Mîndru Katz un mare pianist, mai puţin cunoscut în ţara lui natală

Pe data de 12 august, Institutul Cultural Român din Tel Aviv, în colaborare cu Academia de Muzică și Dans din Ierusalim, a organizat manifestarea „Dialogul muzicienilor – o retrospectivă a colaborării muzicale România – Israel”. Evenimentul a trecut în revistă colaborările bilaterale din domeniului muzicii. Cititorul interesat poate consulta programul aici: https://www.icr.ro/tel-aviv/dialogul-muzicienilor-o-retrospectiva-a-colaborarii-muzicale-romania-israel.

Impulsul de a participa la acest eveniment cultural l-a constituit o iritare: în programul anunțat lipsea un nume; şi nu unul oarecare, ci Mîndru Katz.

Din considerente de ”securitate Corona”, chiar dacă sunt deja vaccinat cu doza a treia, am considerat, totuși, să nu mă aventurez.

În acest articol intenționez să-l evoc pe acest mare pianist, mai puţin cunoscut în zilele noastre.

Oficial, despre Mîndru Katz sunt consemnate următoarele: născut în 3 iunie 1925 la București, România; decedat în 30 ianuarie 1978 la Istanbul, Turcia. Înmormântat la Herzlia, Israel. Mîndru Katz a fost un pianist israelian de origine română.

Mîndru Katz este considerat unul dintre marii maeștri ai pianului de către cunoscătorii de muzică din întreaga lume. Recunoscut ca un copil-minune de George Enescu, Katz a fost recomandat distinsului pedagog de pian Florica Musicescu. Katz a absolvit Academia Regală de Muzică din Bucureşti, în 1947.

În același an 1947, Mîndru Katz a debutat cu Orchestra Filarmonicii din București. A câștigat numeroase premii la concursuri internaționale, şi a fost Laureat al Premiul de Stat, clasa I, al Republicii Populare Române (1953).

Între anii 1947 – 1959 a efectuat numeroase turnee de concerte în Europa de Est ; în Europa de Vest a debutat la Paris (1957) și la Londra (1958).

În anul 1959 a emigrat în Israel.

Mîndru Katz a murit în 30 ianuarie 1978, în timpul unui concert la Istanbul: atac de cord, în timp ce interpreta Sonata pentru pian nr. 17, în re minor, Furtuna, de Ludwig van Beethoven.

Despre cariera sa după plecarea definitivă din România, oficial nu sunt consemnate prea multe. Voi încerca să completez cu informaţii lecturate din cartea MÎNDRU KATZ, cele două cariere ale marelui pianist; autor dr. Ruth Guttman Ben-Zvi. Consemnările care urmează le-am sistematizat astfel: înainte și după plecarea definitivă din România, cu următoarea mențiune: de profesie nu sunt muzicolog. Însă aceasta nu te oprește să-ți placă frumosul: o carte bună, pictura, sculptura, teatrul, muzica. Totodată însă, amnezia unora (intenționată sau nu) e jenantă.

Înainte de plecarea definitivă din România

Inițial, fiul Olgăi Avramescu și al lui Bernard Katz purta numele Menahem Mendy; era un prunc micuț și fragil. Mama Olga, a idișe mame, (o mamă evreică; cu mențiunea că traducerea e departe de a exprima profunzimea expresiei din idiș), care își iubește odorul, adaugă şi numele de HAIM; viață. În ochii mamei, el e cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai minunat. În consecință, mama preia din folclorul românesc acea expresie de iubire unică pentru odorul ei: mândrul meu; e forma prin care îşi exprima iubirea pentru fiul ei: Mîndru.

Seta, sora cu trei ani mai mare, primește cadou la împlinirea vârstei de şapte ani o pianină – o fetiță de familie bună trebuia să știe să cânte la pian. Frăţiorului ei, dornic de a atinge clapele, i se punea un scăunel ca să ajungă la claviatură. În scurt timp Mîndru își corecta sora și reda corect melodia.

George Enescu efectua și numeroase turnee prin oraşele de provincie. El a sincronizat cultura română cu cea occidentală, cântând și Bach. Celor care credeau că provincialii nu înțelegeau o muzică atât de profundă, Enescu le răspundea: “Nu-i nimic, cine nu pricepe Bach să-l ia ca pe un medicament!” (aspect evocat de muzicologul Viorel Cosma).

În 1932 Enescu ajunge la Buzău, unde îi este prezentat un băiețel firav; micuțul avea 7 ani. La audiția special organizată, marele Enescu recunoaște în Mîndru un copil-minune. Impresionat de muzicalitatea ieșită din comun și de talentul promițător al copilului, Enescu scrie o recomandare către domnișoara Florica Musicescu, de a accepta îndrumarea micuțului Mîndru Katz. Acesta e adus la București și prezentat renumitei profesoare.

Datorită intervenției exigente și perseverente a domnișoarei Musicescu, în 1933 copilul este admis – cu mențiunea dispensă de vârstă – la Academia Regală de Muzică din Bucureşti.

Mîndru și-a terminat studiile la Academia Regală de Muzică cu magna cum laude (abia) în anul 1947, la 22 de ani. În iunie 1947 debutează la București ca solist al Filarmonicii din București, sub bagheta lui George Georgescu; interpreteză Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski. Rezultatul: un triumf!

Desigur, cititorul care face un simplu calcul aritmetic, își poate pune următoarea întrebare: 14 ani de studii pentru un elev eminent?

Pentru a răspunde la întrebare, având în vedere că elevul era evreu, trebuie luat în considerație și un alt tip de calcul: e perioada de sfârșit al anilor ’30, care aduce în România legi antisemite și persecuții rasiale, respectiv aplicarea deliberată a deciziei de purificare etnică: evreii își pierd drepturile civile, dreptul de a exersa meserii, dreptul la învățătură, dreptul a locui în propria casă, etc. În spiritul acestor legi, Mîndru Katz, este eliminat din Academia Regală de Muzică din București și din liceul Hașdeu. La 18 ani (1943), smuls de la pian, e trimis la muncă obligatorie.

Un fapt trebuie consemnat: după excluderea lui Katz din Academia Regală de Muzică și în ciuda interdicției de a preda elevilor evrei, Florica Musicescu a continuat să-i dea lecții lui Mîndru în toți anii persecuțiilor rasiale din România. Ba mai mult: împreună cu George Enescu, ea a intervenit pe lângă Regina-Mamă, Elena, pentru ca firavul Mîndru să fie scutit de o serie de munci obligatorii, care l-ar fi terminat fizic (munca dură și frigul la curățatul zăpezii).

Lecturând cartea, am înțeles motivele pentru care Mîndru Katz a rămas timp de decenii un pianist quasi-necunoscut unei majorități a românilor: ”defecțiunea” sa din 1959, când a rămas în Anglia și, la scurtă vreme, a emigrat în Israel. Drept urmare, numele și înregistrările sale au fost practic radiate din analele istoriei muzicale a țării sale natale, România.

Mîndru Katz interpretează Fr. Chopin, Studiul în Mi bemol major, Op. 10

După plecarea definitivă din România

Anul 1959 reprezintă începutul celei de a doua cariere a lui Mîndru Katz. Concertează în peste 40 de țări (Europa de Vest, Africa, Orientul Îndepărtat, America), cu dirijori iluștri (Sir John Barbirolli, Sergiu Celibidache, Antal Doráti, Joseph Krips, Lorin Maazel, Alfred Wallenstein), cu orchestre de prim rang (Orchestra din Philadelphia, Orchestra Filarmonicii din Los Angeles, Orchestra Filarmonică Regală, Orchestra BBC, Orchestra Halle și desigur Orchestra Filarmonicii Israeliene). Repertoriul său a variat de la Bach la Prokofiev, dar a fost cel mai apreciat în Beethoven, Chopin și Brahms.

Însă despre aceste succese incontestabile, OFICIAL nu s-a ”suflat” în România niciun cuvânt. Și totuși, Mîndru Katz este unul dintre interpreţii faimoşi ai ţării sale natale, unde e foarte puţin cunoscut…

Sonata Lunii interpretată de Mîndru Katz (înregistrare a televiziunii din Turcia 1978)

Cartea la care mă refeream anterior, MÎNDRU KATZ, cele două cariere ale marelui pianist – editată la Tel Aviv în 2008, 178 pagini – a fost inițiativa particulară a autoarei, dr. Ruth Guttman Ben-Zvi, de profesie muzicolog și critic muzical. Cartea cuprinde și numeroase ilustrații: programele unor concerte, spicuiri din critica de specialitate, fotografii alături de personalități cu renume, etc. Pentru cititorul interesat de viața și activitatea celui care a fost pianistul legendar, pedagogul, omul Mîndru Katz, aceasta este o lucrare de referință.

Mîndru Katz nota: ”Ruth Guttman este un critic muzical foarte talentat, o comentatoare dotată cu o judecată corectă și o profundă cunoaștere a problemelor muzicologice”.

Teoretic, mi-am scos năduful: l-am evocat pe scurt pe Mîndru Katz, mare pianist de origine română, care la manifestarea culturală organizată de ICR Tel Aviv în 12 august, era lipsă la apel…. 

Și gata?

Nicidecum! De obicei îmi place să-i ofer cititorului ceva la desert, el fiind cel care îți dăruiește cel mai prețios capital: timpul său. Acel ”ceva” interesant care completează subiectul este seria de articole semnate de Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu ”Muzicieni români – Biografii ascunse în arhivele securității (https://www.muzicieni-in-arhive.ro/index.php). Era perioada când tov-ii își câștigau existența (ușor), fără să-și fi ros prea mult sau chiar deloc coatele prin aule sau biblioteci universitare, fabricând dosare, unele chiar voluminoase.

Fotografia din dosarul de Securitate

Cititorul interesat va găsi aspecte inedite, referitoare la documente existente în România, păstrate în dosare instrumentate de Securitate, aflate în arhiva CNSAS; subiectele din link-ul de mai sus prezintă personalități muzicale românești de prim rang: George Enescu, Constantin Silvestri, Sergiu Celibidache, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Mîndru Katz.

Referitor la dosarul de Securitate ”Mîndru Katz”, în https://www.muzicieni-in-arhive.ro/mindru-katz-ro.php, amplul articol al Ioanei Voicu-Arnăuțoiu conține date necunoscute, referitoare la ”defectarea” sa în 1959, precum și circumstanțele în care s-a produs, inclusiv șicanele caracteristice organelor de securitate la care a fost supus pianistul.

Conform sentinței nr. 25 din martie 1960, dată de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a, Mîndru Katz a fost condamnat în contumacie pentru ”trădare de patrie”, conform articolului 194, alineatul 5 din Codul Penal la ”15 ani temniță grea, 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale”.

Părinții săi au rămas sechestrați în țară. În octombrie 1961 marele violonist Yehudi Menuhin[1] a trimis o scrisoare către Constanța Crăciun, Ministrul Culturii, prin care ruga să li se permită părinților lui Mîndru Katz să plece la fiul lor. Pe ea este înscrisă următoarea rezoluție: ”având în vedere că Mîndru Katz a trădat patria, nu suntem de acord să se aprobe plecarea din țară a părinților acestuia”. În 1963, la patru ani de la plecarea pianistului din țară, părinții, sora și cumnatul lui erau în continuare în România.

Articolul Ioanei Voicu-Arnăuțoiu se încheie astfel: ”condamnarea lui Mîndru Katz a făcut imposibilă orice legătură cu România. […] Interzicerea numelui său în spațiul public, a difuzării imprimărilor pe care le făcuse în țară, au condus la dispariția numelui său din conștiința publicului meloman românesc. Astfel, muzica românească a pierdut un mare pianist, iar el, eliberat de constrângeri și bariere, a făcut o carieră internațională care l-a propulsat în elita pianiștilor secolului XX. […] Regimul politic obtuz pe care România l-a avut timp de 50 de ani, care ținea prin orice mijloace totul sub control, a determinat plecarea ilegală din țară a multor personalități românești”.

Fără comentarii.

Iar dacă ”desertul” oferit a fost cam amărui, e bine totuși să cunoaștem aceste realități. Şi nu mă refer doar la Mîndru Katz. Probabil, mulţi alţi muzicieni (şi nu numai muzicieni) stau încă NE-REdescoperiţi în România. Obtuzitate? Categorii – definite sau nedefinite; mascate, sau nedemascate – de amnezie?

Strul Moisa

Addendum. Notam anterior că înregistrările concertelor lui Mîndru Katz au fost practic radiate din analele istoriei muzicale a țării sale natale. Cel care dorește să asculte concertele le poate găsi pe Youtube, sau pe site-ul https://www.cembaldamour.com/Katz.htm. Cembal d`amour este o colecție de împrimări rare de muzică clasică, apărută în Statele Unite, îngrijită de pianistul american Mordechai Șhori, cel mai împătimit admirator al lui Mîndru Katz. Mordechai Șhori, care a studiat cu Mîndru Katz la Rubin Academy of Music din Tel-Aviv, a depus o muncă uriașă de recuperare a imaginii sonore a lui Mîndru Katz. În interviurile sale, Șhori vorbește cu admirație despre influența deosebită a lui Mîndru Katz: ca pianist și profesor, el a influențat nivelul culturii pianistice și al practicii de interpretare.


[1] La primul Festival Enescu, septembrie 1958 (la trei ani de la moartea lui George Enescu), programul a inclus o interpretare a Concertului pentru două viori de Bach cu Yehudi Menuhin și David Oistrach. De menționat că Enescu a fost și profesorul lui Lord Yehudi Menuhin, unul dintre cei mai mari violoniști ai secolului trecut. Legătura Enescu-Menuhin a fost atât de puternică încât în 1995 Menuhin a acceptat invitația de a veni în România pentru a deschide Festivalul Internațional George Enescu. De asemenea, Menuhin a acceptat să fie Președintele de onoare al Festivalului Enescu în 1998, deși programul său de solist era complet până în 2003.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

15 Comments

  • Radu Zaharopol commented on September 4, 2021 Reply

    Va multumesc mult pentru articol.

    Mama mea (Bela Stein Zaharopol) care a lucrat la conservatorul Ciprian Porumbescu mi-a vorbit mult despre Mindru Katz.

    Este remarcabil si modul in care s-a prapadit Mindru Katz: imediat dupa un concert; ca un artist legat de creatia sa.

  • Eva Grosz commented on September 1, 2021 Reply

    Ce soartă a avut acest mare artist ! Nu puțini au fost mari pianiști în România.Intersant articol. Mulțumum !

  • gabriel gurm commented on August 31, 2021 Reply

    Vărul său primar, răposatul Dr. Zolly Katz , mi-a fost coleg și prieten timp de aproape o jumătate de secol. Avea talent ca pianist, probabil mai puțin ca vărul său , și poate de aceea și-a îndreptat interesul spre medicina nucleară, devenind un foarte cunoscut specialist în materie.
    GBM

    • Nume * Strul MOISA commented on August 31, 2021 Reply

      Dragă Gabi,
      1.Referitor la Dr. Zolly Katz (zl), nu cunosc nimic suplimentar. Eventual, elemente suplimentare la autoarea cărții, Dr. Ruth Guttman Ben-Zvi.
      2.Într-adevăr, noțiunea ”medicina nucleară” este o noțiune de specialitate utilizată în practica medicală curentă: proprietățile nucleare ale izotopilor radioactivi sunt utilizate pentru a investiga diverse tulburări funcționale ale corpului uman, cu scopul de a diagnostica si a trata diversele disfuncții. De facto, funcție de organul sau țesuturile ce necesită investigație, în corpul omenesc e introdus un coctail format dintr-o substanța activă specifică investigației, împreună cu un radio-izotop specific (izotop radioactiv).
      Gabi dragă, cu permisiunea ta, pentru ca cititorul tău să nu fie derutat (în special în contextual actual, în care nu puțini se declară anti-vaccin CORONA), să nu-l pe spĂriem pe cititor cu referire la ”medicina nucleară”: respectivul cocteil, bazat pe proprietățile nucleare ale izotopilor radioactivi, e INOFENSIV; nu are efecte secundare. Nu are nici o legătură cu vreo anume explozie nucleară.
      A nai git iur, mit gezint/ un AN NOU bun, cu SĂNĂTATE !!!
      Strul

  • Marina Zaharopol commented on August 28, 2021 Reply

    Ce coincidenţă: acum cȃteva săptămȃni discutam despre Mîndru Katz!
    Discuţia a pornit de la faptul că soţul meu – care urmărise online competiţia “George Enescu” pentru tinere talente la pian, vioară, violoncel şi compoziţie – era nemulţumit ca nu se acorda mai mult spaţiu şi atenţie memoriei lui Dinu Lipatti.
    Aşa am ajuns să discutăm depre pianişti de talie mondială originari din Romȃnia: Clara Haskil, Mîndru Katz…
    Eu mă minunam cum de I s-a dat viitorului pianist prenumele de Mîndru pe care nu îl mai întȃlnisem în niciun alt context. Articolul şi comentariul Andreei m-au lămurit în această privinţă.
    Eseul a fost o delectare şi vă mulţumesc că aţi tratat acest subiect!

    • Nume * Strul MOISA commented on August 28, 2021 Reply

      Stimată doamnă Marina Zaharopol,
      Articolul ce se referă la MK are un dublu scop millitant: (*)a-l reaminti pe remarcabilul pianist Mîndru Katz. (**)Iar dacă ajunge la urechile celor ce ar avea și datoria să utilizeze funcția lor (auzul), poate vor considera utilă publicarea cărții pentru publicul meloman. Repet: cartea ”MÎNDRU KATZ, cele două cariere ale marelui pianist”, editată la Tel Aviv în 2008 (posibil epuizată), a reprezentat o INIȚIATIVĂ PARTICULARĂ a autoarei, dr. Ruth Guttman Ben-Zvi, de profesie muzicolog și critic muzical.
      Cu deosebită stimă și considerație, Strul Moisa

      • Marina Zaharopol commented on August 29, 2021 Reply

        Stimate domnule Moisa,

        Îmi place caracterizarea pe care o faceţi articolului dv drept “militant.” Cred că eseul îşi îndeplineşte pe deplin misiunea de a-l reaminti publicului pe Mîndru Katz şi îndrăznesc să sper că într-un viitor oarecare, cu altă ocazie, va fi rectificată şi regretabila omisiune a numelui marelui pianist din manifestarea culturală organizată de ICR.
        Cu stimă şi apreciere,
        Marina Z.

  • Veronica Rozenberg commented on August 27, 2021 Reply

    Fara sa stiu prea multe de Mandru Katz, am auzit in copilarie de marele lui talent de la mama, care era o mare iubitoare de muzica si l-a ascultat.
    In Israel insa nu am mai auzit de prezenta sa muzicala.
    Frumos si inovator articol despre acesr barbat frumos si deosebit pianist. Felicitari Srul pentru fragmentele muzicale frumos alese,
    Shanah Tova

    • Nume * Strul MOISA commented on August 27, 2021 Reply

      Veronica dragă,
      Mulțumesc pentru firgun.
      Cât despre ” fragmentele muzicale frumos alese”, ”vinovatul” e o EA: prietena noastră comună Andrea, DOAMNA Andrea Ghiță.
      Șabat șalom, cu SĂNĂTATE,
      Srul

  • BORIS MEHR commented on August 26, 2021 Reply

    ÎNCÂNTĂTOARE EVOCARE, MI-AMINTESC DE MÎNDRU KATZ ÎNAINTE DE PLECAREA SA DIN ROMÂNIA, A FOST O MARE PIERDERE PE CARE MULȚI NU AU SESIZAT-O, IAR POLITICA OFICIALĂ ERA ABSOLUT ABERANTĂ, PUTEA FI INVITAT , DAR CE PRETENȚII SĂ AVEM LA INCULȚI CA DOGMATICA CONSTANȚA CRĂCIUN ȘI ILUȘTRII EI ȘEFI, DEJ,, CHIȘINEVSKI, ETC.

    • Nume * Strul MOISA commented on August 27, 2021 Reply

      Boris dragă,
      Apreciez în mod DEOSEBIT rândurile tale; întotdeauna ai știut să scoți în evidență elementul esențial.
      Articolul reprezintă o ”clopoțăre”: în 3 iunie 2022 s-ar împlini 97 de ani de la nașterea sa.

  • Andrea Ghiţă commented on August 26, 2021 Reply

    În România Mîndru Katz este cunoscut de muzicologii care i-au dedicat mai multe studii. Articolul e foarte bine venit pentru cititorul obişnuit. Pe mine mă fascinează şiprenumele lui Mîndru! Cred că în acest caz mândru se referă mai degrabă la frumos. A avut, totuşi, norocul ca – după stabilirea în Israel – să fie cunoscut şi recunoscut pe plan internaţional şi să fie înregistrat, inclusiv video. Aceste înregistrări pot fi urmărite pe Internet, dar există şi discuri de vinil cu pise interpretate de el.

    • Nume * Strul MOISA commented on August 26, 2021 Reply

      Andrea dragă, cu deplină sinceritate, mulțumesc pentru observațiile și completările pertinente !!!
      1. Posibil că, în articol, ar fi trebuit să scot în releief următorul aspect:
      Chiar dacă, didactic, cariera pianistică a lui Mîndru Katz poate fi împărțită în două etape – înainte (1947-1959=12 ani) și după anul 1959 (1959-1978=19 de ani) -, totuși Mîndru Katz – pianistul legendar româno-israelian, reprezentant de frunte al pianisticii mondiale – are o UNICĂ CARIERĂ. Această carieră unică e caracterizată printr-o curbă continuu ascendendentă: calitățile sale interpretative nu s-au schimbat peste noapte la punctul de inflecțiune ”1959”; în respectivul grafic nu există un punct de ”minim” sau ”maxim”. De altfel, faptul că educația muzicală de PRIMĂ CALITATE (1933-1947=14 ani), Mîndru Katz a primit-o TOTALMENTE în România, reiese din ”dosărelul” de Securitate, respectiv scrisoarea din Londra/21.12.1959, în care el/elevul Mîndru Katz scrie mentorului său, domnișoara Muzicescu, că reușita sa i se datorează ei.
      2. Retrospectiv, aș fi intitulat articolul astfel: ”Mîndru Katz: pianist de talie internațională, mai puţin cunoscut ASTĂZI în ţara natală”.

  • Ioan Ch commented on August 26, 2021 Reply

    Minunat, sunt mândru ca a exista un Mândru Katz, am avut un coleg cu numele Mândru, o Sonata a lunii!

    • Nume * Strul MOISA commented on August 27, 2021 Reply

      Stimate D-le Prof. Chirilă, drag Prieten,
      (mă adresez către Preot Prof. univ dr. Ioan Chirilă, Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Domeniul dumnealui de studiu și cercetare: Teologia Vechiului Testament).
      Să știi însă un lucru: intercalarea în textul articolului meu a lui L.V. Beethoven ”Sonata Lunii interpretată de Mîndru Katz (înregistrare a televiziunii din Turcia 1978)” nu-mi aparține mie, ci prietenei noastre comune, Doamna Andrea Ghiță. Andrea, MULTE MULȚUMIRI !!

      Noapte bună, Șabat șalom, cu SĂNĂTATE,
      Israel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *