum atâtea alte popoare.
“Cu stima,
Tibi Ezri”
Si eu cu stima, Veronica
Am postat de doua ori, pentru ca in primul mesaj nu am reusit sa separ afirmatiile dlui Ezri de ale mele. Va multumesc pentru intelegere, Veronica
Daca inteleg bine, dvs locuiti de mai multi ani in afara Israelului. Daca asa stau lucrurile (si va rog sa ma scuzati daca gresesc) va este si va va fi foarte greu sa intelegeti realitatea israeliana DE AZI. Eu va ajut cu o singura informatie: azi in Israel cei care vorbesc despre asa zisa discepantza intre ashkenazimi si sefaradimi sunt doar activistii politici carora le este frica sa nu piarda voturile celor care cred ca anumite partide se lupta pentru drepturile tuturora.
Din ce in ce mai putin problema etnicitatii in Israel mai este actuala, si asta din doua motive:
1. 70% din cetatenii Israelului de azi s-au nascut in Israel
2. 25-30% din casatoriile de azi in Israel sunt “mixte”, iar copiii proveniti din aceste casatorii sunt departe de a continua jocul etnicitatii, care nu-I mai afecteaza.
GBM
Increderea de sine este o trasatura pe care posturile dvs o exprima in mod deosebit de puternic, indiferent de subiect. Va felicit pentru aceasta probabil calitate Dle GBM, dar ceea ce ati inteles nu corespunde realitatii.
Deci, raspunsul nerelevant in ceea ce ma priveste, daca se refera la altcineva, imi cer scuze.
Da, se refera la cu totul altcineva….
GBM
“Faptul ca unii dintre Dvs afirmati cu mandrie ca aveti cate o nora, sotie, ruda apropiata de etnie sefarda, imi aminteste de acei oameni care isi justificau lipsa de antisemitism, spunand ca cei mai buni prieteni ai lor sunt o pereche de evrei.”
Citat din comentariul Dvs. !!
Ciudată exprimare ! Ciudată comparație ! Siguranța cu care vă exprimați e uluitoare ! Poate puteți începe să vă îndoiți . Nu totul e comparabil sau incomparabil cu altceva. De altfel scrierea Prof.Dr. Ezri Tiberiu prezintă perfect realitatea de astăzi. Tot respectul !
Mă refer la comentariul D-nei Veronica Rozenberg !
Merci Gabim Ivan si Evi. Presupun ca in ultimele decenii, un procentaj mult mai mare de oameni au in familie (prin alianta sa prin sange) mai multe edot (etnicitati in ebraica).
Fara mixing nu vad viitorul poporului nostru.
Exact cum scrii Tibi ! Ura este PROVOCATĂ ARTIFICIAL. Și întețită .De la un chibrit la un incendiu.
Singurul mod de a le inchide ura demagogilor care intetzesc asa zisul conflict (azi complet artificial) intre ashkenazim si mizrahim e sa le aduci aminte ca aproximativ 25-30% din casatoriile in Israel sunt ”mixte” și sa-i intrebi ce sunt progeniturile lor!!!!!
Articol exprimând scurt și concis realitatea . Deosebit de aproape de vederile mele , exprimarea mea ar fi însă mai pătimașă dacă as scrie despre S.U.A. – numai fiind pe muzica textul Marsiliezei a avut efectul mult amplificat …..