După recentul meu articol despre muzica de chitară, publicat în Baabel, https://baabel.ro/2021/08/multiplele-fete-ale-muzicii-de-chitara/ am avut ocazia să vorbesc cu domnul Baldi Olier, israelian originar din România, considerat cel mai bun chitarist flamenco din Israel. El compune și interpretează pe diferite scene din lume, apare la televizor și pe YouTube. De fapt l-am mai pomenit în încă un articol, https://baabel.ro/2020/10/muzica-etnica-vazuta-prin-prisma-unui-amator/ dar un artist de asemenea calibru merită din plin un articol dedicat numai lui.

Ne place muzica flamenco, o muzică cu ritmuri și tonuri muzicale incomparabile cu alte stiluri muzicale, combinate cu dansul senzual, chiar sălbatic și vocile guturale, de multe ori triste ale cântăreților. Am văzul spectacole flamenco la Sevilla și la Madrid, în taverne și pe scene, precum și filmul Carmen, cu dansurile înverșunate și muzica lui Bizet interpretată în stil flamenco. La Madrid am văzut excelentul spectacol Carmen pe ritm flamenco. Iar în țară am avut plăcerea să-l văd în spectacol pe bine-cunoscutul chitarist flamenco israelian Baldi Olier.

Flamenco este o artă folclorică tradițională din sudul Spaniei, în special din Andaluzia, pe care am vizitat-o și care mi s-a părut cea mai interesantă și mai autentică regiune a Spaniei, dar ea se practică și în alte locuri, cum ar fi Extremadura și Murcia

Despre originea acestui termen există multe, prea multe teorii și niciuna nu este convingătoare.  Ar putea proveni de la flama (flacără), datorită temperamentului lor înfocat.  Flamenco în spaniolă înseamnă flamand, dar nu pare să aibă vreo legătură, pentru că în Flandra nu există nimic asemănător…  Altă teorie susține că în unele regiuni ale Spaniei, romii sunt denumiți flamingos, datorită gesturilor dansului, asemănătoare cu mișcările păsărilor flamingo.  Numai că termenul flamingo nu există în limba spaniolă.  Apoi flamenco în spaniolă mai poate însemna și obraznic…  Singurul articol serios pe care l-am găsit pe această temă susține că termenul provine din limba romilor, fiind apoi adoptat în spaniolă. https://www.thefreelibrary.com/Spanish+flamenco%3A+origin%2C+loan+translation%2C+and+in-+and+out-group…-a0202311669.  

Muzica flamenco îmbină elemente de muzică romă și spaniolă, datând din secolul al XVIII-lea.  Ea este interpretată atât de romi (gitanos) cât și de spanioli, mai ales de cei din sud. Muzica flamenco are și elemente arabe pe care romii le-au preluat de la musulmani și de la urmașii lor, moriscos, musulmanii convertiți la creștinism și rămași în Spania după expulzarea din 1609.  Dar se presupune că această formă de exprimare, prin muzică și dans, datează încă din secolul al XIV-lea. Romii care au migrat din India, din Rajasthan, spre Europa, au adus-o cu ei. Până astăzi dansul Kathak din Rajasthan amintește de flamenco și prin muzică și prin mișcarea specifică a mâinilor.

În 2010 flamenco a fost recunoscut de către UNESCO ca patrimoniu al umanității, iar popularitatea lui s-a răspândit în toată lumea, inclusiv în Israel, unde s-au creat și școli de dansuri flamenco.

Cântecul reprezentativ al muzicii flamenco este cante jondo (cântec adânc), dar există zeci de alte forme, cele mai reprezentative fiind alegrias, bulerias, soleá, fandango, siguiriyas etc.  Dictatorul spaniol Franco a sprijinit flamenco, încercând să-l impună în întreaga țară, în detrimentul altor stiluri muzicale din Catalonia, țara Bască, Galicia etc. pentru a înăbuși tendințele lor separatiste. Astfel muzica și dansul flamenco s-au răspândit în toată Spania, în taverne, în cafenele, iar la începutul secolului XX s-a ajuns la spectacole de mare anvergură, numite Opera Flamenca, în arene de tauri și pe scene teatrale.

În zilele noastre spectacole de flamenco, date de artiști consacrați, se țin în săli de teatru sau în localuri special amenajate, numite tablao flamenco.  Dar el este interpretat și de foarte mulți artiști amatori și chiar de oameni de rând, pentru propria lor plăcere, prin baruri, în parcuri, sau chiar pe stradă.

Sunetul muzicii flamenco și-a pus amprenta și asupra muzicii culte, reprezentantul cel mai de seamă fiind Manuel de Falla.  În ultimele decenii, flamenco a fost revoluționat de compozitori și interpreți remarcabili, cum ar fi Sabicas, Ramon Montoya și mai ales Paco de Lucia și celebrul cântăreț Camarón de la Isla. Ei au introdus elemente de jazz și de muzică arabă și sud-americană.

Precum am mai amintit, filmul Carmen în stil flamenco s-a bucurat de un succes deosebit. Opera cu același nume, compusă de Georges Bizet, este opera mea preferată! Filmul Carmen pe muzica lui Bizet cu coreografie flamenco, a fost realizat de Carlos Saura în 1983, cu Antonio Gades și Laura del Sol, precum și celebrul chitarist Paco de Lucia. E o poveste de iubire înverșunată cu un sfârșit tragic, la fel ca întreaga istorie a etniei rome.

Un recital tipic de flamenco cuprinde Toque (muzică instrumentală, interpretată la o chitară, uneori două), Cante (muzică vocală, adesea cu o voce specifică, guturală), Baile (dans) și Palmas (bătut din palme). Dar nu înseamnă că toate apar tot timpul – uneori poate fi chitară solo, sau chitară și voce, cu sau fără dansatori.  Uneori dansatorii se avântă chiar fără muzică, în ritmul castanietelor sau al palmelor și al bătăilor cu tocurile în podeaua de lemn.

* * *

Baldi Olier, singur sau cu formația lui muzicală, umple sala și parcă ia și locul dansatorilor și al cântăreților, atât de plină și antrenantă este muzica lui. Am reușit să am două conversații telefonice cu dumnealui. Mi s-a părut o persoană volubilă, care s-a bucurat de gândul de a se dezvălui cititorilor revistei Baabel. Mi-a trimis mult material, inclusiv link-uri la câteva din interpretările și compozițiile lui.  

Baldi s-a născut la Galați în 1953 și la vârsta de 10 ani a emigrat cu părinții în Israel. A început să cânte la chitară la 11 ani, ca autodidact. La 22 de ani a plecat în Spania pentru a aprofunda muzica flamenco și alte genuri muzicale spaniole. A învățat de la muzicieni din taverne și de pe scenele teatrale din Sevilla, Córdoba și Madrid.

Povestește Baldi (cu un foarte frumos accent românesc):

Pe la începutul anilor 1970 a apărut ceva nou, ca un vânt proaspăt: chitaristul Paco de Lucia și cântărețul-fenomen Camaron de la Isla.  Cei doi au arătat întregii lumi că deasupra tavanului mai este încă un etaj întreg!  Ei au adus flamenco la o formă nouă, modernă și virtuoză, și ca tehnică, și ca conținut.  Și cu toate aceste înnoiri în Spania, eu să stau acasă?  Am plecat din nou.  Dar de data aceasta, când s-au terminat banii, nu m-am întors, ci am plecat la Paris, unde puteam să cânt pe stradă, ceea ce pe atunci în Spania era interzis.”

Între anii 1978-1981 a trăit la Paris, unde spre deosebire de Israelul acelor vremuri, stilul flamenco era cunoscut și apreciat. La început a cântat pe marile bulevarde, în centre comerciale, în stații de metro…  Descoperit de impresari francezi, Baldi a început să dea concerte și a făcut o serie turnee în mai multe țări europene

„Eu am făcut primul disc de chitară flamenco în Israel.  La opt seara am intrat în studio și la două noaptea discul era gata înregistrat, până la cinci am terminat și mixajul și la opt dimineața am hotărât să plec la Paris.  „Zău?” îmi spune producătorul.  „Nu pleci nicăieri!  Pregătești un spectacol și îl duci în toată țara, altfel cum îți închipui că o să se vândă discul?”

La sfârşitul anilor 1980 am avut o colaborare fructuoasă cu cântăreţul spaniol Paco Ibáňez . Cei doi au apărut împreună în Israel, apoi au făcut un turneu prin Franța și Spania, sub numele de „Duetul Spaniol”.  Punctul culminant a fost un spectacol de o săptămână la vestita sală Olympia din Paris.

Cancion del ginete (Cântecul călărețului), cu Paco Ibáñez și Baldi Olier, la Jaffa, în 1989.

Poate cea mai cunoscută piesă compusă și interpretată de Baldi Olier este „Restos de flamenco”

„Chitarist flamenco” nu exprimă însă nici pe departe versatilitatea artistului.  Este și compozitor, cântăreț, ba chiar s-a reprofilat pe saxofon!  Și apoi nu s-a ocupat numai de flamenco.  Folclorul românesc i-a rămas în amintire încă din anii copilăriei, pe undeva existau tangențe cu flamenco…  Bineînțeles!  Era muzica romilor!  Interesul pentru acest subiect s-a manifestat în spectacolul de mare succes Baladă pentru țigani. 

Și cum am putea renunța la „Ciocârlia”, interpretată împreună cu violonistul arădean Mirel Reznik?  Ce plăcere se oglindește pe fețele celor doi!

Artistul a flirtat și cu muzică folclorică rusă, maghiară, greacă, sud-americană, cu muzică clasică, dar poate cea mai interesantă este muzica orientală, fie ea din Spania și nordul Africii sau din Orientul Apropiat.

În 1992, cu ocazia aniversării a 500 de ani de la expulzarea evreilor din Spania, a creat spectacolul Pe cărările Spaniei, care aduce câte ceva din cultura și din muzica evreilor care a înflorit în Spania timp de o mie de ani. Spectacolul a fost prezentat la Knesset (Parlament) și în alte ocazii oficiale.

Să încerc să enumăr toate albumele, spectacolele, turneele, compozițiile lui Baldi Olier nu ar avea rost, o viață plină de creativitate nu poate fi rezumată într-un articol.  Închei cu speranța că artistul ne va mai pregăti și alte surprize în viitor.  Și dacă cumva el însuși va citi aceste rânduri, aș dori să-i povestesc: aveam o bună prietenă, care din păcate a trecut mult prea devreme la cele veșnice.  Când zăcea în spital, bolnavă de cancer, ultima ei plăcere era să asculte… muzica lui Baldi Olier.

Tiberiu Ezri în colaborare cu Hava Oren