Președintele Israelului, Reuven Rivlin, l-a însărcinat pe Yair Lapid, liderul partidului de centru Yesh Atid, să formeze noul guvern israelian, după ce, timp de 28 de zile, premierul Benjamin Netanyahu, liderul partidului de dreapta Likud, nu a reușit să obțină sprijinul a 61 de deputați din Knesset pentru un guvern de dreapta. În acest fel se întrerupe șirul lung de mandate deținute de Netanyahu la cârma guvernului israelian.
Încercarea de a forma un guvern are loc după ce, timp de doi ani, Israelul a trecut prin patru alegeri parlamentare, toate terminate indecis, niciun partid și nicio coaliție de partide nereușind să obțină majoritatea, iar guvernul de uniune națională Netanyahu-Benny Ganz nu a rezistat mai mult de șase luni. După ultimul scrutin, desfășurat în martie a.c., partidele de dreapta, de extremă dreaptă și cele religioase, care ]l susțineau pe Netanyahu, nu au reușit să aibă majoritatea, în condițiile în care Netanyahu a fost părăsit de aliaţii proprii: partidele Yamina, al lui Naftali Bennett, și Noua Speranță, a lui G. Saar, ambii lideri fiind dornici să ocupe ei postul de premier.
De fapt, afirmă analiștii, Netanyahu – care oricum se află într-o situație dificilă din cauza procesului său de corupție – a fost sabotat de aliații lui care au refuzat eventualul sprijin parlamentar, oferit de unul dintre cele două partide arabe din Israel, formațiunea Ra’am.
Dar nici șansele lui Yair Lapid nu sunt strălucite, deoarece ar trebui să-și încropească guvernul din partide aflate pe întreg spectrul politic israelian: dreapta (Yamina, Noua Speranță și Israel Beitenu, partidul lui Avigdor Liberman), centru (Alb-albaștri) și stânga (Partidul Muncii și Meretz), precum și unul sau ambele partide arabe (Ra’am și Lista arabă). În această structură, cu certitudine se vor ciocni ideologii și interese divergente. Numitorul comun al opoziției este înlocuirea lui Netanyahu.
Yair Lapid speră că există, totuşi, mai multe interese comune care ar face ca guvernul format de el să funcționeze: sarcina de a soluționa problemele economice și de securitate ale Israelului, precum și gestionarea consecințelor pandemiei. Israelul a reușit să facă față cu succes acesteia, dar nu se poate ști dacă nu cumva vor izbucni alte valuri, cu alte forme ale virusului față de care vaccinurile actuale să nu mai fie eficiente.
La fel ca Netanyahu, Yair Lapid are un răgaz de 28 de zile să-și formeze guvernul și majoritatea parlamentară care să-l sprijine. Dacă nu va reuși, președintele Rivlin are două alternative: fie însărcinează Knesset-ul să găsească un parlamentar care poate aduna 61 de susținători, fie se vor organiza din nou alegeri. Ar fi al cincilea scrutin în decurs de doi ani.
Eva Galambos
10 Comments
Am citit Apelul lui Yair Lapid către cetăţenii Israelului în care îndeamnă la unitate şi reconciliere, împotriva violenţei interne. Mi-a plăcut mult.
https://blogs.timesofisrael.com/this-is-your-country-and-we-will-not-let-the-violence-win/
SUNT CONVINS CĂ ARMATA ISRAELIANĂ VA FACE FAȚĂ SITUAȚIEI, DIN PĂCATE POPULAŢIA CIVILĂ SUFERĂ, E NEVOIE DE MAI MULTĂ VOINȚĂ POLITICĂ, DE UNITATE, ACUM SE SPUNE CĂ RUȘII VOR SĂ MEDIEZE CONFLICTUL, DAR AMERICANII CE FAC:?
Deci suntem intr-un plin razboi, cu Lapid dar mai ales fara.
Nici nu-l vad pe acest tanar putin parlavragiu, capabil sa ia haturile situatiei desul de imposibile care se pare ca s-a creat.
Nu-mi amintesc sa fi existat, nici macar in trecut, un asemenea atac violent de rachete in orasele care nici macar nu sunt asa de apropiate de Gaza, Ashdod si Ashkelon, la fiecare 2-3 minute locuitorii sunt sub amenintarea unui nou atac . oamenii sunt dezorientati, au fost atinse, lovite cateva cladiri ina ceste orase, o scoala masini (din fericire goale) lumea care circula pe drumuri – putina de altfel – iese din masina in momentul in care suna sirena si incearca sa-si gaseasca un acoperis intinzandu-se pe pamant.
Asta se intampla si in magazine, sau locuri in care oameni isi fac aprovizionarea.
Desi armata a facut cateva raiduri asupra fasiei Gaza, tehnologia celor de acolo (Hamas sau Gihadu islamic) s-a perfectionat si probabil si cantitatile de exploziv care pot fi incarcate de o singura racheta sunt cu mult mai mari, deci mai periculoase.
Guvernul, daca se poate vorbi de asa ceva nu pare s-si gaseasca un inlocuitor, iar membrii sai nu par a se solidariza partinic ca sa ajunga la vreo intelegere.
Avem un guvern temporar care isi va mentine pozitia pana la punerera pe picioare a unui nou guvern.
Fara a fi foarte informata .nu cred ca a fost o asemenea situatie in anii in care partea sudica a Israelului a fost amenintata, nu mi-amintesc ca sa dureze atata vreme, fara ca interventiile – momentan punctuale ale armatei israeliene – sa nu-i determine pe cei care declanseaza aceasta panica si stare de razboi, sa nu se opreasca.
Majoritatea lansatoarelor de rachete nu sunt vizibile, ci probabil fie plasata in locale in care exista public, sau sub pamant, localizate aparata cu cate o deschidere computerizata care in momentul unui gest relativ simplu, se poate deschide lasand trecerea fara probleme a rachetelor directionate tot in mod automat catre tintele avute in vedere, dar si acestea par a fi o multitudine.
Ieri, orase din centrul Israelului au cerut deschiderea si punerea in functiune a adaposturilor, Rishon le Zion, Holon, Gyvataim – acesta fiind practic o parte a Tel Avivului.
Poate va urma…
Foarte trist şi îngrijorător.
Din acest moment se trage intens catre Tel Aviv, Herzlia, Rehovot, Ramat Aviv, Holon, Petach Tikvah, Yafo.
La Holon s-a lovit un autobuz, dar nu au fost victime.
Nu cred ca am mai asistat vreodata la o asemenea intensitate de trageri asupra Israelului, este incredibil ca, desi atat fortele aeriene au facut si continua sa faca raiduri asupra orasului Gaza si chiar au bombardat doua blocuri inalte de peste 10 etaje, iar fortele terestre (tancuri si infanterie) se afla la granita, si poate au si tras punctual in directia Gazei, Israelul nu pare a controla situatia.
Se vorbeste ca lipsa de control a situatiei este determinata si de situatia politica, adica practic neputinta acestui guvern in care se vorbeste de o prapastie foarte adanca intre cei doi conducatori, Netanyahu si Gantz.
Au fost trase in doua zile peste 300 de rachete dinspre Gaza, cu o putere exploziva si de directionare, semnificativ mai mare decat in trecut. Sistemele de reperare a rachetelor functioneaza se pare partial, desi se vorbea de 9x %. Nu pare a fi ceea ce se intampla.
Se aud “glasurile” sirenelor in timpul transmisiei la televizor, jurnalistii stau in diferite locuri in puncte sper aparate, de unde transmit stirile. Incerc sa ma gandesc si sper ca israelienii pe care iii cunosc se afla la locuri adapostite si reusesc sa faca fata la acest atac masiv, care nu a mai existat.
Israelienii se ocupa de a distruge pe unii dintre conducatorii palestinieni specifici, intre timp au fost cateva atingeri directe asupra unor case din Ashdod, si intr-una din ele – pe care daca o vezi in fata ochilor, nu poti sa nu te ingrozesti – au fost ucise doua femei, una de 89 de ani si cea care o ingrijea, probabil o filipineza.
Imaginea interiorului acestei case arata intr-adevar ca dupa un bombardament.
De cand am scris aceste randuri, situatiile devin aproape abracadabrante.
Nici un conducator nu apare la TV, ca sa spuna o vorba, e o situatie in care, faimosul si neintrecutul serviciu de informatii israelian a dovedit o incompetenta care nu poate fi inteleasa, care nu poate sa fie iertata, pentru ca, dupa cum sunt atacate orasele din centrul Israelului, cu o viteza vajaitoare, simultaneitatea lansarilor catre toate directiile si puterea explozita a acestora, erau capacitati de lupta, care ar fi trebuit cunsocute, impiedicate, infruntate.
Interesant cum Israelul a ajuns sa captureze o baza de data iraniana, acum putin timp, sa planuiasca o eventual atacare a reactorului nuclear iranian, si nu a fost capabil sa-si imagineze ce poate face Hamasul intr-o “clipa”, punana o populatie destul de insemnata intr-o stare de panica si ingrijorare, tocmai acum, intr-un moment in care se putea simti o usoara relaxare datorita numarului mic de bolnavi di de probleme create de corona.
Tocmai se aude ca Ismail Haniyeh , conducatorul Hamasului se pregateste sa dea o declaratie, probabil ca Netanyahu inca nu s-a pregatit si nici alti din pacate. Jurnalistii isi dau cu parerea, conducerea tace.
Noapte buna si sa speram ca nu vor incepe si Hizbalah sa-si afirme prezenta in nordul Israelului.
Un articol clar ,bine scris,care prezintă situația așa cum e ea ,fără păreri personale ,lăsând libertate cititorului să-și facă o idee. Pentru Israel e poate una din situațiile politice cele mai dramatice din istoria ei. Un singur membru din Partidul lui Bennet-Lapid e de ajuns să părăsească sau să treacă în partea dreaptă și guvernul nu mai poate fi alcătuit. Și chiar dacă va reuși întrebarea este cum se va menține. Țara arde și baba se piaptănă….
Când am ajuns în Statele Unite am fost surprins că în ciuda faptului că este o țară uriașă, cu păreri politice divergente doar două partide contează în politica americană chiar dacă sunt multe alte partide mici (Libertarian,Green, Communist) care apar în unele state pe buletinul de vot. Răspunsul a fost că s-a dovedit că dacă sunt prea multe partide în Congress nimic nu se rezolvă, dau din gură toți și treaba nu se face. Populația deja știe că un vot pentru un candidat din alt partid decât cel Republican sau Democrat este un vot aruncat pe fereastră, și majoritatea alegătorilor aleg între unul din cele două partide principale. Și așa sunt probleme mari și legiferarea nouă este foarte dificilă mai ales de când cele două partide au devenit dușmănoasă și nu vor să colaboreze la legile noi. Am ajuns la stadiul în care partidul cu o simplă majoritate votează legi care pe urmă sunt anulate când celălalt partid are majoritate. Sper că și în Israel și la noi politicienii să fie mai atenți la binele țării și mai puțin la interesele politice ale partidului.
Democratia este un termen de necontestat dar in varianta politica din Israel devine mai mult decat ciudat. Nu multe tari din lume isi pot permite ceea ce Israelul isi permite. Faptul ca partidele politice nu pot ajunge la un compromis optimal pentru o tara care infrunta nenumarate challenges ridica intrebari privind calitatea clasei politice. Conflictele prsonale par mai importante decat binele comun…
Calitatea clasei politice a Israelului de astazi este indoielnica.
Insasi metoda prin care se permite patrundererea in parlament a atator partide, declarandu-se un procent din totalul de voturi corecte, ca minim pentru intrarea unui partid in parlament, aceasta valoare fiind foarte redusa (putin peste 4%) determina absurdul momentului politic. Nenumarate partide, interese personale, promisiuni niciodata indeplinite, invinuiri reciproce (acestea sunt insa prezente oriunde) cu toate contribuie la haosul dar mai ales la cheltuielile neavenite pe care noi alegeri le produc.
Yair Lapid a avut un tata genial, ziarist si un om de cultura,Iosef Tommy Lapid, care a contribuit la succesul unui partid de centru-dreapta caruia s-a afiliat incepand cu anul 1990. Partidul fusese fondat de un politican, parlamentar de origine romana, Avraham Poraz, caruia i s-a asociat si Tommy Lapid.
Yair Lapid, si el jurnalist, fara titluri universitare, dar cu o charisma oarecare, dupa ani in care a condus emisiuni de TV, a indeplinit in trecut si functia de ministru de finante, chiar cu unele realizari.
Cu toate acestea, ma indoiesc de calitatile lui reprezentative dpdv politic al problemelor nesfarsite si compexe ale Israelului.
Pentru mine imaginea lui va ramane perturbata pana la proba contrarie, de urmatoarea intamplare, pe care am vazut-o la TV, intr-unul din emisiunile sale de demult. Intervievatul era marea personalitate politica si culturala israeliana, Abba Eban (1015 – Capetown – 2002 Israel).
Era cu foarte putin inainte de moartea sa, tanarul Lapin il intreaba:
“Domnule Abba Eban, ce ari dori sa fie scris pe mormantul dvs?”
Raspunsul intarzie sa vina, iar Lapid continua sa preseze cu intrebarea, al carei sens, substrat si originalitate, o puteti judeca singuri.
Yair insista, dar raspunsul nu l-a capatat.
Este adevarat, ca in ultima vreme, aud nu odata, la emisiuni de interviuri fata in fata cu o personalitate (nu de ordinul lui Abba Eban ce-i drept) intrebarea
“Ce cantec ati dori sa fie interpretat la inmomantarea dvs”
O fi oare o lipsa de inspiratie a celor care li se atribuie calitatea de a intervieva publicul?
Dar, vor putea fi surprize cu noul guvern, caci niciodata nu se stie de unde sare inteligenta. Daca noul guvern se va forma si va rezista, sunt sanse sa fie promulgata si in Israel, casatoria civila.
Sa-i dorim succes !