Am observat de la o vreme că în discuții în presa şi în mediul academic din România exista o anumită nostalgie pentru anii de după “eliberarea de sub jugul fascist”, anii lui Dej şi ai îndepărtării tactice de sovietici, tratându-i cu o anumită deferență şi un fel de înțelegere, susținând uneori că acelea erau “vremuri grele, cu metode brutale, dar necesare”. Însă realitatea, așa cum am trăit-o eu şi contemporanii mei, era complet diferită.

De aceea, în mod excepțional, voi înlocui comentariile mele legate de acest subiect, cu recomandarea de a citi cartea lui Florin Pavlovici, “Tortura pe înțelesul tuturor”. Într-un fel este un curs de inițiere în studiul torturii comuniste din timpul lui Dej sau, în termeni academici, “Tortura 101”. Pentru înțelegerea cititorilor, Florin Pavlovici nu a fost numai unul dintre cei mai talentați, poate chiar cel mai talentat scriitor / gazetar produs de Facultatea de Ziaristică, dar în primul rând a fost un OM de o cinste, atitudine morală şi demnitate fără egal printre cei pe care i-am cunoscut în acele vremuri teribile.

Nu-mi este cu totul clar cine a fost acela care l-a dat pe mâna Securității, cu “dovezi” adunate cu grijă de-a lungul multor luni, poate ani, deși exista un anumit individ, care i-a fost multă vreme coleg de facultate şi chiar de cameră, pe care l-am văzut câțiva ani mai târziu într-o uniformă de căpitan de Securitate. De altfel, Florin l-a văzut şi el, puțin după eliberare, în aceeași uniformă.

După arestarea lui în miez de noapte, când a fost îndepărtat cu forța de lângă soția sa, Florin a fost supus, în decursul multor luni, la un șir de torturi şi chinuri sălbatice, menite nu numai să justifice arestarea şi procesul, dar şi de a “descoperi” alți “inamici ai poporului”, a căror soartă ar fi fost desigur pecetluită.

După cum reiese atât din carte, cât şi din dezbaterile “procesului” la Tribunalul Militar, unde am fost prezent în fiecare zi, concluzia procurorului militar, lipsind alte dovezi, a fost că “cetățeanul” Pavlovici nu avut complici. Nu știu precis, nu l-am întrebat niciodată, dar poate că acesta este motivul pentru care, în ciuda torturilor bestiale, prietenii lui din facultate, printre care mă număr și eu, (în afară de cei pe care Securitatea îi cunoștea din alte surse) nu au avut de suferit din cauza lui Florin! Alții aflați în situația lui au încercat să se pună bine în ochii anchetatorilor, implicând o grămadă de oameni, adeseori complet nevinovați.

Celor care vor găsi timpul şi înțelegerea de a citi aceasta carte înspăimântătoare nu pot să le urez o… lectură plăcută. Nimic nu este plăcut în paginile cărții, nici pe departe! Cât despre cei care vor încerca să o compare cu renumita “O zi în viața lui Ivan Denisovici”, vă garantez ca tratamentul din Gulag, așa cum a fost descris de Soljeniţîn, ar fi fost o vacanţă binevenită în comparaţie cu suferințele deţinuţilor de la Jilava sau din Delta Dunarii!! În sfârsit le recomand cititorilor, chiar şi celor care cred că au nervi de oțel, să o citească încet, în câteva zile – dacă vor fi în stare să o lase din mână.

Cartea se poate descărca în format pdf aici: https://ro.scribd.com/document/372681803/Florin-Constantin-Pavlovici-Tortura-pe-intelesul-tuturor-pdf

Jack Chivo